19,565 matches
-
Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se rigidizează, cînd vrea să schimbe lumea cu orice preț, cînd devine coercitivă, procustiană și obligatorie, certitudine maniheistă, transformîndu-i pe adversarii de idei în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
și trei!... Pe cine să-i vadă la Mogoșoaia comunistă Ion Vinea, ce scriitori? Pe care să i-i arăți lui, prietenului bun al transfugului, orice s-ar fi zis, strălucit, romancierul numărul unu, vai!... Ce poeți? Ce prozatori, ce critici? Vă dați seama, repet, primăvara întunecată a lui '63... Și-atunci, întâmplarea a făcut ca, în acele momente, să mă aflu cazat la Mogoșoaia, ca traducător doar, nefiind cunoscut prin vreo carte de proză apărută. Și fiindcă nu era cine
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
cu obstinație de multă vreme. Ba putem spune că din contră, i-am lăudat mereu cărțile, i-am publicat fotografia la loc de cinste, de câte ori am avut prilejul, am găzduit în pagini exegeze dintre cele mai aprofundate ale contribuțiilor domniei sale critice și de romancier, cum a fost, între altele, studiul lui Matei Călinescu. Am publicat și păreri critice în ce-l privește, pentru că nu le puteam exclude, dar în mult mai mare măsură l-am acoperit de elogii pe deplin meritate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic despre erotism și pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat marea cu degetul publicînd cărți pentru "ulița din spate", de ce nu s-ar strădui și critica să descifreze misterul acestor cărți pe care (mai) toată lumea le citește acasă, în tihnă, și le condamnă cu neostoită indignare în fața publicului. Spiritul tot mai dezinhibat al scriitorilor de ultimă generație pretinde o altfel de abordare din partea criticii. Ea trebuie
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
în care ducele de Moray îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
talent de dragul block-busterurilor: Batman și Batman se întoarce. Acestea două au fost tratate partizan de critici care le-au accentuat partea politică: ambele vorbesc despre un bărbat alb, milionar (Batman alias Bruce Wayne) care se luptă cu personaje marginale (Pinguinul, criticat ca portretizare antisemită și femeia-pisică, suferind de un soi de feminism) care vor să cucerească puterea politică. Ce mai, e clar vorba de o clasă hegemonică, încrâncenată să-și conserve privilegiile amenințate de multiculturalism. Doar e începutul anilor '90... Și
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
august 1990, adică la opt luni de la desființarea Securității și la cinci de la crearea SRI. Informatorul a iscodit printre rudele și vecinii din satul natal al poetei după ce aceasta, într-un interviu acordat lui Vartan Aranchelian la Televiziunea Română Liberă, a criticat mineriadele și politica lui Iliescu privind proprietatea. Documentul cu pricina, scris de mână și purtând mențiunea "Secret", a scăpat mulți ani vigilenței cercetătorilor care au avut acces la Dosarul "Artă-Cultură". Ioana Diaconescu, consilier în cadrul CNSAS, l-a descoperit recent într-
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
de oameni deștepți pentru oameni proști, acum e făcută de " " Însă ăn acest punct culminant, în care așteptai cu o anume satisfacție ce mai lipsea din enumerare, moderatorul a schimbat cu rapiditate vorba. Un telefon mi-a întrerupt șirul gândurilor critice: niște prieteni mă invitau, tocmai la un film la televizor, dar, ce-i drept, pe un canal pe care eu nu-l prind, HBO. Și am văzut unul dintre filmele acelea care îți rămăn toată viața în memorie. Se numește
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
să ținem cont și de îngrijitorii edițiilor, câți mai sunt sănătoși și activi... - Pentru cei care mai sunt interesați de soarta edițiilor critice avem totuși și câteva vești bune; anul acesta se va încheia, o dată cu apariția volumului 23 (Varia), ediția critică completă Liviu Rebreanu, inaugurată în 1968 (editor Niculae Gheran); în 2005 se va încheia și ediția de „Scrieri“ - Tudor Arghezi (când va apărea ultimul volum, 46), lansată în 1962, la început sub supravegherea autorului, redactor și apoi editor fiind Gh.
