785 matches
-
dezacord cu crezul și cu onoarea unui adevărat intelectual. Așa se face că răscoala anticomunistă de la Budapesta din 1956, atacarea Israelului în 1976, invadarea Cehoslovaciei în 1968 nu par să-l mai fi interesat. Se cantonase dincolo de lumesc, în zona crepusculară a misterelor revelabile.
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
de voi, a ales cuvintele care dor și care vibrează și ele în felul lor, în anumite ceasuri cînd sufletul și-aduce aminte. Cuvinte de vis a căutat, vorbe ce fac drumuri de catifea, anume pentru pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al tînărului format
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
profund sentimental, dând seamă, adică, simultan, de o persoană care e percepută drept copil de Simone Boué (ceea ce o împiedică să mai gândească o progenitură cu românul, din moment ce trebuie să se ocupe de unul, și capricios încă) și de una crepusculară, de esență elegiacă, respectiv exact ceea ce nu suporta la poporul său mioritic. Impulsurile lui de a se identifica, uneori compulsiv, cu entități paradigmatice, cu un slav, un spaniol, sau ungur, sau evreu, ori Tonio Kröger al lui Thomas Mann, ori
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
1931. Asemeni lui Gustav Meyrink, autorul minunatului roman Golem, arhitectură abstrusă a ghetoului praghez, Babel descoperea în ghetoul evreiesc din Odesa, ghetou numit Moldovanka, o lume pestriță, amestec de negustori mărunți, escroci, curve, gangsteri, rabini, patroni de saloane, o lume crepusculară al cărei sfârșit îl anunțau primele gonguri ale revoluției. Isaac Babel însuși avea să fie ucis la comanda lui Stalin în 1940. Puținele filme evreiești s-au bucurat în acest scurt interval de sprijinul oficialităților, interval care coincide până la un
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
caracterizat de un spirit analogic simbolic, preferând o exprimare legată de tradiție, limpezime și spontaneitate, ușor de înțeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism și filon narativ. Este ușor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli și crepuscularii, dar cu deosebire Umberto Saba. Revenind la specificul poeziei lui Penna, se observă monosemantismul și montematismul. Tema recurentă, obsesivă în poetica lui Penna este aleanul homoerotic, Poezia trăită ca echivalent al dorinței și principiului plăcerii nu exclude întâlnirea cu principiul
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
nici un fel de mandat pentru actul său de acuzare. Transilvania lui - mai întâi idilică, devenită apoi un infern - este, așadar, un spațiu liminar între viață și moarte, un Babel al spiritului în care eul se pierde ca într-o zonă crepusculară, într-o stare de dormitare și de absență care seamănă cu o convalescență ireală; cei o mie de ani câți își dorea să dureze Al Treilea Reich s-au transformat realmente în „o mie de ani de atunci”, la fel
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
pe care le propune romanul lui Radu Mareș ar fi indiscutabil tabloul social, etnic, istoric și politic, zugrăvit cu mână sigură de autor, acesta aducând în prim plan o lume mai degrabă necunoscută cititorului, deopotrivă tulbure și dramatică, pitorească și crepusculară. Decorul este acela al Bucovinei de Nord, de după Marea Unire, din anii celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, completat în ce privește cronologia și cu câteva trimiteri la anii războiului, 1940 și 1941.” La această dimensiune principală a cărții, criticul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
decât celebra gravură a lui Dürer. Nota bene, inclusiv imaginile chermesei brugheliene se cuvine a fi citite ca antifrază la nostalgia difuză care inoculează fiecare cadru, invocând programatic nostalghia tarkovskiană pe un fond de sensibilitate bergmanian. Inundată de o lumină crepusculară care proiectează umbrele ca în teatrul Nō pe ecranul ei, peluza oferă spațiul perspectival și o scenă magică, aproape artificială, de studio, având ca fundal castelul. Simetria personajelor înaintând solemn, ritual, ca sub o vrajă conlucrează la această litificare generală
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Există un declin straniu și vertiginos al lui Justine pe parcursul unei singure nopți, cea a nunții ei, debutată cu remarcarea unei stele noi; propriul eșec anticipează catastrofa generală. În același timp, există la Lars von Trier un elogiu al frumuseții crepusculare, care vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
