577 matches
-
și tristețea mușcă adânc inima ce se umpluse pentru o clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă și al ceștilor de cafea în care curgea neîntrerupt nectarul negru și aromat, însuflețeau culorile plumburii ale dimineții, dar nu și sufletele lor devastate de
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
iubești... IARTĂ-MĂ....fiindcă eu n-am fost în stare să mă iert. Mă întorc la momentul acela și până astăzi simt cum mă cuprinde spaima și oroarea. Credeam că voi muri și eu, atunci când te-am văzut în brațele crispate de moarte, ale lui Mario, fratele meu și tatăl tău. Hotărârea a venit pe loc, fără să-mi lase timp de gândire, dar și fără urmă de îndoială. Te-am smuls din mâinile lui, te-am strâns la pieptul meu
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
Austria. Efectele sale politice vor fi totuși limitate. Singura propunere acceptată de Viena va fi garantarea libertății de cult a ortodocșilor prin articolul 60 din 1791. Anul 1792 marchează o întrerupere în lupta pentru iluminism și un timp de restaurație crispată împotriva influențelor revoluției. Românii se angajaseră în războiul social și căutaseră o figură justițiară a împăratului, un loc luminat al Imperiului. În Moldova, visul unui imperiu se deschide spre Rusia, iar în Țara Românească ca și în Moldova, orientarea este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin mine! continuam să ne complacem în jocul acesta disponibil, mai turnam, mai sorbeam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi la gura lor? Evident, nu le scap. Scurtă introducere despre soare, despre frunzele moarte, apoi direct în sujet: politicale. Mitraliere. După prima salvă, îmi și dau seama ce-i cu smochinele agitatoare. Gata, le zic, sînt lămurit! Ce? întreabă crispate gurițele lor pungă; dacă sînteți lămurit, încearcă ele să zîmbească-nțepat, spuneți-ne, dacă ghiciți, pentru că noi nu ne dăm seama în ce vă privește, ghiciți din ce partid facem parte? Al lui Vadim, zic pe loc și mă uit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mișcarea brațele se va face din articulația umerilor, nu din cea a cotului. Pentru a nu crea tensiuni suplimentare la nivelul musculaturii spatelui (în special la nivelul musculaturii coloanei, cu rol antigravitațional), brațele nu vor lucra cu amplitudine, nu vor crispa musculatura centurii scapulare (gât, omoplat, umăr, piept) și astfel consumul energetic va fi scăzut, eliminând astfel și eventualele tensiuni musculare; mâinile trebuie ținute sub formă de cupă sau cu pumnul desfăcut. Alergarea cu mâinile încleștate sau desfăcute în totalitate va
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
chip predilect cele sociale, văzute din perspectiva propriei experiențe: libertatea individului, egalitatea dintre oameni sau dintre rase etc. Este o poezie a clamării, a nemulțumirii și neliniștii, străluminată adesea de accente vizionare. E. Lovinescu o caracteriza adecvat, ca „un pumn crispat spre necunoscut”. Dar energia necontrolată a protestului, relația prea directă, chiar prozaică, dintre discurs și faptul actual, împreună cu o oarecare lejeritate a lexicului tind adesea să împingă rostirea poetului spre discursiv și banal. Drama Sonata umbrelor este centrată pe o
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
alcătuire zgrunțuroasă a metaforei, o oarecare discursivitate, alteori se regăsesc ecouri, tonalități din Radu Gyr (Tentație are ceva din pretextul baladelor acestuia), Dan Botta, Tudor Arghezi (cel din psalmi) sau Nichifor Crainic. Autenticitatea trăirii dă însă acestei poezii ce se crispează sub bătaia de aripă a neantului o vibrație aparte. SCRIERI: Plângeri, 1967; Scrieri din diaspora. Mircea Vulcănescu, Ioan Cușa, Mircea Eliade, îngr. și pref. Nicolae Cușa, Constanța, 1991. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Jurnal, II, București, 1993, 391, 505; Ioan Cușa
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
până la un punct, ea poate fi situată în descendența unor pagini celebre, Moara cu noroc de I. Slavici sau O făclie de Paște de I. L. Caragiale. Nimic fantastic în această relatare detașată a dramei, doar o hiperbolizare a realului, care crispează și îl neliniștește pe cititor. În Semn rău (titlul inițial - Tolea, 1940) este, în esență, prezentat un caz de fotofobie, care, corelat cu o seamă de coincidențe neliniștitoare, devine argument al intervenției unor forțe distructive ce impun relații ciudate în
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