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
de pauză mai scurtă (de până la cinci ani) între volumele unei ediții, ci numai la acelea ce par fără speranță într-o finalizare apropiată. Ce să mai zicem de cazurile notorii (Tudor Arghezi, V. Voiculescu și alții) în care ediția critică nici nu a demarat? Ar merita și ele un spațiu de reflecție. Nu ignor faptul că există foarte bune ediții critice încheiate, nu multe, dar nici atât de puține încât să fie neglijabile cantitativ. Promit să mă opresc într-una din
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
Biblioteca românească a lui Zaharia Carcalechi, la Leipzig, în 1827, Fama Lipschii pentru Dacia. Ce mai dovadă de patriotism ignorant! l E greu de înțeles de ce unii ziariști țin cu tot dinadinsul să dea apă la moară celor care îi critică sau îi disprețuiesc (sînt destui și din aceștia!). O măsură de prevedere elementară ar fi să rămînă onești cu ei și cu cititorii. Iată un exemplu contrar. Dl Vladimir Tismăneanu ar fi făcut o vizită președintelui P.N.G., al cărui consilier
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
că Biserica Ortodoxă are dreptul să-și apere credibilitatea. Călcînd Constituția? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituțională despre libertatea cultelor. Cu cîteva zile în urmă, același Bartolomeu Anania a ținut o predică prin care a criticat necruțător corupția. Asta nu e politică? S-ar putea întreba, dacă n-au și făcut-o, reprezentanții Puterii. Nu cumva, într-un an electoral, arhiepiscopul Vadului și al Feleacului încearcă să îndrepte voturile enoriașilor săi către Opoziție? Mie, unuia nu
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
din ’propria’ noastră cultură muzicală.” Iată o poziție „tare” care nu mai poate fi neglijată! Drumul actual al muzicii contemporane se vede confruntat cu o mulțime de probleme, de la sistemele de acordaj la marketing. Ceva trebuie să se schimbe. Puckette, criticând metoda universitară de a îngusta limbajul muzical la cel serial și post-serial și militând pentru libertatea limbajului muzical în programele universitare, oferă un posibil traseu de urmat, neinfailibil, dar cel puțin actual și realist: „E tentant să încercăm a pregăti
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
conturate, dar total inutile”. În 1862, Emily Dickinson află că în poeziile ei “toate rimele sînt greșite”. Nabokov este trimis să spună povestea Lolitei unui psihiatru. Romanul de debut al lui John Le Carré, Spionul venea din frig, prilejuiește unui critic pronosticul: “Le Carré n-are nici un viitor (ca scriitor)”. “Balzac nu va ocupa niciodată un loc de prim rang în literatura franceză”, scrie Eugène Poitou în Revue de Deux Mondes din 1856. În fine, Eduard Engel e de părere că
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
Chicago, fermieri din Mississippi vor constata că fuseseră înșelați cu promisiuni deșarte. În câteva împrejurări de încordare internațională (reprimarea răscoalei din Budapesta în 1956, intrarea trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia), Sartre s-a dezis de aceste acțiuni și a criticat politica Moscovei. Alteori, chiar de multe ori, n-a catadicsit să se pronunțe fățiș împotriva terorii și a opresiunii, cu toate că verdictul lui de distanțare era așteptat cu nerăbdare. Până la bătrânețe s-a lăudat cu predilecția pe care o arăta anarhiei
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
candidat sfarsindu-si cariera politică în mod jalnic, iar președintele Traian Băsescu, după ce a fost ales și apoi reconfirmat cu entuziasm, și-a îndepărtat intr'atat încât după ce a încercat să se bizue pe PRM-ul pe care l-a criticat intens, astăzi și-a alăturat partidul PSDului.. Supt Emil Constantinescu. Sperând că s-a ivit o șansă ca tară să iasă din impasul post-comunist, am căutat să-l sprijin de pe când era candidat, participând activ la întâlnirea sa cu românii
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
istoric străin nu aduce bagajul implicării politice, este mai echidistant față de subiectul pe care îl abordează și asta cred că îl face pe cel care te citește să aibă mai multă încredere în argumentele tale. Singurii oameni care m-au criticat au fost cei care erau legați de o anumită atitudine înainte de ’89 și mă refer la cei care promovau cultul personalității lui Ceaușescu și care scriau la niște publicații patriotarde, să zicem. Dar istoricii consacrați și, cum spuneam adineauri, de
