348 matches
-
tarziu toți cad, important este dacă rămânem jos sau ne sculam, daca ne scuturam de țărâna și ne vedem mai departe de drum. • Cufandati în preocupările mondene, de rutină ale vieții, avem din când în când totuși revelația și iluminarea cristica a tot ceea ce santem în realitate. În aceste sublime momente de redescoperire sufletească ne dam seama că nimic nu este mai important în această lume decât îmbunătățirea stării noastre duhovnicești, morale, a caracterului nostru omenesc. Fără de aceste străfulgerări spirituale care
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și asupra semnificatului - structura complexă a textului, modul „muzical” de articulare, reluarea și dezvoltarea temelor și motivelor, în cadrul aceluiași roman și la nivelul întregii opere, „autospecularitatea”. „Variațiunile” pe tema Țepeneag interesează
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
nu a fost cel al mediatorului din Iudeea, acest culoar superlativ care a admis și suscitat o mulțime de diminutive. Fără îndoială, el rămîne unicul mediator al mîntuirii. Maria și sfinții nu sînt mediatori propriu-ziși, ci simpli demultiplicatori ai medierii cristice. Rege, servitor, păstor-miel, avocat al oamenilor pe lîngă Dumnezeu, procuror al lui Dumnezeu pe lîngă păcătoși, Hristos este mai mult decît o verigă intermediară. El nu reunește, el reprezintă ambele capete ale lanțului, libertate umană și inițiativă divină. Întruparea nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui "orice"). Adepții ereziilor au pierdut puterea în cadrul Bisericii pentru că au vrut să raționalizeze Revelația eliminînd unul din cei doi termeni a căror nesăbuită uniune determină însuși misterul comun al persoanei lui Hristos și al întregului guvernămînt: dubla natură. Misterul cristic reactivează misterul politic al autorității printre oameni, și nu în virtutea unei lecturi restrospective, la două mii de ani distanță, ci fiindcă autoritatea ecleziastică este ea însăși cifrată, de-a lungul dogmelor succesive. Nu există "politică extrasă din Sfînta Scriptură", fiindcă inducția
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
speculative. Și să subliniezi, prin contrast, urgența mediologică. Să te smulgi din această ierarhie implicită și încăpățînată: teologia este nobilă, strategia, nu. Să nu le confundăm. Păcat. Scurtcircuitul este instructiv. El aduce lumină în tensiunea permanentă și înaltă dintre predica cristică și instituția creștină care a trimis atîtea suflete la tortură. Dintre Iisus și Sfîntul Pavel, ca să simplificăm. Iisus n-a vrut Biserica pe care Sfîntul Pavel a ridicat-o în numele lui și în slujba lui, dar fără Sfîntul Pavel "semănătorul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Tațian, Origen, Tertulian, Arnobius, Grigorie de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, și nu am făcut nici măcar o selecție!) alătură, explicit sau nu, onomastica socratică (și platoniciană - dar nu numai prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada aceasta Aristotel lipsește. Nu cu totul, dar nu mai puțin semnificativ). Augustin, de pildă, îl ignoră și, în contrapartidă, spune că pentru ca Platon și toți adepții lui să devină creștini ar fi necesară
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
împace doi vrăjmași; să aplaneze diferendul dintre doi încăpățânați. în mod vizibil, dragostea față de aproape motivează aceste comportamente generoase și binevoitoare, amicale și pline de amenitate. Nu putem avea nicio îndoială că Epicur ar fi acționat la fel... 12 Epicur cristic și Hristos epicurian. Erasmus amintește etimologia: Epicur - epikouros - este cel care salvează. Dar cine salvează mai bine ca Isus? Astfel, Hristos mântuitorul și Hristos epicurianul, ba chiar și Epicur cel cristic, dau formula mântuirii: o combinație de înțelepciune păgână și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că Epicur ar fi acționat la fel... 12 Epicur cristic și Hristos epicurian. Erasmus amintește etimologia: Epicur - epikouros - este cel care salvează. Dar cine