348 matches
-
critică din perspectivă feministă. Celie este o ipostază feminină a lui Tom ("N-a lovit niciodată nici o vietate"). Încercarea sa de a o feri pe surioara Nettie să fie violată de tatăl lor este versiunea ei la sacrificiul de sine cristic al lui Tom. Nettie este varianta feminină a lui George care transcende umilința și, la fel ca și acesta, face o călătorie în Africa. Separarea ce durează aproape toată viața între Celie și Nettie, ca și intre Nettie și copiii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
slavofililor ruși, care propuneau un „Hristos rusesc”, doctrinarul român al ortodoxismului consideră, într-un eseu anterior articolului din 1929, Iisus în țara mea (1923), că viziunea specific românească a lumii implică valorificarea artistică și literară a acelor situații din biografia cristică în care Mântuitorul apare ca un Hristos rustic. Procedând astfel el însuși, Nichifor Crainic înfățișează în lirica sa România ca o „țară de peste veac”, „Țara lui Lerui-Ler”, străjuită de „săbiile duhului”, străbătută de o corabie îngerească. Una din poeziile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de un personaj cu calificare cristică, fie că se mobilizează pentru un linșaj sau pentru căutarea unui filon aurifer ori carbonifer, fie că își oferă scena unor reverberări ale miraculosului ori doar rutinelor cotidiene. Romanul Alexandru (1998) aduce o schimbare relevantă de procesare a narațiunii. Formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
s-a decis să le publice, atât pentru a-și promova noua sa cosmologie, cât și pentru a atrage atenția autorităților asupra condiției sale. Schreber se consideră un fel de profet, cu misiunea de a regenera spiritual și sufletește omenirea cristică (1959: 408-417). În "Introducere", Freud își justifică abaterea de la practica obișnuită, observând că paranoicii sunt accesibili doar în acest fel (pe baza propriilor declarații), "deoarece ei nu pot fi obligați să-și depășească barierele interioare și, pentru că oricum spun doar
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Dumnezeu să aibă în vedere faptele lor creștinești și să le aprecieze ca atare. Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că imaginea propusă de acesta este „ideologizată” la maxim, fiind departe de repre zentarea vizuală „neutră” a „Pildei orbilor”, realizată, de exemplu, de Pieter Bruegel cel Bătrân, cu un secol și jumătate Înainte (1568). Icoana creștină nu redă fidel pilda cristică, ci o comentează și o completează. Parabolei i se anexează două sensuri noi, care - chiar dacă nu sunt În litera Evangheliei - sunt cumva În spiritul ei : 1. Fiind considerată un păcat demonic, cecitatea evreilor este Înfăptuită de diavoli (vezi capitolul „Demonizarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus Cristos - scria Blaise Pascal (Pensées, II), preluând teoria augustiniană -, n-am fi avut decât martori suspecți. Iar dacă ar fi fost exterminați, n-am fi avut martori deloc.” Or, „jidovul rătăcitor” Întruchipa la modul ideal martorul nemuritor al patimilor cristice. Această semnificație este prezentă atât În textul din 1836 („El al cărui sânge tu ai văzut curgând pe Golgota”), cât și, peste un secol, În poemul lui Fundoianu : „Nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii,/ nu sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă ucis, În relatările din spațiul ortodox evreul care produce sacrilegiul se convertește la creștinism În urma miracolului cristic. Nu este de mirare că motivul legendar „icoana junghiată” a intrat, la Începutul secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai cade pe fapte (semn că detaliile poveștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naționalitate, de rangul social avut, toți au slujit împreună, fiind martorii biruinței lui Cristos în om, în orice împrejurare. Ecumenismul acesta viu, al catolicilor, ortodocșilor și greco-catolicilor s-a practicat în închisorile comuniste înainte de Conciliul Vatican II; pe un fundal cristic asumat de către acești martiri, se relua, de către fiecare, drumul urcării pe Golgota „cu crucea în spinare și cu ciomegele izbind spinarea lui Isus.” Un lanț de preoți ce slujeau împreună și care supraviețuiau numai din acest motiv înfometării sistematice, setei
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Tațian, Origen, Tertulian, Arnobius, Grigorie de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, și nu am făcut nici măcar o selecție!) alătură, explicit sau nu, onomastica socratică (și platoniciană - dar nu numai prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada aceasta Aristotel lipsește. Nu cu totul, dar nu mai puțin semnificativ). Augustin, de pildă, îl ignoră și, în contrapartidă, spune că pentru ca Platon și toți adepții lui să devină creștini ar fi necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și tehnică de aparență „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. Se desfășoară pe coordonate specific postmoderniste, urmând motivul complex și caracteristic al complotului ocult, cu dezvoltare în scenariu apocaliptic. Coordonatele pe care e construit sunt parodierea ori „reciclarea”, recuperarea mitului cristic (un tânăr a cărui biografie o „copiază” grotesc pe cea a Mântuitorului e găsit mort, în repetate rânduri, în diferite locuri din oraș, și, de fiecare dată, chiar îngropat, dar cadavrul dispare a treia zi; tocmai elucidarea acestor repetate decese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
