KorAP: Find »[drukola/base=cromozomal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...15 >

362 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

caz de translocație, s-a demonstrat efectul transferului unei protooncogene din poziția sa normală într-o zonă de înaltă activitate genică: translocația t(8; 14) (q24; q32) prin care protooncogena c-myc este adusă într-un alt context genic din situsul cromozomal 14q, unde se află genele ce codifică pentru catenele grele ale imunoglobinelor (Croce și colab., 1979, 1984; Taub și colab., 1982). Translocațiile determină activarea multor protooncogene, dar procesele activării sunt mult mai complexe decât s-a crezut inițial și abia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
colab., 1979, 1984; Taub și colab., 1982). Translocațiile determină activarea multor protooncogene, dar procesele activării sunt mult mai complexe decât s-a crezut inițial și abia acum încep să fie descifrate. Specificitatea de translocație în procesul de formare a markerilor cromozomali în neoplaziile umane a condus la detectarea localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru înțelegerea activării protooncogenelor și convertirii lor în oncogene celulare și de altfel singura posibilitate de a fi fost descoperite de către cercetători, prin mijloacele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru înțelegerea activării protooncogenelor și convertirii lor în oncogene celulare și de altfel singura posibilitate de a fi fost descoperite de către cercetători, prin mijloacele tehnice actuale. Cele două elemente de fenotip cromozomal cu semnificație mutagenă - DM și HSR - sunt relativ frecvente în tumorile solide, de tip carcinom (Gebhart și colab., 1984, 1986, 1987) și sunt legate de particularitățile clinice ale malignității. În aceste structuri se află oncogene amplificate (Schimke, 1980; Collins și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de Gebhart, 1987) au afirmat rolul inițiator al amplificării genice în procesul neoplazic. Nivelul de amplificare a unor oncogene în neoplazii umane este variabil pentru diferite protooncogene (tabelul 23.5). De îndată ce s-a realizat detectarea unui pattern specific de markeri cromozomali, în leucemiile secundare precum și în leucemiile persoanelor expuse ocupațional la substanțe toxice (solvenți chimici, insecticide, produse petroliere) au putut fi obținute și primele date epidemiologice despre neoplazii umane, care au fost prezentate, în anul 1984, la cel de al patrulea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
obținute și primele date epidemiologice despre neoplazii umane, care au fost prezentate, în anul 1984, la cel de al patrulea Simpozion Internațional asupra Cromozomilor în Leucemie. Astfel, s-a putut evidenția existența unei relații cauzale dintre factorii exogeni și modificările cromozomale timpurii, în neoplaziile umane. Aberațiile cromozomale clonale apar cu o frecvență mult mai mare, la bolnavii de ANLL, expuși ocupațional la asemenea compuși toxici, cu anomalii cariotipice de tip -5/5q-, -7/7q-, +8, +21, +t(8; 21) și +t

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
neoplazii umane, care au fost prezentate, în anul 1984, la cel de al patrulea Simpozion Internațional asupra Cromozomilor în Leucemie. Astfel, s-a putut evidenția existența unei relații cauzale dintre factorii exogeni și modificările cromozomale timpurii, în neoplaziile umane. Aberațiile cromozomale clonale apar cu o frecvență mult mai mare, la bolnavii de ANLL, expuși ocupațional la asemenea compuși toxici, cu anomalii cariotipice de tip -5/5q-, -7/7q-, +8, +21, +t(8; 21) și +t(9; 22). Se remarcă implicarea frecventă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomul 15 de șoarece este cel mai frecvent implicat în trisomii și translocații, dar astfel de modele nu sunt reproductibile, pe linii celulare umane, transformate malign, deși Welen și Arnstein (1986) au raportat duplicarea neîntâmplătoare a cromozomului 8 în aberațiile cromozomale generate în asemenea linii celulare umane. Dar, rolul modificărilor cromozomale în etapele primare ale transformării maligne, în celulele umane nu a fost suficient de bine înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
trisomii și translocații, dar astfel de modele nu sunt reproductibile, pe linii celulare umane, transformate malign, deși Welen și Arnstein (1986) au raportat duplicarea neîntâmplătoare a cromozomului 8 în aberațiile cromozomale generate în asemenea linii celulare umane. Dar, rolul modificărilor cromozomale în etapele primare ale transformării maligne, în celulele umane nu a fost suficient de bine înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii structural cromozomale singulare în celulele neoplazice, ceea ce sugerează rolul pe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în asemenea linii celulare umane. Dar, rolul modificărilor cromozomale în etapele primare ale transformării maligne, în celulele umane nu a fost suficient de bine înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii structural cromozomale singulare în celulele neoplazice, ceea ce sugerează rolul pe care îl joacă modificările cromozomale specifice, în procesul de transformare. De un interes particular sunt rearanjările comune, întâlnite în diferite neoplazii cu origine în diferite tipuri celulare, așa cum sunt 1q 21 - 23

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
transformării maligne, în celulele umane nu a fost suficient de bine înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii structural cromozomale singulare în celulele neoplazice, ceea ce sugerează rolul pe care îl joacă modificările cromozomale specifice, în procesul de transformare. De un interes particular sunt rearanjările comune, întâlnite în diferite neoplazii cu origine în diferite tipuri celulare, așa cum sunt 1q 21 - 23; 3p 21 - 25; 8q 21 - 24; 11q 22 - 24 și 22q 11 - 12

