KorAP: Find »[drukola/base=crenvurșt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 10 >

249 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

depozite și docuri. Nu-i țipenie de trecător. — Da? N-am știut. M-am târât și eu până acolo ca să mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva. Din nefericire pentru noi nu părea să aibă chef de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i de mirare că n-ai vândut nimic. Și-mi închipui că te jucai cu afurisita aia de pisică. — Acum, ca ai pomenit despre asta, îmi aduc aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci te jucai cu pisica? Nu, nu mă jucam cu pisica. Am luat-o doar în brațe s-o mângâi puțin. Era tigrată într-un mod destul de atrăgător. I-am oferit un crenvurșt. Dar a refuzat să-l mănânce. Era o pisică cu gust și decență. — Pricepi ce încălcare serioasă a regulilor înseamnă asta, maimuțoiule? — Mi-e teamă că nu, spuse Ignatius furios. Este evident că s-a pornit de la premiza că pisica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să-mi rostogolesc cârnații acolo prin Sodoma și Gomora. — E în regulă. Deci am hotărât. Vino mâine dimineață și am să-ți dau și câteva chestii de atras clienții. — Nu-ți pot promite că în Cartier se vor vinde mulți crenvurști. Voi fi probabil prea ocupat clipă de clipă ca să-mi păzesc onoarea de scelerații care trăiesc acolo. — În Cartier cumpără mai mult turiștii. — Cu atât mai rău. Numai degenerații fac turism. Eu personal am fost plecat din oraș o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
implicat în ceea ce Clyde numește „comerț pentru turiști“, am fost îmbrăcat într-un costum adecvat. Judecând după clienții pe care i-am avut în această primă zi a noului traseu, „turiștii“ par să fie aceiași vechi vagabonzi cărora le vindeam crenvurști și în centrul comercial. Într-o stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile aduse de ea bunului-gust și decenței au fost descrise în amănunțime cititorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
întoarcem la subiectul nostru: răzbunarea lui Clyde. Vânzătorul care străbătea înaintea mea Cartierul Francez avea un costum aproximativ de pirat, un prinos adus de Paradisul Vânzătorilor folclorului și istoriei orașului New Orleans, o încercare a lui Clyde de a uni crenvurștii cu legendele creole. Clyde m-a obligat să-l probez și eu, acolo, în garaj. Fusese firește confecționat pentru statura ofticoasă și subdezvoltată a vânzătorului dinaintea mea și oricât am tras, am întins de el și mi-am supt pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
învins. Costumul meu de pirat era atât de reușit, încât se vede că l-a făcut pe Clyde să creadă că ne-am întors în zilele de aur ale New Orleansului romantic, când gentlemanii își apărau onoarea în materie de crenvurști, de la douăzeci de pași distanță. Atunci s-a făcut lumină în creierul meu complicat. Am înțeles că ceea ce urmărea Clyde era să mă ucidă. Ar fi avut o scuză perfectă: autoapărarea. Mă aruncasem singur în gura lupului. Din fericire pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cele din urmă am traversat Canal Street, prefăcându-mă că nu bag de seamă atenția pe care mi-o acordau toți cei pe lângă care treceam. Străzile înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a scurs pe mână. Să fi fost acesta un mesaj obscen? Pe când chibzuiam la această posibilitate, uitându-mă în sus spre fereastra de la care fusese aruncată cutia, un bătrân vagabond s-a apropiat de cărucior și mi-a cerut un crenvurșt. Cu părere de rău i-am vândut unul, constatând pentru a nu știu câta oară ca munca te întrerupe întotdeauna în momentele cruciale. Firește că între timp fereastra de la care se aruncase cutia fusese închisă. Am mers mai departe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
impresia că mi s-a încredințat un copil handicapat, care necesită o atenție permanentă. Mă simt ca o găină care stă pe un ou de tablă deosebit de mare.) Și astfel se făcuse aproape ora două, iar eu vândusem exact un crenvurșt. Tânărul vostru muncitor trebuie să se grăbească, dacă țelul său este succesul. Cei din Cartierul Francez se pare că nu consideră crevurștii o mare delicatesă, iar turiștii se pare că n-au venit în vechiul și pitorescul N.O. ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se ciocnească cu câte un avion cu reacție care aterizase și se îndrepta spre el. Noaptea era chinuit de vise, iar ziua de traseul imposibil pe care i-l fixase domnul Clyde. Nimeni din Cartierul Francez nu părea interesat de crenvurști. Și în consecință câștigul pe care îl aducea acasă era tot mai mic, iar mama lui tot mai acră. Când și cum avea oare să se sfârșească acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
partea din față a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la o parte din calea ciudatei apariții care se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de crenvurști. — E nebun! — E atât de vulgar! — Atât de grosolan! — Să nu-l încurajați! Nu vrem să te mai vedem aici, spuse simplu și mușcător purtătoarea de cuvânt. — Cred și eu că nu vreți! spuse Ignatius respirând greu. Probabil că vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își pregăti un crenvurșt și se rugă în gând să se prezinte vreun client înainte de sfârșitul zilei. Medită cu tristețe cât de jos împinsese Fortuna roata lui. Nu-și imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage ca cineva să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
rugă în gând să se prezinte vreun client înainte de sfârșitul zilei. Medită cu tristețe cât de jos împinsese Fortuna roata lui. Nu-și imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care stătea sprijinit de un felinar îi făcu cu ochiul. George îi răspunse făcând un gest obscen cu mâinile sale tatuate și trecu mai departe. Ajungând în dreptul Aleii Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Tânărul Muncitor. Filmul or putea fi făcut în Spania, Italia sau în vreo altă țară interesantă pe care interpreții ar dori să o viziteze, cum ar fi și America de Nord.) Regret, dar cel dintre voi interesat de știrile sumbre legate de crenvurști, nu va mai găsi nici una. Mintea mea e prea ocupată cu măreția planului. Acum va trebui să comunic cu M. Minkoff și să scriu câteva notițe pentru discursul meu la întâlnirea ce va da startul. Notă socială: chiulangioaica de mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sofisticate avea loc la cinematograful Orfeum. Reușise s-o tapeze pe mama lui de zece cenți, ca să aibă pentru autobuz la întoarcere, deși îi păruse rău chiar și pentru atâta. Trebuia să se silească să vândă repede vreo cinci, șase crenvurști, să parcheze pe undeva căruciorul și să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători să se bucure de fiecare moment tehnicolor de blasfemie. Pierdut în speculații despre metodele de a face rost de bani, Ignatius nu-și dăduse seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
șine, țâșni în sus, se balansa puțin în aer și apoi se așeză orizontal, în timp ce căruciorul, întorcându-se cu zgomot, se culcă pe o parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sfătui: Închide mai bine ușița aia pân’ nu cad și alți cârnați. Ca să se închidă, Ignatius îi dădu un picior de profesionist hotărât să câștige într-un meci de fotbal și reuși astfel să taie în doua secțiuni egale un crenvurșt ieșit pe jumătate. Ia-o mai încet, don’ profesor. Ai să-ți strici cărucioru’. — Taci din gură, golane. Nu ți-am cerut să faci conversație. — Foarte bine, spuse George, ridicând din umeri. Am vrut să te-ajut. — Cum ai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-o mai bine decât aș fi putut-o spune eu. Se vede că ești un tip învățat. — A, da? Lui Ignatius îi făcură plăcere cuvintele băiatului. S-ar putea să mai fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îi făcură plăcere cuvintele băiatului. S-ar putea să mai fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]