după cum remarca și teologul Rudolf Bultmann, preluat de către Mircea Eliade).48 Creștinismul însuși presupune o gândire mitică atâta timp cât reiterează periodic timpul fondator, timpul sacru, necorupt de istorie (al cărei adversar declarat se considera istoricul român al religiilor), prin ritualul imitării cristice, nucleul întregii doctrine creștine.49 "Un mare număr de zei și de eroi ucigători de balauri au devenit niște Sfinți Gheorghe; zeii furtunii s-au transformat în Sfântul Ilie; nenumăratele zeițe ale fertilității au fost asimilate cu Fecioara Maria sau
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de către Eroul exemplar sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revoluționarul, Mucenicul (libertății populare), Șeful partidului, rolul și misiunea fondatorilor și a șefilor de mișcări totalitare moderne conținând un număr considerabil de elemente escatologice și soteriologice 452, într-un complex cristic (în matrice biblică și greco-romană Hercule, Prometeu) în care eroul se identifică cu comunitatea pe care o reprezintă.453 Dacă mitul este "dorința colectivă personificată", cea mai laconică și mai puternică expresie a acestei dorințe este, conform lui E. Doutté
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nostru, un Nero rediuiuus, putem admite că împăratul vizat în acest text este chiar Nero. Tradiția lui Nero rediuiuus se suprapune totodată episodului morții și învierii lui Cristos. După cum am putut vedea, monștrii demonici din Apocalipsă sunt creați după modelul cristic, dar in negativo. Învierea fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său cu cel al împăratului, atunci cea de‑a doua nu poate fi decât colegiul preoților, cel care menținea efectiv cultul împăratului. Impunerea „semnului” fiarei constituie un element complementar având o dublă semnificație: religioasă, în opoziție cu sfrag...j‑ul cristic din capitolul următor (14,1), și politică/economică: încă din epoca lui Augustus, contractele economice erau încheiate prin punerea sigiliului imperial. „Pecetea” în cauză, înscrisă pe mâna dreaptă sau pe frunte, are drept corespondenți numele și numărul împăratului. Autorul ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât: „În zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică; și se vor schimba oile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în istorie haosul precosmic, haosul anterior oricărei creații noi. Întoarcerea la starea de haos este sugerată aici printr‑o foarte profundă criză socială și politică. Imagine a haosului „eshatologic”, Imperiul Roman este în același timp o caricatură diabolică a împărăției cristice. În acest punct, Hipolit își prezintă teoria asupra caracterului mimetic al imperiului pământesc (IV, 9). Cea dintâi remarcă: romanii ating apogeul puterii lor exact în momentul nașterii lui Cristos, care vine să întemeieze pe pământ Împărăția cerească (a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la toate răspântiile. Origen reia la nivel cristologic distincția pe care Pavel o aplică la nivel antropologic, între „omul lăuntric” - adevărat, desăvârșit - și „omul din afară/exterior” - fals și superficial. Anticristul este numele lui Cristos golit de orice substanță cristică. Am văzut până aici că Anticristul se manifestă la nivelul moravurilor și doctrinei. La cel de‑al treilea nivel se situează raportarea la Scripturi, precum și demersul exegetic. În acest punct, Origen se dovedește extrem de original; însuși actul hermeneutic, ca proces
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient, o psihanaliză avant la lettre, o introspecție soteriologică, un exercițiu spiritual, o mistagogie cristică. Toți credincioșii pot să devină anticriști - formând marea armată a Anticristului - în măsura în care faptele lor negative contrazic flagrant învățătura Mântuitorului. Din această perspectivă, noțiunea de „schismă” suferă o extindere semantică semnificativă. „Schismatic” (sinonim cu anticrist) este considerat orice creștin, catolic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al forțelor răului. Protagoniștii generoși ai mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică înverșunat "mâncarea proastă", altermondialistul ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pește mai mare: suntem niște peștișori, ne naștem în apă precum peștele nostru (Ιχθύς) și nu suntem mântu‑ iți decât dacă rămânem în apă. Astfel simbolismul peștelui ne trimite la cel al apei, adică la botez 87. Un alt simbol cristic extrem de răspândit în catacombe este cel al mielului care apare încă din primul secol. Pentru moment, să reți‑ nem doar că asemenea peștelui, mielul este în același timp simbolul lui Cris‑ tos, al creștinului în general și mai ales al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de exemplu în operele lui Herbert Falken din seria Scandalum Crucis (1969). În trecut, acest simbolism cristic își are, fără îndoială, rădăcinile în vechi declarații ale teologilor creștini și evrei care, încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, amintesc că Iisus era un evreu care a venit să le vorbească evreilor în limba lor o idee care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]