590 matches
-
dar el nu are nici o reacție. Dumnezeu știe la ce s-o fi gândind. — Luke... poate există vreo explicație... Hai s-o lăsăm baltă. — Dar... — Am zis s-o lăsăm. Glasul lui are o asprime care mă face să mă crispez. A fost o zi lungă și grea. Hai să mergem acasă. ULTIMUL TESTAMENT LĂSAT DE REBECCA BLOOMWOOD EU, REBECCA BLOOMWOOD, întocmesc, fac public și declar acest document ca fiind Ultimul meu testament legal. UNU: Prin prezentul revoc toate testamentele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe umăr și eu mă crispez, în clipa în care se aude un pârâit. O plătesc, adaugă, fără să se oprească. Ți-a furat bijuteriile? zic. Cum adică? — Cred că ți-am mai povestit. Nu? În perioada în care Bill o tot aducea la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simplu nu pot. E nunta mea, îmi spun ferm, încercând să-mi regăsesc siguranța de sine a unei new-yorkeze tipice. Pot să-mi fac nunta oriunde am eu chef. Însă toate aceste cuvinte îmi sună extrem de fals și mă crispez. Poate că a fost adevărat inițial. Înainte ca ei să apuce să facă ceva, înainte de a depune orice efort. Dar acum... acum nu mai e numai nunta mea. E și darul pe care mami și tati vor să mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să nu intru în panică. Pe bune, milioane de femei nasc copii în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sună acum. — Acum? Mă holbez la ea. Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce suni! spune Suze încăpățânată. Au! Se crispează brusc. Iar a început. — OK, spune moașa calmă. Respiră... și încearcă să te relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu’ așteaptă! O cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
afecteze foarte tare chestia cu articolul din New York Times. E de înțeles. — Ei, asta nu-i nimic! Abia dup-aia s-a întâmplat lucrul cel mai grav... Îi povestesc cum a găsit Luke scrisorile de la tatăl lui, iar Michael se crispează vizibil. — OK, spune, amestecând gânditor în cafea. Acum înțeleg totul. Mama lui a fost motorul din spatele a tot ce a realizat el până acum. Avem de ce să-i fim recunoscători, deci. Nu știu, parcă... brusc, nu mai știe de ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-ale tatălui lui. Și acolo a citit totul despre modul în care l-ai respins cu înverșunare cât era copil. Și despre cum n-ai fost interesată să te întâlnești cu el, nici măcar zece minute. Chipul lui Elinor se crispează vag, dar nu spune nimic. — Iar asta a adus după sine amintiri extrem de dureroase pentru el. Cum ar fi amintirea acelei excursii la New York, când a venit să te vadă și a stat pe treptele blocului tău și tu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
arbuști și subarbuști (silvotundra) preferă solurile umede și impermeabile din apropierea râurilor și lacurilor, la nord de pădurea de conifere. Dintre arbuști: mesteceni pitici (Betula nana, B.tortuosa, B.exilis), sălcii pitice (Salix arctica, S.glauca, S.lapponum), arini pitici (Alnus crispa, A.fruticosa); subarbuști: afinul (Vaccinium uliginosum), merișorul (Vaccinium vitis idea). Tundra higrofilă este reprezentată mai ales de formațiunile de mușchi, ocupă denivelările de relief unde se adună mai multă apă, unde se formează suprafețe mlăștinoase, turba de sphagnum 20, și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
variată floră, acestea încadrându-se în biomul de tundră antarctică. Spre deosebire de tundra arctică, cea antarctică este mult mai slab reprezentată. În Antarctica s-au diferențiat peste 200 specii licheni (Buellia, Rinodina, Xanthoria), cca.50 specii de mușchi (Bryum argenteum, Prasiola crispa), 700 specii de alge (cele mai multe sunt fitoplancton), dar sunt și alge de zăpadă multicolore, iar diatomeele sunt caracteristice zonelor de coastă, mai ales vara. Există doar două specii de plante cu flori în Peninsula Antarctica: păiușul antarctic (Deschampsia antactica) și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 121 gelo din gravuri, ține pe genunchi trupul lui Isus mort, gingaș și ondulat, ca o floare ruptă și așezată în poala Fecioarei care nu plânge, și nici nu jelește. Artistul redă fața Fecioarei cu trăsături crispate de durere, ca în lucrările lui Crivelli 18. Fecioara se stăpânește, privindu‑și fiul mort cu o liniște adânc în‑ durerată și înțelegătoare. 4.2.3. Moise O mare influență în cariera artistului a avut‑o papa Iuliu al II
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