salvează mai bine ca Isus? Astfel, Hristos mântuitorul și Hristos epicurianul, ba chiar și Epicur cel cristic, dau formula mântuirii: o combinație de înțelepciune păgână și de sapiență creștină, un amestec de austeritate din Grădina Atenei și de virtute din grădina Măslinilor, un mixaj de ataraxie grecească și de speranță catolică, de voluptate în asceză și de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a ieși liber din existență așa cum ieși dintr-o încăpere plină de fum, nu obține sufragiile celui care, purtând ciliciu și practicând mortificarea, îndrăgește, iubește durerea ca reprezentând ocazia de a trăi în racursi ușor eroic Patimile eroului său cristic. în sfârșit, abordarea imanentă a vieții, chiar dacă, pentru gentilomul din Bordeaux Dumnezeu există, faptul că el nu este epicentrul lumii reale este ceea ce-l supără cu adevărat pe Pascal. Descrierea condiției umane prin aceea a propriei sale condiții corespunde adesea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
major, ca obiect al urii, Filosofi I Antichitate Antistene, Aristip din Cirene, Aristotel, Cicero, Cinicii opera arsă, Cirenaicii Democrit analizat de Ficino, operă arsă, râsul, Diogene Laerțiu Diogene din Oenanda, Diogene din Sinope, Empedocle, Epicur asociat cu creștinismul, opus creștinismului, cristic, discreditat, și Erasmus, influență asupra lui Ficino, asociat cu gnosticii, și Montaigne, opera arsă, salvat datorită criticilor, scrierile sale, asociat cu Spiritul Liber, teorie hedonistă, - Heraclit lacrimi, mișcare, - Lucrețiu cuplul ataraxic, și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de un personaj cu calificare cristică, fie că se mobilizează pentru un linșaj sau pentru căutarea unui filon aurifer ori carbonifer, fie că își oferă scena unor reverberări ale miraculosului ori doar rutinelor cotidiene. Romanul Alexandru (1998) aduce o schimbare relevantă de procesare a narațiunii. Formula
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Cu versurile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) motivele sunt recontextualizate într-un univers de inspirație folclorică. Scenariile morții și ale înmormântării, mioritica moarte-ca-nuntă a celui nenuntit devin pretexte pentru ritualuri ambigue (coborârea în pământ, înghețarea etc.), adesea cu implicații cristice, dar în cheia unui misticism ciudat, crud: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți / Sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea. // Taci, mireasă, nu mai plânge / Că
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Iisus, ca singurul Domn care o întruchipează. Hristos este măsura universală vie cu care sunt măsurați oamenii. M. îl despoaie, în poezie, și îl împământenește, făcându-l să semene cu păstorul cel bun (bonus pastor), cu semănătorul și plugarul. Mitul cristic crește, ca la Crainic, „din vlaga pământului românesc”, Iisus este mereu cu cei mulți și necăjiți: „Când crucea vieții te doboară/ Pe tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere). Se valorifică în cheia
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
alibiul, ludicul ca fapt misterios, imaginile uzurii (batrânul), autoreflexivitatea (privirile în oglindă, confruntarea cu diferite euri, precum seara sau noaptea), spațiile carcerale (camera, strada, orașul, subsolul, cușca ascensorului), animale psihopompe (câinele), fascinația pentru detaliu, metalele (mercur, plumb, cositor), umbra, simbolurile cristice, inversarea, timpul și spațiul, masca, iedera, corporalitatea, Domnul Ioachim și Domnișoara Elvira ș.a. Poetul folosește un ton polemic, refuzând „colecția de alibiuri”, apanajul formelor și atitudinilor false și ironizând stările de blazare. Citatele sau trimiterile la scriitori ca Dino Buzzati
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău, înțelepciune și nebunie, credință și necredință, dragoste și ură, de un farmec și o poezie discrete. Cartea se construiește concentric, pe mai multe planuri, dar urmând trama unui destin cristic, al iubirii, al jertfei și al credinței în aproape, care se opune celuilalt destin, al necredinciosului, un Iuda avid de putere pentru că este slab și îi persecută pe ceilalți simțindu-se persecutat. Acțiune propriu-zisă nu există, doar mici întâmplări cotidiene