cu moartea lui Allende și instaurarea dictaturii militare a generalului Pinochet. Scriitorul chilian Jorge Edwards afirmă: metaforic vorbind, Pablo s-a îmbolnăvit o dată cu țara și s-a stins din viață o dată cu instaurarea tiraniei. Din creația lui prodigioasa menționam câteva titluri: Crepuscular (1923), Douăzeci de poeme de iubire și un cânt de deznădejde (1924), Reședință pe pamant (1933), Spania în inima (1937), Versurile căpitanului (1952), Strugurii și vântul (1954), Ode elementare (1954), O sută de sonete de dragoste (1959), Memorii din Insula
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
trăitor e cu desăvîrșire marginal: Dacă pisica cea galbenă va înțelege ceva/ Spune-i că lenea ei seamănă grozav cu lenea mea./ Blonda lumină care se plimbă prin grădină alene, arar,/ Să mă ierte că am fost un cer mereu crepuscular./ Apoi/ Poezie să nu te mai întorci înapoi/ Nu facem o nobilă pereche noi doi./ Alianța noastră e sfărmată/ Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată." (Post ludum). Rugăminte din urmă, înainte de o despărțire brutală. Pentru că nu
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
și las în inserțiile dintre pietre câteva bilețele ce mi-au fost date din țară, cu rugămintea de a le pune acolo. La mijlocul lui octombrie se în-serează repede. Plecâm de la Zidul Plângerii, cu un sentiment de tristețe, accentuat de lumina crepusculară. Mergem mult pe jos, înconjurând Orașul Vechi. Casele care se suprapun pe coastele de peste vale - Valea Gheenei, unde în vechime se dădea foc la gunoaie, astăzi un parc, pe care îl vom vedea altădată, ziua - par scheletele unor clădiri nelocuite
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
film străin în 2002 constituie și el o altă coordonată semnificativă pentru filmul lui Kathryn Bigelow, iar în ceea ce privește realizarea tehnică cel mai aproape se află Saving Private Ryan (1998) al lui Steven Spielberg. The Hurt Locker este departe de poezia crepusculară a lui The Thin Red Line (1998) al lui Terrence Malick și de decorul flamboiant de junglă tropicală ca un miracol inutil. Dimpotrivă, aici totul este cenușiu, prăfos, culorile nu răzbesc până la retină încărcate de un fel de zgură, cu
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G. Liiceanu) se impune de la sine prin înaintarea în vârstă. Legată de senectute, de crepuscular, această literatură a morții e o experimentare nu neapărat mentală a morții, cât una sentimentală. Un efort melancolic-elegiac al realizării iminenței sale. Acutele sunt surdinizate printr-un joc al vecinătății nelitigioase. I se recunoaște apropierea în timp și spațiu pentru
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
vajnicului patron al Cenaclului Flacăra. Nu unul al lui M. Ivănescu sau Leonid Dimov, ci al trubadurului la balcoanele lui Nicolae și ale Elenei Ceaușescu. Nu unul al lui N. Steinhardt sau Petru Creția, ci al unui bard al comunismului crepuscular, căruia se străduia a-i insufla ca nimeni altul energia propagandistică. Adrian Păunescu! Nu i-aș putea contesta talentul pe care l-a terfelit, o istețime a verbului pe care l-a maculat, o carismă pe care n-a șovăit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-ar fi nici mai mult nici mai puțin, mai ales prin Ossi di seppia și Le occasioni, decât continuatorul sau moștenitorul direcției crepusculare inaugurate de Guido Gozzano. Există nenumărate texte poetice în care cititorul avizat realizează cum cuvintele par să devină obiecte sau obiectele par să devină cuvinte. Totuși, în profunzimea acestui limbaj al „lucrurilor”, se întrevede aceeași obscură frământare și panică existențială
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
ne fi trecut pe la ureche. Poetul triestin, plasându-se mai curând în afara oricărei clasificări, probează în versurile sale cele mai reușite capacitatea de a reprezenta un univers de obiecte, persoane și sentimente, într-o lumină care nu mai e una crepusculară - sugerează Franco Fortini -, ci diurnă, încă eficientă, chiar dacă susceptibilă de automistuire. Dincolo de această tendință aptă să fixeze lumea exterioară într-o condiție vizualobiectivă, la Saba se anunță totuși o alta, înclinată spre o subtilă și afectuoasă rememorare a timpului și