unde să primesc impresii noi, pentru că nu fac loc Înăuntru, ci țin cu dinții de vechiul meu bagaj de tensiuni. Ușor de spus „relaxează-te!“, greu de aplicat, nu? Poți să simți Însă unde sunt concentrate tensiunile: spatele Îți e crispat, picioarele țepene, stomacul e ca de piatră și rezultatul e o oboseală inexplicabilă. E oare nevoie de atâta Încordare? Dacă nu ești convins sau angajat În ce faci, atenția, cum spui, Îți fuge. E sigur că ceva Înăuntrul tău nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere. Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Utan, un ideolog partinic și un prozator proletcultist, făceau tot timpul presiuni asupra lui pentru a ne retrage sprijinul, însoțindu-le cu reclamații la „foruri“, cu denunțuri calomnioase etc. Utan a rezistat cu toate că nu era o natură luptătoare. Îl crispau agresivitatea și grobianismul celor doi și odată, fără a-i numi, dar cu o trimitere străvezie, l-am auzit vorbind despre teroarea exercitată de gorile asupra oamenilor. Un episod luminos al vieții lui Tiberiu Utan a fost prietenia cu Marcel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbește și scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dânsa aici arată exact cum suntem.“ ALEX. LEO ȘERBAN, forumul Observatorului cultural, august 2010 „Toate aceste delicii ale prozei lui Iris Murdoch sunt mijlocite de versiunea românească a Antoanetei Ralian. Parcurgem cele șase sute de pagini din Discipolul fără să ne crispeze nici o stridență. Exercițiul îndelungat de traducător și editor explică acuratețea lexicală și sin taxa impecabilă.“ MARIA ANA TUPAN, România literară, nr. 28, 1986 „Numele Antoanetei Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
economicus la său e o gorilă primitivă, înzestrată cu conștiință, exact atât cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de elemente considerate a fi esențiale pentru educația copilului, de exemplu politețea, punctualitatea, îngrijirea personală, respectul vis-a-vis de adulți, etc., dar explică copilului necesitatea adoptării lor, exprimând în același timp sentimente de iubire și afecțiune, copiii nu vor deveni indivizi „crispați” sau ostili din cauza unei educații severe, deoarece ei nu vor fi perceput comportamentul parental astfel. (Spock, 2000). Pe de altă parte, dacă părintele resimte o teamă permanentă că nu va putea controla actele copilului, punând în aplicare tot soiul de
Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
un cântec învățat de tine; prezența ta neprezentă m’a înfiorat; am simțit un nod cald de lacrămi și tot ce era și este nelămurit și covârșitor în mine, de când ai plecat, mi-a întunecat iar toată ființa; m’a crispat. Este cel mai nelămurit și complex sentiment: mă simt amputată, nu cred în plecarea ta și totuși cred; mă simt imens de singură și bâjbâi după tine ca o oarbă; mi-e frică să-ți pun întrebare (sic) de teamă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ce n-aș spune-o? - decepția mea: a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am făcut o electrocardiogramă la efort, și a ieșit bine. Ca și cum asta ar fi fost în contra așteptărilor sale, mi-a zis. „Să vedem însă cum stăm cu masa sîngelui, să vedem ce cîini nevăzuți pot fi pe acolo!” M-am crispat, n-am avut puterea să-l felicit pentru metaforă. I am spus doar: „Bine-ar fi să nu fie nici unul!” *Disprețul față de unul care a trădat, dar și sentimentul imensei superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ciudă!”, ea mi-a spus: „Dar nu este mare dorință de a ajunge acolo?”, eu i-am răspuns: „Cred că da, nu-mi dau seama. Dar mi se pare atât de normal să ajung. Nu cred că trebuie să mă crispez că n-am făcut-o, sau să mă dau peste cap s-o fac. Va trebui să se întâmple cândva”. De ce am povestit asta... N-am ajuns, în mod normal, la Paris sau Veneția (deși consider că voi ajunge pentru că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Virgil Maxim povestește un episod premergător procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați în ceea ce privește evenimentele de la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot. Într-o încercare de a-i cere clemența, Livinschi i s-a adresat direct
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Virgil Maxim povestește un episod anterior procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot, însă primul a încercat să îl sensibilizeze, amintindu-i că l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]