190 matches
-
nu exagerez. Acolo nu există linie sau imagine pe care eu să n-o fi studiat. Valurile pe care a umblat Iisus. Sfârcurile sânilor femeii samaritene sub veșmântul ei de in. Capul lui Holofern. Funia cu care era încins tâlharul crucificat. Sabia pe care o ține Domnul în mână când ucide balaurul. Mi-am dedicat întreaga viață lui Gustave Doré. Văd totul cu ochii lui. în jurul oricărui lucru din lume eu întrezăresc contururile lui Doré. Dacă nu poți crede în Doré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aș putea s-o fac. Am picioarele. Dar n-am aripile. Nu am banii. Următorul loc unde am fugit în neștire a fost prin groapa întunecată a lui JFK, prin craterul înconjurat de ochiul de oțel al aerogărilor cu avioane crucificate care zburau și urlau deasupra capului meu. Tocmai păcălisem un taximetrist de douăzeci și cinci de dolari; și nu era vorba de vreun idiot, ci de un muncitor onest din Israel, care strângea bani pentru facultate și ca să-și ajute bătrânii, pensionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice că unii mănâncă aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul acela... Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
final, spune: Nu voiau să Împartă? — Într-un fel ai dreptate, nu voiau să Împartă cu ceilalți. După ce a murit, Iisus s-a făcut bine și s-a dus În Rai. —Așa e. — Câți ani avea când l-au cruciat? —Crucificat. Avea treizeci și trei de ani. —Mami, tu câți ani ai? — Am treizeci și cinci, iubito. —Mami, nu-i așa că unii oameni pot să aibă o sută de ani? — Da, așa e. —Și totuși mor și ei? Da. (Vrea să-i spun că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse de salivă. Doamna Miga căzuse lângă el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toți pomii lăudați. Orice suflet de artist subînchiriază o inimă de adolescent. Critica se cuvine să fie busolă, nu bici. Numai interdicția ar mai reuși poate să reabiliteze gustul pentru lectură al oamenilor. Fiecare artist poartă în el un Don Quijote crucificat. În artă, înving cei care fac din perseverență o obsesie. Creația - o voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am primit-o, Cum cei ce
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumina un tufiș încărcat de fructe roșii, dar în același timp îi vedea pe cei cinci preoți târâți până la frasinul sacru și obligați să se uite cum era tăiat acel copac în care era închisă puterea zeului; îi revăzu apoi, crucificați. Când muriseră, luaseră cu ei toată înțelepciunea, clarviziunea, puterea de vindecători și, mai ales, amintirile transmise din gură în gură din cele mai îndepărtate vremuri, cunoștințe și taine despre natură și zei. În unele nopți cu lună, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului Ion Gheorghe; dimensiunea critică însă nu lipsește: Intenția poetului a fost să reînvie folclorul, tradiția, dar ceea ce lipsește poemelor sale este misterul. Contribuția poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii, Editura Tineretului, 1963; "Cariatida", Editura Tineretului, 1964; "Nopți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din haosul splinei moarte / vom arăta că știm să aducem simetrie în franjurii ignoranței // vom arăta că știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
decât Biserica care oferă sprijin și protecție. 763 Tânăra este un spirit profund religios (cf. rugăciunile rostite cu intensitate și evlavie). Patosul plângerilor eroinei în legătură cu destinul propriului copil este amplificat de comparația biblică cu Fecioara Maria care își deplânge Fiul crucificat. Femeia nu luptă propriu-zis pentru sine, nici chiar atunci când este amenințată cu violul, lasă totul pe seama proniei divine, căreia i se subordonează total și care îi conferă protecția dorită până în final.764 Numele personajului este simbolic, tocmai pentru că nu renunță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]