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
mișcărilor sufletești sunt setea de avuție și pasionalitatea erotică. Uneori, acestea se întrepătrund. În funcție de ponderea manifestării uneia sau alteia, cele două patimi decid caracterul preeminent al nuvelelor: social sau psihologic. Exemplificând efemeritatea bunurilor materiale, a bogățiilor pământești, în lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e devorată, sublimată de creație. Fiu al țăranului Tudor Fierăscu și al unei turcoaice, Constantin e, spre deosebire de potolitul Badea, fratele
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului, este, totodată, un personaj cristic. Vă amintiți, el coboară pe o scară pe lemnul căreia rămâne Încremenit Într-o clară imagine a răstignirii, este depus apoi În mormânt (În scena teribilă În care depunerea se identifică cu lecția de anatomie), după care urmează episodul Înălțării
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
destul de largă: Ra (1936), cu titlul Amon-Ra în următoarele ediții, lucrare cu implicații filosofice, își plasează acțiunea în Egiptul antic; Salba reginei (1947), variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, acum aparținând integral lui L., prezintă o fațetă a vieții cristice; Evdochia (1938), cu titlul Femeia cezarului în următoarele ediții, și Năframa iubitei (1944) își extrag pretextele dramatice din viața Bizanțului și au evident țeluri teologice; Icarii de pe Argeș apelează la motivul Meșterului Manole; Cele patru Marii (în Teatru, 1968) stăruie
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
în care exploatarea e făcută într-o deplină transparență) sunt, amândouă, ținte ale lui S.: ca expresii viciate - și vicioase - ale sistemului social construit de om. În romanul Lupul și Catedrala criza lui Ion Lupu, un personaj aflat la vârsta cristică, nu își găsește explicația nici în planul strict realist, nici în cel marcat simbolic. Autorul nu reușește să îl dezvolte pe al doilea din primul, prin translări fine dinspre acțiuni înspre miza protagonistului. Legat, pe de o parte, cu numeroase
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
nostru, un Nero rediuiuus, putem admite că împăratul vizat în acest text este chiar Nero. Tradiția lui Nero rediuiuus se suprapune totodată episodului morții și învierii lui Cristos. După cum am putut vedea, monștrii demonici din Apocalipsă sunt creați după modelul cristic, dar in negativo. Învierea fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său cu cel al împăratului, atunci cea de‑a doua nu poate fi decât colegiul preoților, cel care menținea efectiv cultul împăratului. Impunerea „semnului” fiarei constituie un element complementar având o dublă semnificație: religioasă, în opoziție cu sfrag...j‑ul cristic din capitolul următor (14,1), și politică/economică: încă din epoca lui Augustus, contractele economice erau încheiate prin punerea sigiliului imperial. „Pecetea” în cauză, înscrisă pe mâna dreaptă sau pe frunte, are drept corespondenți numele și numărul împăratului. Autorul ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât: „În zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică; și se vor schimba oile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în istorie haosul precosmic, haosul anterior oricărei creații noi. Întoarcerea la starea de haos este sugerată aici printr‑o foarte profundă criză socială și politică. Imagine a haosului „eshatologic”, Imperiul Roman este în același timp o caricatură diabolică a împărăției cristice. În acest punct, Hipolit își prezintă teoria asupra caracterului mimetic al imperiului pământesc (IV, 9). Cea dintâi remarcă: romanii ating apogeul puterii lor exact în momentul nașterii lui Cristos, care vine să întemeieze pe pământ Împărăția cerească (a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]