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
la autorii comici, nu-i identic. Al lui Goldoni, după Călinescu, ar fi "cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
atunci la președinția României, Emil Constantinescu, la Washington. Atât cu ultimul cât și cu Traian Băsescu m-am fotografiat: erau nădejdea mea Într-o Românie ieșită de sub comunism. În ambele cazuri m-am Înșelat... Pe primul am putut să-l critic aspru cu ocazia Întâlniri cu românii care a avut loc la World Bank, În Washington DC. M-a ținut minte, și peste zece ani mi-a făcut cadou cartea sa de uz restrâns (exemplar de uz intern) ”Adevărul despre România
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
și prin nepăsarea multora colecții de afirmare nesăbuită - cum altfel ar fi putut fi? - ale imposturii și surse de profituri necinstite, întrucât provin din vânzarea unor cărți a căror calitate nu corespunde exigențelor specifice, înșelând astfel buna-credință a cumpărătorilor. Am criticat în acest răstimp de peste doi ani mai multe ediții "populare" și "școlare", majoritatea "îngrijite" de anonimi și neanonimi, sperând, la apariția fiecărui articol, nu că-i voi vedea ieșind, în lumina tiparului, pe păcătoși, ca să-și toarne cenușă în cap
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
Receptarea critică a simfoniei scos la iveală păreri divergente. George Bernard Shaw puncta cu umor că maniera aleasă de Liszt pentru redarea Divinei Comedii ar putea la fel de bine să reprezinte „o casă londoneză atunci când șemineul din bucătărie a luat foc”, criticând faptul că simfonia este „extrem de zgomotoasă”. La polul opus, James Hunecker remarca situarea lucrării la „apogeul puterii creative”, Dante fiind „cel mai copt fruct al acestui stil de muzică programatică”. Înfățișarea scenelor din Divina Comedie era Însă o preocupare mai
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
sunt citiți pretutindeni. Criticul literar trebuie să se adapteze vremurilor de astăzi. Dacă e să ne amintim de ceea ce spunea Călinescu, critica literară este și ea o artă, dacă se validează, se validează prin propriul ei limbaj. - CUM AȚI DEFINI CRITICA LITERARA IN CULTURA POSTMODERNISTĂ? În postmodernitate, există un gen numit critic fiction, adică o critică ficționalizată, care recurge masiv la procedee literare. Și în România, Lovinescu, în tinerețe, influențat de impresioniștii francezi, scria foiletoane în care opiniile despre cărți erau
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
era convins că va fi citit de intelectualii din țară. Astăzi nu mai există reviste culturale care să fie citite de elevi, de studenți, profesori sau intelectuali. Din punct de vedere sociologic, este explicabilă transformarea pe care a suferit-o critica literară ca disciplină umanistă. Criticul, dacă vrea să fie vizibil, trebuie să intre în jocul publicității, să promoveze cărțile apărute la marile edituri. - CUM EXPLICAȚI SUCCESUL LITERATURII DE CONSUM? Ideea că ar există două literaturi: una de consum și una
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
practică tradițională în Baroc și valabilă încă pentru concertele de Mozart, considerate a fi fost, unele, notate incomplet. Unde și cât poate sau trebuie să fie ornamentat? Ce funcție pot și trebuie să îndeplinească adaosurile? Se spune că Bach era criticat de contemporani pentru că nu lăsa posibilitatea ornamentării libere de către interpreți, notând totul, chiar și variantele înflorite (Les agréments) ale Sarabandelor, destinate repetării variate a unei mișcări lente ce amenința să devină fastidioasă. Bach reprezintă, în acest domeniu, un pol
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
considerînd că numărul de români din afara României e de milioane de oameni. O cultură politică nouă Găsim potrivit să adăugăm că România are nevoie și de o cultură politică nouă, mai adecvată realităților cu care ne confruntăm. Avem obiciul să criticăm clasa politică, dar ne plac certurile și circurile politice. Pentru noi, ele au devenit o formă de divertisment. Le gazim amuzante. Ne distrează. Tindem să votăm pe cei care se pricep mai mult la jocuri politice decît pe cei care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]