2,154 matches
-
operei cedează locul biobibliografiei, specialitate a d-lui D. Vatamaniuc. Ceea ce nu este tocmai ideal într-o ediție critică de o asemenea amploare. Dar editorul a știut să-și impună punctul de vedere, transformînd aparatul critic al ediției într-o cronologie și biobibliografie, ceea ce, îndrăznesc să cred, nu e tocmai indicat. Dar să ne ocupăm de opera lui Slavici. Acesta, ca și Creangă, e o descoperire a lui Eminescu. Ba poate că în cazul lui Slavici meritul e și mai mare
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
martie 1882) o recenzie pătrunzătoare la volumul lui Slavici în care recunoaște, și el, existența unui curent valid, producător de "literatură sănătoasă" pentru că eroii "au fondul sufletesc al poporului, gîndesc la fel." Ioan Slavici, Opere, 7 volume. Studiu introductiv și cronologie de D. Vatamaniuc. Editura Național. Colecția "Opere ale literaturii române", 2001.
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
na Violeta Borzea) că i-a prilejuit dlui D. Vatamaniuc să-și reediteze ediția sa critică din opera lui Slavici. Și încă în astfel de condiții de eleganță bibliofilă și bun gust. Ioan Slavici, Opere, 7 volume. Studiu introductiv și cronologie de D. Vatamaniuc. Editura Național. Colecția "Opere ale literaturii române", 2001.
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
critici ca Șt. Cazimir, Șerban Cioculescu (în 1971), G. Dimisianu, Ion Constantinescu, Valeriu Cristea, Ion Vartic, Mircea Iorgulescu au modificat profund înțelegerea criticii românești pentru dramaturgia nemuritorului Caragiale. Cam tîrziu, nu-i așa? I.L. Caragiale, Opere, I, Teatru. Ediție coordonată, cronologia vieții și operei, note și cronologia receptării critice de Dan C. Mihăilescu, București, Edit. Minerva, 2000.
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
în 1971), G. Dimisianu, Ion Constantinescu, Valeriu Cristea, Ion Vartic, Mircea Iorgulescu au modificat profund înțelegerea criticii românești pentru dramaturgia nemuritorului Caragiale. Cam tîrziu, nu-i așa? I.L. Caragiale, Opere, I, Teatru. Ediție coordonată, cronologia vieții și operei, note și cronologia receptării critice de Dan C. Mihăilescu, București, Edit. Minerva, 2000.
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul românesc". Ceea ce mă duce cu gîndul la celebra apreciere a lui Ralea (din Valori) că I.L. Caragiale e cel mai național scriitor român. Caragiale, Opere. Două volume. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Prefață de Eugen Simion. Editura Univers Enciclopedic, 2000.
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
3/4 nu este nici pe departe un simplu inventar cronologic, acel tip de operațiune aproape de severitatea unei statistici, în care artistul trebuie să se regăsească pe sine, delimitat în timp, așa cum păpușile rusești se regăsesc delimitate în spațiu. Deși cronologia constituie un criteriu în funcție de care se operează selecția, adevăratul criteriu nu este nici cuantificabil și nici unul exterior. Artista nu pare interesată aproape deloc de istoricitatea lucrărilor sale, de ritmica unei opere construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
și M. Cizmărescu, au fost răpuși, toți trei, de cancere rapide, știe d-na Monica Lovinescu, că e mîna lungă (prea lungă!) a Securității Române, toate datorate unei crunte iradieri. De altfel, ca să încalc și eu, ca și autoarea noastră, cronologia, aș pomeni acum de atentatul împotriva ei din noiembrie 1977. A fost însărcinat, pentru asta, unul dintre adjuncții lui Yasser Arafat, care a trimis doi asasini. Cei doi asasini sau numai mardeiași au acostat-o, în fața casei, într-o franceză
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
șef suprem. Așadar, să reținem de aici, primejdia care apăsa permanent asupra celor ce oficiau la �Europa liberă�, fără îndoială cel mai ascultat post de radio străin în limba română, în țară. Dar îmi dau seama că am încălcat rău cronologia acestor memorii și ele, de fapt, repet, încălecate. Pentru că, primele capitole evocă întîlnirile cu scriitorii și oamenii de cultură din țară veniți în călătorie la Paris. Emoționantă este descrisă prima vizită a lui Marin Sorescu în septembrie 1965, plimbat, seara