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
21 - 24; 11q 22 - 24 și 22q 11 - 12 și care ar putea avea importanță deosebită în procesul transformării maligne. Rolul lor poate fi amplificat de coincidența sau vecinătatea imediată a situsurilor de localizare a protooncogenelor cu punctele de rupere cromozomală. Rolul instabilității cromozomale ca indicator al riscului pentru neoplazie și în definirea populațiilor umane aflate în risc mare pentru aceste somatoeredopatologii, posibilitățile de utilizare a tehnicilor citogenetice pentru măsuri de diagnostic și prognosticare, precum și pentru monitorizarea terapiei, interrelațiile situsurilor fragile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
22 - 24 și 22q 11 - 12 și care ar putea avea importanță deosebită în procesul transformării maligne. Rolul lor poate fi amplificat de coincidența sau vecinătatea imediată a situsurilor de localizare a protooncogenelor cu punctele de rupere cromozomală. Rolul instabilității cromozomale ca indicator al riscului pentru neoplazie și în definirea populațiilor umane aflate în risc mare pentru aceste somatoeredopatologii, posibilitățile de utilizare a tehnicilor citogenetice pentru măsuri de diagnostic și prognosticare, precum și pentru monitorizarea terapiei, interrelațiile situsurilor fragile, a situsurilor specifice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
definirea populațiilor umane aflate în risc mare pentru aceste somatoeredopatologii, posibilitățile de utilizare a tehnicilor citogenetice pentru măsuri de diagnostic și prognosticare, precum și pentru monitorizarea terapiei, interrelațiile situsurilor fragile, a situsurilor specifice de formare a markerilor, rolul petelor fierbinți mutaționale cromozomale asupra cărora se exercită acțiunea agenților clastogeni și efectul localizării protooncogenelor nu sunt pe deplin elucidate, astfel că citogenetica tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nu sunt pe deplin elucidate, astfel că citogenetica tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate mecanisme, dintre care, în prezent bine conturate și confirmate sunt: remanierile cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate mecanisme, dintre care, în prezent bine conturate și confirmate sunt: remanierile cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
confirmate sunt: remanierile cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal reunit

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal reunit, ceea ce conduce la crearea unei gene mixte, himerice, compuse sau de fuziune. Cum de regulă, ruperea celor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal reunit, ceea ce conduce la crearea unei gene mixte, himerice, compuse sau de fuziune. Cum de regulă, ruperea celor două gene are loc la nivelul intronilor, secvențele codificatoare ale fiecărei gene sunt păstrate și în urma fuziunii ele vor fi aduse într-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei bcr, se sintetizează proteine himerice alternative BCR-ABLp210 și BCR-ABLp190, caracteristice, leucemiei mielogene cronice (LMC) și, respectiv, leucemiei limfoblastice acute (LLA). Ulterior, în neoplaziile hematopoietice și în tumori solide au fost identificate multe alte proteine fuzionate, generate consecutiv diferitelor translocații cromozomale (tabelul 23.6). Recent, s-a descris o nouă oncogenă de fuziune în care este implicată c-abl. Ea rezultă din translocația t(9;12) care condiționează fuziunea unei părți a genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele oncogene

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
frecvent întâlnită translocația t(11;14) în cadrul căreia gena bcl-1, localizată 11q13 este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea a imunoglobulinelor (Croce și colab, 1986). În tabelul 23.6 sunt redate consecințele fuziunilor genice rezultate în urma translocațiilor cromozomale care modifică poziția numeroaselor protooncogene ce devin oncogene celulare în noul context genic, consecutiv translocației (Sanchez-Garcia, 1997). În leucemia limfoblastică și limfom Burkitt, translocațiile cromozomale t(8:14); t(2:8) și t(8:22) determină juxtapoziționarea protooncogenei c-myc, din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și colab, 1986). În tabelul 23.6 sunt redate consecințele fuziunilor genice rezultate în urma translocațiilor cromozomale care modifică poziția numeroaselor protooncogene ce devin oncogene celulare în noul context genic, consecutiv translocației (Sanchez-Garcia, 1997). În leucemia limfoblastică și limfom Burkitt, translocațiile cromozomale t(8:14); t(2:8) și t(8:22) determină juxtapoziționarea protooncogenei c-myc, din cromozomul 8, și a genelor care codifică pentru catene imunoglobulinice, localizate în cromozomii umani 2, 14 și 22. În aceste cazuri, nu se realizează o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a acestor celule. Analiza translocației t(8;14), caracteristică limfomului Burkitt, în care protooncogena c-myc, din cromozomul 8, vine în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei, din cromozomul 14, a adus prima dovadă genetică referitoare la implicarea translocațiilor cromozomale în geneza limfoamelor și a leucemiilor. Translocația t(8; 14)(q24; q32) apare la 75-85% dintre pacienți, restul având alte rearanjări cromozomale cum ar fi t(2; 8)(q12; q24) sau t(8; 22)(q24; q11). Fiecare eveniment de translocație

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
gena pentru catena grea a imunoglobulinei, din cromozomul 14, a adus prima dovadă genetică referitoare la implicarea translocațiilor cromozomale în geneza limfoamelor și a leucemiilor. Translocația t(8; 14)(q24; q32) apare la 75-85% dintre pacienți, restul având alte rearanjări cromozomale cum ar fi t(2; 8)(q12; q24) sau t(8; 22)(q24; q11). Fiecare eveniment de translocație aduce protooncogena myc în vecinătatea unui locus Ig activ transcris în celule B, producătoare de anticorpi, și anume: IgH, la 14q32; IgLK

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
să fie lipsită de elementele sale de control normal, aflate în amonte de secvența genică, astfel că prin translocație, ea intră sub controlul unui alt domeniu cromatinic mult mai activ, fiind exprimată la nivele anormal de înalte. Multe alte rearanjări cromozomale aduc diferite alte protooncogene în vecinătatea unor gene, fie pentru o anumită catenă imunoglobulinică, fie o anumită catenă a TCR, gene care au promotori activi și enhanceri puternici. Se admite că rearanjările cromozomale sunt rezultatul funcționării defectuoase a recombinazelor care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]