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
primul vers. Nebărbierți trandafirii devine „nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor, ieșeau, în pantaloni de doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă” (p. 48). Poemul animal (2000) însă duce la apogeu aceste deschideri. În prima jumătate, numită, asintactic, Crepuscular (ale animalului), poemele sunt ordonate alfabetic, de la Alfabet citind la Binecuvântare că primești la Cârnați dacă faci sau de la Nenorocit că ești la Oală că spargi și la Zapis. În plus, rolul conjuncțiilor e aproape substantivat, într-o formulă amintind
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
ceea ce e adevărat doar într-un anume sens, în cel cronologic. Intrată în raza recunoașterii într-un timp în care în poezia autohtonă se contura simbolismul, deci o formulă însoțită de un fior puternic al inovației, Țiganiada e o operă crepusculară. Compararea sa, care s-a făcut în mai multe rînduri, cu Don Quijote este una pertinentă. Capodopera lui Cervantes ne înfățișează căderea petalelor cavalerismului, imaginea acelei inflorescențe medievale care decade în caricatura celebrului hidalgo sublim-smintit de lectura cărților pline de isprăvile
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
lui Uxbal în urma unui banal consult medical: cancer de prostată ajuns în stadiul de metastază. Uxbal are la dispoziție aproximativ două luni să pună lucrurile la punct într-o existență destul de zbuciumată și confuză. Acest lup citadin al unei Barcelone crepusculare și interlope se ocupă cu distribuirea ilegală a forței de muncă ieftine constând din imigranți chinezi, dar și a mărfurilor acestora prin intermediul clandestinilor senegalezi. Este divorțat, soția sa Marambra (Maricel Álvarez) fiind instabilă psihic, și totodată amanta ocazională a fratelui
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
trăit și imaginat în imposibilul spațiu dintre nu mint și îmi amintesc”. Este perioada în care socialismul de tip iugoslav, după ce păruse veșnic, începe să nu mai pară trainic. Măcinată de complexitatea problemelor interne, basculând între „socialismul biruitor” și „capitalismul crepuscular”, Iugoslavia străbate ultimii ani ai perioadei Tito și, fără să ajungă până acolo pe parcursul narațiunii, se îndreaptă spre perioadă Milosevici. Românul navighează între Istoria mare - aluziv, ironic invocată - și „nimicurile” vieții zilnice înregistrate ori imaginate de autorul-narator, în succesiunea rolurilor
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
casă, Barnabas revine destul de motivat în anii ’70, - întâmplător anii în care a rulat serialul TV care i-a servit drept model lui Burton -, în plină febră consumeristă, dar cu toate acestea în mijlocul unei familii purtând desuet marca unei glorii crepusculare. Decadenții familiei, exceptându-i pe cei câțiva impostori, nu fac un contrast prea mare cu strămoșul sangvinar. Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer), dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), Bill Malloy (Christopher Lee) sunt din același film, defazat poate cu câteva
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară zăbovind peste statuile banale, peste gânditorii lei de bronz, peste aleile acoperite de frunze moarte cu gingășie. Era ceasul acela când prinde să se audă câte un zvon, când zgomotele puternice încep să se stingă, aidoma discuțiilor prea vii în
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care se încheie cu revenirea, postrevoluționară, acasă. Miraculos, Monica primește, după tot felul de termene
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
exemplar au descifrat tezaurul de idei al maestrului. Este meritul Editurii Rozmarin și al doamnei doctor Roxana Cristian de-a se fi ocupat de asemenea importante restituiri. Astfel au apărut după 1990 cărți ca Însemnări inițiatice, Meditații, simboluri, rituri, Scrisori crepusculare. Mai înainte alte edituri, precum Institutul European Iași și chiar Cartea Românească, publicaseră Al patrulea hagealâc, Creangă și creanga de aur, O icoană creștină pe Columna traiană, Incantația sângelui, Mitul sfâșiat, Monarhul ascuns. Opera postumă a lui Vasile Lovinescu s-
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]