827 matches
-
prora. Cu motoarele scoase din funcțiune, Horneț a fost în imposibilitatea de a lansa sau a primi avioane la bord, aviatorii săi fiind obligați să aterizeze pe Enterprise sau să se prăbușească în ocean. Contraamiralul George D. Murray a ordonat crucișătorului greu Northampton să tracteze portavionul "Horneț" în afara teatrului de luptă. Deoarece avioanele japoneze au atacat Enterprise, acest lucru a permis crucișătorului Northampton să tracteze Horneț cu o viteză de aproximativ cinci noduri. Echipajele de reparații au fost pe punctul de
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
săi fiind obligați să aterizeze pe Enterprise sau să se prăbușească în ocean. Contraamiralul George D. Murray a ordonat crucișătorului greu Northampton să tracteze portavionul "Horneț" în afara teatrului de luptă. Deoarece avioanele japoneze au atacat Enterprise, acest lucru a permis crucișătorului Northampton să tracteze Horneț cu o viteză de aproximativ cinci noduri. Echipajele de reparații au fost pe punctul de a repune motorul în funcțiune, când o altă formație de avioane torpiloare, noua Nakajima B5N „Kate" au sosit și au început
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
politica de extindere teritorială voită de cercurile politice și militare bucureștene în 1913. Autoritățile și populația românească locală fiind în prealabil evacuate, coloane de trupe germano-bulgare își făceau intrarea în Constanța la 22 octombrie 1916. Orașul era devastat de bombardamentele crucișătoarelor germane (printre care "Breslau", care distrusese și farurile de pe coastă și din Insula Șerpilor) și în mare parte pustiu. Ceea ce îndeobște se cunoaște mai puțin de către publicul larg, este că ocuparea orașului a reprezentat un episod tragic, nedemn de regulile
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
-se cu corpul american VII, la Plaja Utah spre vest. Forța de asalt așteptată pentru a executa acest plan a totalizat peste 34.000 de bărbați și 3300 de vehicule, cu sprijinul naval bazat pe două nave de luptă, trei crucișătoare, 12 distrugătoare, și 105 alte nave. Acestea au fost furnizate în principal de către Marina SUA, dar de asemenea, incluse nave de război britanice și Franței Libere. RCT 16 (completat de 3502 bărbați și 295 vehicule atașate numai pentru aterizarea pe
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
intra în perimetru inamic. Singurul sprijin de artilerie pentru trupe care a avut aceste tentative a fost marina. Găsirea obiectivelor greu de zărit, si de frica de a lovi propriile trupe si de armele mari ale navelor de război si crucișătoarelor concentrate sa lovească flancurile din Omaha Beach. Cu toate astea distrugătoarelor au putut sa ajungă in apropiere si de la 8:00 au început sa ajungă la propriile obiective. La 9:50, doua minute după ce McCook a distrus un amplasament de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
dimensiunea și gradul de atac prevăzute. Kenneth P. Lord, un proiectant al Armatei SUA pentru invazia D-Day, spune că, la audierea navala planului de sprijin cu armament pentru Omaha Beach, care se limita la un singur vas de război, două crucișătoare și șase distrugătoare, el și alte planificatorii au fost foarte supărați, spre deosebire de armamentul pus la dispoziție in debarcările din pacific. [65] Istoricul Adrian R. Lewis postulează că pierderile americane s-ar fi redus în cazul în care ar fi fost
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
în acea zi câteva dintre țintele navale din Brunsbüttel. Bombardamentele au provocat pagube limitate vaselor germane, britanicii pierzând în schimb cinci avioane Blenheims și două Wellingtons. "Admiral Scheer" a fost lovit de trei bombe, care nu au explodat însă, în vreme ce crucișătorul ușor "Emden" a fost avariat în zona castelului prova de un bombardier Blenheim, care s-a prăbușit pe punte. Au fost uciși 11 marinari și alți 30 au fost răniți. Escadrila II./"Jagdgeschwader" 77 de sub comanda "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Wellington ele Escadrilelor 9, 37 și 149. Bombardierele au ales să zboare în formația de forma „diamant”. În dimineața zilei de 18 decembrie 1939, ziarul londonez "The Times" a publicat istoria luptei navale de la Río de la Plata și a sabordării crucișătorului de buzunar "Admiral Graf Spee ". Câteva ore mai târziu, RAF Bomber Command a plănuit să scufunde o altă navă militară germană importantă. În conformitate cu Ordinul B. 60 de pe 17 decembrie, toate vasele militare germane erau ținte legitime, indiferent dacă erau pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a urmărit luptele pe uscat dintre forțele franceze îmotriva chinezilor în Formosa (Taiwan), sub comanda lui Joseph Joffre, viitorul comandant suprem alforțelor franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial În 1894 la începutul Războiului Chino-Japonez, Tōgō în calitate de comandant al crucișătorului "Naniwa" a scufundat navă de transport britanică 'Kowshing" care transportă trupe chineze. Scufundarea navei britanice a proape a produs conflict diplomatic între Japonia și Marea Britanie, dar a fost în final recunoscut de juriștii britanici că Tōgō a respectat intru cu
