438 matches
-
o numim tradițională, pentru că e veșnică a produs În Lucreția Andriu o conversiune În sensul literal al cuvântului (cum - vertere), Îndreptând-o, ca să ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lucrez la vol. V, 1936-1939 - și sunt În mare dificultate de a culege informații de detaliu despre familie, cunoștințe fălticenene și feluriți vizitatori din zonă care-și Încearcă norocul la „Sburătorul”, iar E. Lovinescu le consemnează prezența În același mod criptic, uneori cu inițiale, alteori cu tot numele, dar scris neciteț. După toate laudele auzite despre aportul de informație cu care veniți În lucrarea dvs. apărută În acest 711 an la Editura „Spiru Haret”, Îmi permit, Încurajată de doamna Lovinescu, să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căutări, pe un parcurs oniric. Ca un memento sumbru, se profilează în peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens rămâne, mai adesea, criptic, ezoteric. Halucinantul țintirim de țară în care, zăbovind, Reporta descifrează inscripțiile funerare, pătruns de crudul lor avertisment - circa treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Tradițional Însă, roșul e simbolul bărbăției. Îl găsim la romani și chiar astăzi la verișorii noștri indieni, la care aflăm și albul ca simbol al feminității; ambele Însă nematerializate În mărțișor. Materializându-le, românul a vrut poate să spună, dar criptic, că e un popor bărbătesc, deși nuanțat de atributele frumuseții și tenacității feminine. Și ar mai fi ceva: roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
purtate rezolvam toate aspectele care ne interesau. Mai apăreau și întrebări încuietoare, de 50 sau de 100 de puncte. Prin astfel de întrebări încercam puterea de înțelegere a colegilor; vroiam să le demonstrăm că nu stăpânesc bine unele informații mai criptice. Acestea ne determinau să învățăm cu mai multă luare aminte. M-am prins în jocul acesta și atunci când învățam nu treceam mai departe dacă nu elucidam toate aspectele necesare cunoașterii; cum s-ar spune, „tăiam firul în patru” pentru a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
tăiam firul în patru” pentru a-i cunoaște mădularele. Acest stil de muncă m-a ajutat mult, deoarece în discuțiile cu colegii trebuia să explic unele structuri sau procese biologice mai complexe, care erau mai greu de înțeles sau mai criptice, pentru a căror rezolvare apelam și la literatura științifică recomandată și existentă atunci în bibliotecă. Dacă explicam unui coleg o anumită problemă mi se fixa perfect în memorie și nu mai era nevoie să insist prea mult asupra sa în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
purtate rezolvam toate aspectele care ne interesau. Mai apăreau și întrebări încuietoare, de 50 sau de 100 de puncte. Prin astfel de întrebări încercam puterea de înțelegere a colegilor; vroiam să le demonstrăm că nu stăpânesc bine unele informații mai criptice. Acestea ne determinau să învățăm cu mai multă luare aminte. M-am prins în jocul acesta și atunci când învățam nu treceam mai departe dacă nu elucidam toate aspectele necesare cunoașterii; cum s-ar spune, „tăiam firul în patru” pentru a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
tăiam firul în patru” pentru a-i cunoaște mădularele. Acest stil de muncă m-a ajutat mult, deoarece în discuțiile cu colegii trebuia să explic unele structuri sau procese biologice mai complexe, care erau mai greu de înțeles sau mai criptice, pentru a căror rezolvare apelam și la literatura științifică recomandată și existentă atunci în bibliotecă. Dacă explicam unui coleg o anumită problemă mi se fixa perfect în memorie și nu mai era nevoie să insist prea mult asupra sa în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
că există un prag peste care traducerea devine... „trădare”. Înnoirea nu trebuie să se facă doar ca să fie făcută. Predica nu trebuie să devină o prelegere prețioasă, iar textul religios nu trebuie să se Închidă Într-un limbaj ermetic și criptic. Dar una este limbajul liturgic, iar altceva este limbajul teologic. E nevoie de o delimitare clară dintre limbaj și metalimbaj. A face teologie teoretică folosind limbajul religios de bază e ca și cum ai face estetică În stil poetic, romanesc, eseistic... Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sau de „trădare” față de textul de bază, cel biblic. O privire fugară asupra acestui segment al comunicării sociale ne determină să sesizăm o Încrengătură de mesaje, un amestec pestriț de tendințe și registre În care se Întâlnesc arhaismul și neologismul, cripticul și accesibilitatea, platitudinea și vivacitatea, limbajul „Înlemnit” și licența strălucită, caracterul lozincii și metafora originală, sentința Înțepenită și sugestia binevoitoare, sforăiala obositoare și talentul expresiv. Credem că În toate modulațiile comunicării religioase este loc de mai multă atenție În privința limbajului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
