187 matches
-
dar nici zecile de mii de morți al unui tsunami sau cutremur. Pe bună dreptate musulmanii, chiar mai preocupați de transcendența lui Dumnezeu, nu încetează deloc cu comentariile ironice și critice la imaginea unui Dumnezeu atât de "înjosit" și "milostiv". Cristologia imaginii lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să "salveze" evenimentele istorice, considerându-le ca prezențe active ale lui Yahwe 8. Evenimentul istoric devine o teofanie în care se dezvăluie atât voința lui Yahwe, cât și raporturile personale dintre El și poporul ales. Această concepție, îmbogățită prin elaborarea cristologiei, va servi drept fundament pentru filosofia istoriei, pe care creștinismul, începând cu Fericitul Augustin, se străduiește s-o construiască 9. Istoricul englez Collingwood cataloghează scrierile Vechiului Testament ca "istorie providențială", spre deosebire de "istoria științifică" a lui Herodot, deoarece ele raportează informații
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o concepție istorică care subliniază contingența, accentuând unicitatea evenimentelor istorice, el consideră Învierea un fapt istoric care poate fi stabilit de orice istoric profan dacă nu se apropie de el cu prejudecata necredinței 20. Pannenberg formulează ceea ce s-a numit cristologie de jos în sus (christology from below), în care se pornește de la personajul istoric Iisus, de la viața și propovăduirea sa pe pământ pentru a i se recunoaște apoi divinitatea 21. Într-un document programatic intitulat "Revelația ca Istorie" (Offenbarung als
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
În prezența somităților D. Tzijevski, N. Nilsson, R. Wellek, acest lucru a fost inițiat pe atunci de tinerii cercetători Rudolf Neuhauser, Wolf Schmid și subsemnatul; ridicînd această problemă în cadrul dezbaterilor, am militat pentru prioritatea poeticii față de problema Dardanelelor sau a cristologiei. De-a lungul deceniilor, această orientare a cercetărilor a fost promovată de G. Fridlender, J. Catteau, M. Jones, R-L. Jakson, R. Belknap, G.Kietsaa, S. Fasting, E. Bazzarelli, W.M.Todd III, Valeriu Cristea și alții. A fost privilegiată
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori în căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autori în căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși în arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, din nou, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și în capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vede mișcarea verticală. Credința creștină reușește să transforme atât de profund lumea, încât ea produce o reală deplasare de planuri, o despicare și o dezintegrare a lumii, o trecere într-o altă dimensiune. Léon P. Karsavin publică un studiu de cristologie Sur les deux natures dans le Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) al cărui singur document oficial este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
atât de profund lumea, încât ea produce o reală deplasare de planuri, o despicare și o dezintegrare a lumii, o trecere într-o altă dimensiune. Léon P. Karsavin publică un studiu de cristologie Sur les deux natures dans le Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) al cărui singur document oficial este condamnarea lui Nestorius a întărit autoritatea Sinodului de la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Nestorius a întărit autoritatea Sinodului de la Niceea (325) și a insistat pe autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Gondillac, Charles du Bos, Leon Șestov, Senghor et alii. 12 Léon P. Karsavin, Sur les deux natures dans le Christ, în "Logos". Revue internationale de synthèse orthodoxe, nr. 1/1928. Iată definiția dogmatică propusă de Sinodul de la Calcedon (451) cu privire la cristologie: "Urmând deci pe Sfinții Părinți, mărturisim, într-un singur glas, un singur și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, același și desăvârșit întru dumnezeire, același și desăvârșit întru fire omenească, același Dumnezeu cu adevărat și om cu adevărat, alcătuit din
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]