Tōgō Heihachirō () [Corola-website/Science/326244_a_327573]
-
ideologiei". Numai diplomația în exprimare a realizatorilor, scenariști și regizori, a făcut posibilă realizarea unor filme de un înalt nivel artistic sub niște dictaturi ca cele ale lui Stalin și Adolf Hitler. Așa a fost posibilă realizarea unor filme ca: "Crucișătorul Potemkin" (Serghei Eisenstein, 1915), "Mama" (Eisenstein, 1925), „Ceapaev” ( Vasiliev, 1934, "Alexandru Nevsky” (Eisenstein și D. Vasiliev, 1938), „Suvorov” (Pudovkin și Doller, 1940), „Amiral Nahimov” (Pudovkin, 1946), „Tânăra Gardă” (Gherasimov, 1948), „Al 41-lea” (Grigori Ciuhrai, 1956), „Tăunul” (A. Frințimer, 1955
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
În imediata vecinătate a Insulelor Falkland acționau două forțe navale britanice separate (una formată din nave de suprafață și cealaltă compusă din submarine) și de cealaltă parte, flota argentiniană, care au intrat rapid în conflict. Prima pierdere majoră a fost crucișătorul ușor, datând din timpul celui de-al II-lea Război Mondial ARA "General Belgrano". Submarinul cu propulsie nucleară HMS Conqueror S48 6 a a scufundat vasul “General Belgrano” în data de 2 mai. În incident au pierit 323 din membrii
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
la începutul lui 1886, pe bricul HMS "Seaflower" în martie 1887 și pe cuirasatul HMS "Agincourt", nava-amiral a Escadrilei Canalului, în noiembrie 1887. Apoi a trecut în echipajul vasului-școală HMS "Britannia" în septembrie 1888 și apoi s-a transferat pe crucișătorul blindat HMS "Imperieuse", nava-amiral din China, în ianuarie 1891 înainte de a reveni pe HMS "Britannia" în august 1893. De Robeck a devenit ofițer de artilerie pe corveta HMS "Cordelia" din cadrul Stației Americii de Nord și a Indiilor Occientale în noiembrie 1895 și
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
fost numit la comanda distrugătorului HMS "Desperate" din Chatham în iulie 1897, apoi a distrugătorului HMS "Angler" de la Chatham în iulie 1898 și apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea, a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul Flotei Mediteraneene Fleet în iunie 1900. Înaintat la gradul de căpitan la 1 ianuarie 1902, de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea, a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul Flotei Mediteraneene Fleet în iunie 1900. Înaintat la gradul de căpitan la 1 ianuarie 1902, de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al forțelor navale
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a devenit apoi secundul amiralului Sackville Carden, al Escadrilei Mediteranei de Est, adică al forțelor navale aliate din Dardanele
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
nouă misiuni în Marea Neagră împotriva Uniunii sovietice, alternativ sub comanda căpitanilor Constantin Costăchescu și Corneliu Lungu, acesta din urmă fiind în 1942 avansat lt. comandor. În decursul acestor misiuni, a permis scufundarea distrugătorului "Moscova" și scoaterea momentană din luptă a crucișătoarelor "Harkov" și "Voroșilov" venite să atace Constanța, a torpilat în largul Crimeei o navă de transport militar (posibil cargoul "Ural"), și a suferit nenumărate atacuri din partea flotei și aviației sovietice, de care a reușit să scape fără pierderi umane, deși
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat codul de descifrare a comunicărilor radio germane, fiind astfel în măsură să decodeze mesajele germane. Cifrurile au fost date și britanicilor, care astfel erau în măsură să afle planurile germane. În același an Reinhard
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
lard pe data de 30 mai. Alte mesaje au fost interceptate de asemenea și, deși nu au fost decriptate, era clar că o operațiune navală majoră este în curs de desfășurare. Grand Fleet cu 24 cuirasate clasa dreadnought și 3 crucișătoare de bătălie a părăsit Scapa Flow în data de 30 mai sub comanda lui Jellicoe, înainte chiar ca Hipper să părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
24 cuirasate clasa dreadnought și 3 crucișătoare de bătălie a părăsit Scapa Flow în data de 30 mai sub comanda lui Jellicoe, înainte chiar ca Hipper să părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
desemnează patru ansambluri de nave navigând sub pavilion românesc : Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
desemnează patru ansambluri de nave navigând sub pavilion românesc : Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
familiilor să le cumpere flori bărbaților din viața lor. Trandafirul roșu a fost purtat de bărbați ca un simbol al unui caracter puternic și curaj. În 2008, Organizația Tați pentru copii a evidențiat tema “onoare și sacrificiu”, prezentând istoria scufundării Crucișătorului HMAS Sydney pe 12 martie în timpul celui de-al doilea Război Mondial, care a cauzat în cea mai mare pierdere de vieți omenești din Australia, într-o singura zi, prin moartea a 645 de bărbați în dreptul coastei Geraldton din Australia
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]