345 matches
-
separabilitatea oricărui suflet de orice trup, n-ar trebui să mire pe nimeni faptul că gnosticii au afirmat de atîtea ori că numai partea fizică (sarkinon) a lui Isus Cristos a putut fi crucificată, În timp ce Logosul divin n-a fost crucificat 254. Pentru oricine avea noțiuni de filozofie sau de medicină, era evident că MÎntuitorul nu putea fi alcătuit decît din spirit de foc (pneuma noeron) și că, fie că avea trup material, fie că nu, poseda În orice caz un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cum era apostolul Petru, a putut să-l vadă zîmbind alături de cruce 255. Cerint mai afirma că impasibilul Cristos se retrage din omul Isus, care moare pe cruce. „MÎntuitorul surîzător” este văzut nu o dată alături de cruce, rîzÎnd de persecutorii celui crucificat În locul lui, care poate fi, de pildă, Simon din Cyrene 257. Evident că nu există un specific „gnostic” al acestor credințe, după cum nu există nimic gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă la sfîrșitul domniei lui Cristos și la a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o zi din cauza demonilor și a crimelor spirituale comise de Puterile superioare”37. Un al doisprezecelea cap de acuzare este menționat tot de către Teofil, Într-o scrisoare din anul 402: potrivit origeniștilor, Dumnezeu nu este atotputernic și „nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei de doctorat la Uppsala, Wikander se stabilește pentru aproape un an (cel mai probabil din toamna anului 1938 până în vara lui 1939) la München, ca lector de limbă suedeză. Aici îl cunoaște pe al doilea savant
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ocărâtorilor Săi, El prin care mutul a vorbit și surdul a auzit. A fost legat, El care i-a dezlegat pe oameni de lanțurile neputinței. A fost biciuit, El care a alungat din trupurile oamenilor biciuirile tuturor durerilor. A fost crucificat, El care a pus capăt răstignirii noastre. A murit, El care i-a înviat pe morți - dar a și reînviat, ca să nu mai moară niciodată - pentru ca nimeni să nu învețe de la El să disprețuiască moartea, ca și cum ar urma să nu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
a Identicului, ceea ce devine contrariul filosofiei lui Nietzsche. Pentru gânditorul german, nihilismul nu e negarea divinității, cum se crede, ci demascarea faptului că în istorie toate forțele sunt puse de către cei slabi pentru anihilarea celor puternici în ființa lor spirituală, crucificându-i ca pe Hristos. Marea nenorocire e că slabii conduc lumea erijându-se în "puternici" ai zilei. Nihilism, cu alte cuvinte, înseamnă negarea a ceea ce-i superior, iar din acest punct de vedere nu Nietzsche este "nihilistul", ci slabii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
probe că a consimțit la complot și a luat parte la scenariul propriei crucificări, din care spera să tragă maximum de profit, dar care crucificare a fost un total eșec. Unii cercetători aduc argumente că Iisus nici măcar nu a fost crucificat, căci s-a avut grijă ca o sosie să i se substituie. Alții admit varianta propriei crucificări, dar ca pe un spectacol scurtat la o singură zi (agonia pe cruce durând câteva zile), ceea ce a făcut posibilă plecarea din mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
chip paradoxal, una de autonegare. De la o particularizare geopolitică, proiectată pe o situație de destin și cu circumscriere precumpănitor etică homo balcanicus se încarcă și cu o seamă de atribute străine de el, ca să se întoarcă, iarăși, ca un bumerang, crucificând astfel arealul de origine. Conotațiile în bună măsură negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, "creată și importată din Occident a fost complet asimilată"1 de mentalitatea vestică și, prin ricoșeu, de aceea sud-est
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
lui Origen: astfel, potrivit epistolei 96, Origen ar fi afirmat, bazîndu-se pe 1 Cor. 15, 24 (la sfîrșit Fiul va încredința împărăția lui Dumnezeu Tatălui), că Fiul și-ar fi pierdut împărăția (96, 5-9); apoi, că Isus Cristos a fost crucificat și pentru demoni și pentru păcatele comise de ființele cerești (96, 10-12). Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). în epistola 98 este atacat Apolinarie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul; în ea se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostasul” și se afirma că Isus crucificat în carne „este Dumnezeu adevărat și Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în mare parte polemică. Pe de o parte, sînt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și eunomienii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ipostasul lui Dumnezeu întrupat este unul singur (9; cf. infra). Celebru este și singurul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea 4, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „Mărturisim că unul din Sfînta Treime a fost crucificat după trup și nu hulim considerînd divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. p. 000), însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă, pe care a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pri‑ mească, prin ființa Sa, sufletele noastre, să ne facă din nou, prin desăvârșirea și puterea Sa, așa cum Îl făcuse pe om de la Început”8. Natura umană, distorsionată de păcat, a fost asumată de Fiul lui Dumnezeu, de Hristos Cel crucificat de oameni. Natura umană ce a fost căzută În Adam, În Hristos Își redobândește toate privilegiile stării de dinainte de căderea primordială. Și nu doar natura omenească, ci Întreaga creație se bucură de vindecare și restaurare În Hristos, reunită fiind În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