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
identitatea evreiască, din perspectivă religioasă și intelectuală, a obținut din partea tribunalului un document oficial prin care lui Kazin i se interzicea să scrie despre Holocaust. Din păcate jurnalul, care acoperă o perioadă foarte vastă de timp (1938-1995), sare peste o cronologie explicită a degradării relației dintre Kazin și Wiesel. După cum sare și peste o explicație a răcirii sale de Hannah Arendt, sau chiar a felului în care se produc divorțurile lui de cele trei soții pe care inițial le adoră, Asya
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
anul acesta, datorată istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu și intitulată 1944-1958, Armata Roșie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării, confiscări, devastări, rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezențelor militare rusești pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea și până în 1958, acela al părăsirii țării noastre de către armata roșie. Relațiile diplomatice sunt mai vechi: în 1674, țarul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de alianță domnitorilor
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
the Turtle". O bună parte din studiu se ocupă de piesele produse pentru Teatrul Globe, deși Kermode analizează și cîteva dintre cele produse înainte de 1600. Între poeticitatea din ce în ce mai accentuată a limbajului shakespearean, și implicit marcat detașată de limbajul comun, și cronologia pieselor, Kermode descoperă un raport de inversă proporționalitate: cu cît ne depărtăm de piesele de început, limbajul e mai complicat, mecanismele poetice mai subtile, dar și mai obscure în mare măsură. Zăbovind asupra unui pasaj din Titus Andronicus, pe care
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
infirmîndu-se și ipoteza că poetul i-a indicat sursele unor poezii din sumar. Despre ediția lui Xenopol din 1893, prima ediție antimaioresciană, reeditată de multe ori, este, cum apreciază dl N. Georgescu, azi "o curiozitate tipografică în editologia eminesciană datorită cronologiei arbitrare a poeziilor, sistemul ortografic folosit de editor, informațiilor cu neputință de verificat". Dar aceasta are meritul de a fi devenit ediția de masă a liricii eminesciene, editorii ieșeni frații Șaraga ajungînd să tipărească, în vreo 10 ani, aproape 15
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
în 1904 Ion Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția, certă ca paternitate, a lui Gr. Păucescu din 1891. Iar patru ani mai tîrziu, în 1908, Scurtu editează și un volum de poezii, după o cronologie interioară ("grupare psihologică, după fondul de sentimente și de idei a poetului" precizează editorul). E un tematism transferat din ediția din 1904. Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
și-a propus și Nicolae Motoc, membru-fondator al revistei tomitane "Tomis", care, prin antologia sa de autor, carte a vieții, nu-i așa, Provocări imergente, probează că e poet adevărat. Din nota sa finală, aflăm că textele sunt dispuse în cronologie descrescătoare, adică de la cel mai recent spre debut. Fapt e că noi nu ne-am dat seama de denivelări sau mutații flagrante de la o carte la alta, de la Renga la Apex, (ciudate titluri!) de la Floralia la Magice ceea ce ne face
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
strofe în ediția din 1944, capătă acum forma unei compacte poezii sau Centaurul, cu două strofe în ediția definitivă, e dispusă acum în trei strofe. Și n-am colaționat textul decît selectiv. Apoi cu elemente ale unui posibil aparat critic: cronologie, bibliografie (reluînd-o pe cea a d-nei Georgeta Oniseu de la Biblioteca Universitară din Iași), opt tabele sinoptice, note și variante pagini), referințe critice (în loc, de fapt, de receptare critică) prea sumar pentru a fi și revelatoare, o genealogie a familiei Pillat
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. L.V.: Imaginați ceea ce un critic Desperado ar putea numi istorii leneșe, întârziate. Procedeul dvs. de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitant de adevărată. Striviți cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmați și punctul de vedere, povestiți când cu "eu", când cu "el", cu mai multe voci (ceea ce ține de noutatea Desperado). Această alternare apare des în The Sweet-Shop Owner. Vi se par importante procedeele pe care