trebuia, cu câteva clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica noastră. Da, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja într-o izbă veche la marginea orașului. Charlotte nu se mai mira să-și vadă mama zăcând mereu pe un pat țărănesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și despre balconul Charlottei, despre serile noastre din stepă, despre cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-au fremătat. - Ești bolnav sau ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele de pe Muntele de bucurie îi repezeau pe pisălogi. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
luminozitatea aerului, ochii ei, ca o acuarelă, se confundau cu strălucirea caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
N'Gai Loon. Înăuntru este băiatul acela care îi conduce pe oamenii Kyrallului. - Da, acceptă sec Maria. - Și noi nu putem intra să îl vedem fiindcă... - E bolnav, prelua din zbor Maria spusele lui N'Gai Loon. Fața Maestrului se crispă imediat, în momentul în care înțelese ceea ce se petrecea. Probabil că Xtyn avea o boală infecțioasă, iar lucrul ăsta nu putea fi de bun augur atâta vreme cât prin preajmă se aflau reprezentanții Abației, care fusese timp de milenii cel mai important
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-au mistuit atât de leneș în azur/ Și timpului de soare care vine/ Nu i-am lăsat decât un obosit contur.” SCRIERI: Vulturii amiezii, îngr. Lucian Dumbravă și Horia
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
găsit un subiect comun de discuție. A fost o vreme cînd am crezut că le-am pierdut pe amîndouă pentru totdeauna. Pe Jess, din cauza unei certe cumplite, În care ne-am aruncat cuvinte atît de grele că și acum mă crispez cînd Îmi amintesc. Și Suze, pentru că și-a făcut o nouă prietenă pe nume Lulu, care călărește, are patru copii și crede că e superioară tuturor celorlalți. Nici acum nu Înțeleg ce-i place lui Suze la ea. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
efectiv disperată, ok? Și n-au văzut nimic, oricum.) — Lulu! zic cu un zîmbet chinuit. Ce mai faci? Nu știam că vii și tu azi! — N-am știut nici eu! Are glasul atît de ascuțit și de arogant, că mă crispez. — Mi s-a oferit o posibilitate neașteptată de promovare. Pentru cartea de gătit pentru copii! — Da, mi-a spus Suze despre ea. Felicitări! — Felicitări și ție! Se uită la burta mea. — Poate ne mai Întîlnim. Să vorbim chestii de-ale
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dorit. O stare de nervozitate l-a cuprins atunci; totuși, experiența anilor îndelungați la catedră l-a făcut să-și regăsească tonul și ritmul, și să țină, până la urmă, o conferință interesantă (chiar dacă a încrucișat brațele, fața i s-a crispat și a reacționat cam dur față de cineva din auditoriu care șoptise ceva colegului de scaun). Datorită acestui lucru, nu a înțeles de ce rumoarea din sală a continuat să crească. Întrebăritc "Întrebări" 1. Care au fost principalele cauze care au condus
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
firea Și obligă o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Citește mai mult Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot plecați să-i ținăCătre nici o năzuință? Ce durere-apleacă omulși-i înlănțuie puterea?Zale reci închidă-i gurași în el fie tăcerea...Care
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Citește mai mult Ce nevoi subjugă fireași obligă o ființăOchii tot plecați să-i ținăCătre nici o năzuință? Ce durere-apleacă omulși-i înlănțuie puterea?Zale reci închidă-i gurași în el fie tăcerea...Care forțe îl posedă?Vorba-n piept i se crispează,Neputând să glăsuiască,Trist, el gura-și încleștează.... XXX. SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014. Iubite, din întuneric îmi fac perdea peste gânduri, să le ascund, să nu mai pășească
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
și creditul curent acordat specialiștilor - aici sunt aproape inexistente, ori numai sumar speculate. Pe de altă parte, reticența românului în a merge la psihoterapeut provine dintr-o refulare când individuală, când și colectivă, cea dintâi menținând o aparență tot mai crispată de normalitate, cealaltă persiflând și blocând prin anumite cutume sociale - după care, în esență, a avea ceva de împărțit cu psihoterapeutul tău înseamnă să-ți semnezi singur certificatul de nebun. Desigur, lucrurile s-au nuanțat mult în ultimii ani și
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
de elemente considerate a fi esențiale pentru educația copilului, de exemplu politețea, punctualitatea, îngrijirea personală, respectul vis-a-vis de adulți, etc., dar explică copilului necesitatea adoptării lor, exprimând în același timp sentimente de iubire și afecțiune, copiii nu vor deveni indivizi „crispați” sau ostili din cauza unei educații severe, deoarece ei nu vor fi perceput comportamentul parental astfel. (Spock, 2000). Pe de altă parte, dacă părintele resimte o teamă permanentă că nu va putea controla actele copilului, punând în aplicare tot soiul de
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]