anterior Își găsește expresia deplină În diversitatea hierofaniilor, ca modalități de manifestare a sacrului. Conținuturile „revelate de toate hierofaniile”, supuse analizei riguroase, conduc la un sistem de afirmații coerente, la o teorie a sacralității, cu toate că unele hierofanii sunt „deschise”, altele „criptice”, unele multivalente sau universaliste, altele locale și „istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
remarcă faptul că „În contextul secularizării contemporane, o dată cu golirea lumii de semnificații religioase, se produce o nouă valorizare a ei prin formele laice ale sacrului”. ( /21-22). Justificarea punctului de vedere enunțat mai sus pornește de la jocul dintre aspectele fanice și criptice ale lucrurilor: „pentru om ca=ființă generică= obiectele și fenomenele dincolo de atributele existenței, au și anumite semnificații. Conștiinței primordiale universul i se Înfățișează ca un sistem de fanocripte În care aspectele vizibile, fenomenele țin de domeniul profan, iar cele „ascunse
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sistem de fanocripte În care aspectele vizibile, fenomenele țin de domeniul profan, iar cele „ascunse”, identificându-se cu sacrul. Așadar, de la primul contact al omului cu universul fenomenal s-a născut motivația psihologică a sacralizării necunoscutului. Transferul „esenței umane” În criptic a reprezentat momentul În care realul a fost perceput nu numai prin ceea ce efectiv este, ci mai ales prin ceea ce el semnifică pentru om”. ( /23). Prin urmare, aptitudinea semnificării apare drept dimensiune fundamentală a ființei umane cum spuneam mai Înainte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fond niște modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
spună ceva, să dezvăluie existența unei lumi vechi, dar memoria Îl trădează. Narațiunea mitică trăiește În (și prin) acest proces de succesiune hierofanii și ocultări. Când o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează În același timp, devine criptic. Aceasta este adevărata dialectică a sacrului, prin simplul fapt, de a se arăta, sacrul se ascunde” (). Acest mecanism este Înțeles exact de Dumitrescu și noii anchetatori („lectori” care Încearcă să citească un cod (un limbaj) prin alt cod). Ei suspectează
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu piatra ruinelor, contopit în marea "hieroglifă" a condiției umane care-și așteaptă, mereu, deslușitorul cititorul: "Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc..." Criptica "hieroglifelor" pare a fi necesară, după raționamentul lui Arbore, pentru a îndepărta pe aceia în care mai sălășluiește "sâmburele răului", "decăderea virtuții". De altfel, în întreaga operă a poetului se sugerează un misterium al scrisului: "litere moarte", "semne mari", "cifre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reflex al circumstanțelor istorice opresive. L. este - în perioada liberalizării culturale de la sfârșitul anilor ’60 - un poet al rigorii suave, al lucidității fragile („puterea florii”). În același timp, limbajul i s-a înfășurat în voalurile manierismului și a devenit mai criptic. Preocupat de exercițiul poetic formal, de ceea ce numește „răstimp de litere” (titlul unui ciclu de poeme din volumul Armura de aer), L. ajunge în impasul nenumitului, rostindu-și neputința de a se exprima. În această ipostază, poetul îi apărea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau siliți să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doar sensibilitățile colective sau orgoliile individuale. Am operat în acest volum modificări substanțiale. În primul rând, am eliminat cele mai multe obscurități, imprecizii și erori strecurate în prima ediție. Am modificat ordinea textelor în interiorul fiecărui capitol. Am explicitat apoi intuițiile mult prea criptice, lăsând adesea loc pentru dualismul atât de puțin ascetic: text vs notă de subsol. Acolo unde era necesar, am suprimat pasajele redundante sau expresiile îndoielnice, completând sau reformulând eseuri întregi în lumina înțelegerii pe care o am astăzi despre subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
retrage la Rye, un sat din sudul Angliei. Confruntat cu singurătatea, se întoarce către mirajul copilăriei și al adolescenței. Micuța funcționară de la poștă din spatele ghișeului cu grilaj cușca este condamnată să nu cunoască agitația din "lumea mare" decît prin intermediul limbajului criptic din formulele telegrafice. Pîndind fețele și semnele sibiline, ea născocește o lume imaginară. Care este secretul telegramelor pe care ea le trimite: o poveste de șantaj, de joc, de crimă? Secretul nu va naște decît alt secret. Amintim că descrierea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]