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
simbolice identice celor din Apus) și în spațiul românesc, în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, "adus" de scriitorii cu studii în Occident sau călători pe acolo. Reacțiile românești la "grădina ordonată", chiar dacă oarecum întârziate, corespund cronologiei firești - de la admirația clasicizantă față de asemenea opere ale rațiunii și calculului, la nemulțumirea față de rigiditatea și constrângerea pe care o presupun. De pildă, în Escursiuni în Germania meridională, scriere publicată în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
creștinism și ortodoxie", ceea ce n-a întunecat definitiv relațiile teologului cu poetul. Nu se implică în politică, nu are simpatii față de culorile vreunui partid, ceea ce n-a exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei Cioran din Sibiu, a personajelor ce vizitează casa
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
vechi și îl înfășoară cu dragoste în cearșaful ocrotitor al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în planuri diaristice distincte. Prezentul dureros, traumatic al confesiunilor de după moartea lui Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu Marcel Raymond, critica franceză se "deschide", abandonînd cronologia exactă în favoarea asocierilor mai laxe și mai firești, ca și cum o istorie a poeziei ar putea fi, de fapt, "o evocare pasionată a acelui lung poem pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul cel
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
am o părere chiar atît bună despre Marta Petreu. Iar unii dintre intervievați, Zigu Ornea, Mircea Zaciu, Cornel Regman și Marian Papahagi, au dispărut între timp și aș fi vrut să-i reaud. Mai ales pe Zigu. Așa că am ignorat cronologia Martei Petreu și am început cu discuția ei cu Z. Ornea. Apoi am trecut la profesorul Zaciu. Din aproape în aproape am ajuns la prietenii pe care mai mult îi citesc sau îi aud la televizor decît îi întîlnesc în
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
românești de după plecarea sa din România în 1960": Primul volum are o prefață de Eugen Simion ca prezentare generală a operei și a relației apropiate a criticului cu scriitorul (p. V-XXVIII). Ecaterina }arălungă alcătuiește o foarte bună și detaliată cronologie a vieții (1924-2002) și a operei, însoțită de note foarte riguroase (p. XXIX-CXI) și urmată de nota asupra ediției, cu toate explicațiile necesare. O secțiune de publicistică (p. 5-189) selectează zgârcit din cele două volume, Despre viață și cărți (1954
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
revistă În LUCEAFARUL DE DIMINEAȚA (nr.1, 2014), sub semnătura lui Dan Cristea, descoperim o lectură atentă a unei apariții editoriale remarcabile (despre care a scris și revista noastră): Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani, selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin Cioabă, volum publicat la Editura Humanitas. Observă, între altele, criticul literar: „Dar capodopera memorialisticii contemporane poetului național, ca studiu de fond dedicat personalității acestuia, rămâne eseul lui Maiorescu, Eminescu și poeziile lui, din 1 noiembrie 1889
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2808_a_4133]
-
de la începuturi și până în contemporaneitate, nu s-a realizat. Spre deosebire de cercetătorii acestei arte vizuale din Anglia, Franța, Germania, care au publicat studii ample, sistematice, prima și singura lucrare notabilă realizată în țară a fost cea semnată de Constantin Săvulescu, intitulată „Cronologia ilustrată a fotografiei din România - perioada 1834-1916“. Specialitatea casei - portretele Întrucât acest domeniu este vast, atenția noastră s-a oprit în special asupra portretelor și a retușurilor. În acest sens am stat de vorbă cu doamna Elisabeta Mitroi, de la Studio-foto
Agenda2003-7-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280706_a_282035]