referire la negrăita dragoste a Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 51 lui Dumnezeu pentru oameni, autorul patristic menționat consemnează : „Cum ? Nu numai că a dat pe Fiul Său Cel iubit, ci În așa fel, Încât să fie crucificat. Admiră bogăția iubirii Sale față de om ; pe Fiul Său iubit l‑a dat pentru cei vrednici de ură”50. II.2. Dumnezeu ne iubește pe fiecare cel mai mult Mântuitorul Hristos numește moartea Sa jertfă și spune că pentru aceasta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
văzând călăii pe punctul de a fi doborâți de oboseală, ceru ca sfinții să fie aduși În fața lui. Ei veniră plini de harul lui Dumnezeu, cu fețele radiind de bucurie. Atunci, Lysias Îi condamnă pe Cosma și Damian să fie crucificați, apoi să fie bătuți cu pietre, același lucru urmând să se Întâmple și cu Antim, Leontie și Euprepius. După ce a ordonat să fie flagelați, i‑a pus din nou În Închisoare. După 216 Suferința și creșterea spirituală ce călăii i
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să fie bătuți cu pietre, același lucru urmând să se Întâmple și cu Antim, Leontie și Euprepius. După ce a ordonat să fie flagelați, i‑a pus din nou În Închisoare. După 216 Suferința și creșterea spirituală ce călăii i‑au crucificat pe Cosma și Damian, oamenii s‑au apucat să arunce cu pietre, Însă acestea se Întorceau asupra celor care le aruncau. Lysias, văzându‑și supușii acoperiți de lovituri, se mânie și ordonă la patru soldați să străpungă corpurile martirilor cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fost un profet important, dar nu acceptă posibilitatea ca Dumnezeu să fi avut un "fiu". Ei sunt de acord că Iisus s-a născut dintr-o virgină și că s-a ridicat la ceruri, dar nu cred că a fost crucificat sau că a înviat. • În tradiția musulmană, primul altar dedicat lui Dumnezeu a fost construit la Mecca de către Adam, fiind reconstruit mai târziu de Avraam și Ishmael. Moscheile din Mecca și Medina, cele două orașe în care a trăit Profetul
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
admite că metalele sunt vii ca niște arbori care au rădăcini, trunchiuri și frunze, argintul crescând la lună și aurul la soare, o nuntă alchimică umanizată într-o armonie sacră. Alte exemple ale acestei lumi metafizice sunt: Imaginea Sfântului Petru crucificat cu capul în jos, cartea a douăsprezecea a tarotului, spânzuratul care atârnă de un picior, cu celălalt făcând cruce, cu mâinile la spate și din buzunar izvorând un uriaș râu de aur, feciorul de crai dus de calul înaripat cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
masonic douăzeci și șapte cu simulacrul proces al templierilor. A.E. Waite descrie că tocmai în acest ritual este folosită crucea de Lorraine cu două rânduri de inițiale JN și JBM, ceea ce sugerează că și burgundul de Molay a fost crucificat asemănător lui Isus din Nazaret. Dar numai urmând studiul templelor vechi înțelegem că până în prezent Biserica este casa sfântă a lui Dumnezeu pe care porțile iadului nu au înfrânt-o588. Mitul lui Hiram Abif, poate fi conectat cu elemente din istoria
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe care o dă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Origen: astfel, potrivit epistolei 96, Origen ar fi afirmat, bazându-se pe 1 Cor. 15, 24 (sfârșitul, când Fiul va încredința împărăția lui Dumnezeu Tatălui), că Fiul și-ar fi pierdut împărăția (96, 5-9); apoi, că Isus Cristos a fost crucificat și pentru demoni și pentru păcatele comise de ființele cerești (96, 10-12). Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). În epistola 98 este atacat Apolinarie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul: prin aceasta se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostaza” și se afirma că Isus crucificat în carne „este Dumnezeu adevărat și Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în foarte mare măsură polemică. Pe de o parte sunt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu întrupat (9; cf. aici, mai jos). Celebru este și unicul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea a 4-a, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „mărturisim că Unul din Sfânta Treime a fost crucificat după trup, și nu hulim considerând divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. aici, p. ???); însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă pe care a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
venite din partea unui amoral, ce nu recunoaște sistemul etic definit de dogme, ele reprezintă orgoliul intelectualului Torrente Ballester și fronda inteligenței vs divinitate. Tot acest flux ideatic declanșat de revizitarea mitului pledează pentru măreția dramatică a sufletului modern, a omului crucificat de propriile dileme ontologice, între neîncredere, luciditate și libertate. Iubirea, în numele căreia se sinucide personajul Elvira, fiica Oaspetelui de Piatră, rămâne o făgăduință, căutare a Graalului sau amintire indelebilă a obârșiei edenice a ființei umane. Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale lumii”, eliberând astfel mintea de orice captivitate idolatră. Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în valul negru dedesubt, ondulările moldovenești, Bulboaca sărăcie, că de aceea nici nu ninge! părerea mea, bărbat de 60 de ani ospătînd și eu cuviincios la cuvinte, ne-am adăugat, șase-șapte în cușcă, genunchiul îndoit unitatea de măsură a spațiului, crucificat! îi zice biletului perforat tînărul zeu urcat din Crasna, trenul de la Huși, paredra îl ascultă, îți stau alături dispusă la zeificare prin asociere! Muntenii încurcați în inscripții, Munteni de Jos a fost intrarea de pe șosea, lipsa articulării din autoritatea nomenclaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]