284 matches
-
putea să urmărească sosirea celorlaltor păsări printre care și puișorii ei. Acum ascultă cu plăcere cântecul copiilor care se jucau zglobii prin curte:, „Berzele s-au dus, s-au dus, Nu mai stau pe casă sus Cocoțate-ntr-un picior Croncănind din ciocul lor “ Povestea ciocolatei Într-o zi, Ingrid, o fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla la un magazin împreună cu mămica ei. Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Seara dinainte nu-mi vorbise și ne culcaserăm fără să facem amor pentru că în restaurantul de la parter îi atrăsesem atenția să nu mai bage cuțitul în gură. Remarcase că la masa de alături două mumii împerlate, inelate și veștejit bronzate croncăneau scrutând-o dezaprobator cum își împingea bucățile de carne cu cuțitoiul în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani! A continuat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar fi scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat cândva o spargere acolo. Chicoti răgușit și mă Întrebă: Am dreptate? — Ai o memorie bună, i-am spus aprinzându-mi și mie o țigară. Asta a fost cu foarte mult timp În urmă. Strânsoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și cu o zi în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din sprâncene. —Poftim. Ia loc. Odihnește-te. Ar trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puteai să-ți iei ochii. Ea s-a întins lângă mine și și-a pus brațele sub cap. Făceau asta și femeile din filmele de la Hollywood? Ava Gardner? Marilyn? Brigitte? La subsuori îi creșteau smocuri de păr negru. Pe cer croncăneau escadrile de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Plötzensee din Berlin, spânzurați cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei arătări cu lațe albe pe sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
locuri din lume care nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față, spuse Jimmy Fioretos. Turcii au vrut Întotdeauna să invadeze. Prostiile alea despre „protejarea Constituției“ au fost doar un pretext. ― Ne-au lovit... sssss... pe la spate, croncăni Gus Panos. Milton pufni: ― Cum adică „ne“? Unde te-ai născut, Gus? În Cipru? ― Știi la ce... sssss... mă refer. ― America i-a trădat pe greci! flutură Jimmy Fioretos un deget În aer. E Împuțitul ăla cu două fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
balansoar. Dar Jerome făcu prima mișcare. Își desfăcu brațele, cu haina ca niște aripi, și sări de pe balustradă. Se năpusti asupra Obiectului. Chipul Îi era În continuare impasibil. Nu i se mișca nici un mușchi, În afară de cei ai gurii. Șuiera și croncănea În continuare În fața Obiectului, În urechile ei: ― Lesbiano, lesbiano, lesbiano, lesbiano! ― Termină! Încercă să-l lovească, dar băiatul Îi prinse mâinile. Îi ținea ambele Încheieturi strânse Într-o singură mână. Cu cealaltă mână Jerome făcu un V cu degetele. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avut o grămadă de prietene În colegiu, Cal, spuse Presto. Am lucrat la postul de radio al colegiului. Primeam tot felul de discuri gratis. Și dacă-mi plăcea o fată, Îi dedicam cântece. Îmi oferi o mostră a stilului său, croncănind cu o voce groasă: ― Acesta e pentru Jennifer, regina cursului de antropologie, grupa 101. Ce n-aș da să-ți studiez cultura, păpușă! Capul gușat al lui Presto se Înclină, iar sprâncenele i se ridicară Într-o recunoaștere timidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum „dansul păsării“ în genunchi, bătând mâinile în aer, caligrafiind cu ele munți înalți. Un fel al șamanilor de a chema în prezent lăcașuri sfinte. Deschisesem ferestrele să văd ca de obicei culoarea zorilor. Corbii se strânseseră lângă ferestrele noastre, croncănind ca niciodată. Le-am închis repede, ca să nu mai auzim nimic. I-am spun dansatorului din fața mea că erau cel puțin douăzeci de persoane în mine și toate țineau la el foarte mult. Altcineva vorbea în locul meu. Mă privea mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acest timp, cu ochi vioi și curioși ca de veveriță, te răsucea de pe-o față pe alta și nu se lăsa până nu afla de la tine și ce n-ai fi visat să-i spui vreodată. Femeia cea nesfârșită croncănea și ea câte ceva din când în când, pe un ton stins. Am înțeles că veniseră la tanti Aura ca să facă ultima probă unei rochii pe care mătușa, croitoreasă la domiciliu, i-o terminase femeii cu părul mov. Când îmi simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau unele de altele, ba chiar și cu oamenii, era un spectacol amuzant, demn de a fi privit cu un zâmbet pe buze. La rândul lor, vulturii își înălțau zborul, croncănind în momentele când cerul se lumina, dar se lansau spre pământ de îndată ce domnea din nou întunericul, într-un continuu du-te-vino, părând a nu ști ce carte să păstreze, fiindcă de la facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șterge cu batista la gură, lasă, își zice, că-i destul de gras și așa, și tot își ia el singur, când iese la Cișmigiu, plăcintă cu brânză... Merge încovoiată, a trecut de grădinița unde vara joacă șah pensionarii, câteva ciori croncăne așezate pe statuia verzuie a femeii ăleia despuiate, fra-su Ilie, Dumnezeu să-l ierte, știa cum o cheamă, de câte ori trecea pe aici îi zicea pe nume... Cum dracu-i zicea ? Nifa... ori parcă Ninfa. Și legată la ochi ar putea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adăugat femeia aceea, dar nici nu l-a respins și se bucura cînd, începînd de a doua zi, îl vedea c-o așteaptă să iasă de la teatru, s-o conducă pînă acasă, deși ea stătea aprope, chiar în centru. Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l,/Palatul prințesei e azi cuib de ciori", a declamat Mihai într-o seară înainte de-a-și lua rămas bun în ușa de metal. "Scrii versuri?", l-a întrebat Doamna Ana. "Ca orice moldovean", a surîs Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se avânte în aer
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
multe dintre fete erau de familie bună - le chema Nancy, Minty, Felicity, Daphne, Faye. Viv nu prea avea nimic În comun cu ele. Chiar Betty - care mesteca gumă și-i plăcea să vorbească În stilul de chelnăriță newyorkeză din filme, croncănind cuvintele - chiar și ea fusese la un pension de domnișoare și se scălda În bani. Spre deosebire de ele, Viv ajunsese la slujba asta după ce terminase un curs de secretare la un colegiu din Balham; avusese o instructoare drăguță care o Încurajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat, îl strigă, dar nu obținu nici un răspuns. Când se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tonomate“, în sensul contextului cu pricina. Și asta înseamnă că „organul critic“ li se atrofiază? Da, la limită (sau la rigoare) îți malformezi oleacă opțiunile. Dacă ai, de exemplu, un roman despre ciori la editura adversarului, spui că este oribil, croncăne. Dacă este la editura prietenului, spui că, de fapt, ciorile au și ele dreptul să existe, au și ele un glas și că, iată, dacă ascultăm cu atenție, ele ciripesc, nu croncăne. Mă rog, acum nu vreau să fim răutăcioși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ciori la editura adversarului, spui că este oribil, croncăne. Dacă este la editura prietenului, spui că, de fapt, ciorile au și ele dreptul să existe, au și ele un glas și că, iată, dacă ascultăm cu atenție, ele ciripesc, nu croncăne. Mă rog, acum nu vreau să fim răutăcioși și nici nu mi se pare că este așa o tragedie. A, bun, când ești în solda cuiva și iei bani ascunși fiindcă lauzi un roman idiot, atunci evident că te discreditezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]