326 matches
-
441 a lui Dumnezeu, la care se referise Nietzsche. Întreaga perioadă care a urmat a evidențiat o luptă continuă de înlocuire a expresiilor trecutului, favorizând apariția unei multitudini de curente și orientări artistice, dintre care amintim aici doar Fovismul, Expresionismul, Cubismul, Arta abstractă sau Suprarealismul. Succesiunea lor extrem de rapidă, precum și schimbarea frecventă a modelelor artistice, filosofice și științifice ale epocii au produs o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii au luat diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Rouault sau Marc Chagall, care au materializat plastic expresiile unor nostalgii de tip mesianic 442, specifice reprezentării vizuale a sacrului. După cum am arătat deja mai sus, tot de la începutul acestui secol aveau să apară evidențele unei alte importante mișcări artistice Cubismul -, a cărei estetică orientată spre materialitate, deși nu urmărea deschiderea vreunei perspective spre arta religioasă 443, avea în centrul activităților creatoare personalitatea neegalată a lui Pablo Picasso, în ale cărui viziuni artistice aveau să pătrundă și unele influențe din sfera
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate imediată, închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru care individul nu mai contează ca individ, ci ca număr pierdut în masa anonimă. Expresie a disoluțici în neant a spiritului modern, impresionismul desfigurează pe om, îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce reprezintă ultima fază a decadenței în cultura modernă. Căci în cubism, figura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce reprezintă ultima fază a decadenței în cultura modernă. Căci în cubism, figura omenească distrusă de impresionism apare refăcută după modelul metalic al mașinii. Omul e o compoziție de piese geometrice conglomerate în tablou, de parcă sunt bucățile unei mașini, ce n-a fost încă montată. Tehnica mecanică devine astfel criteriul viziunii omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
figura omenească distrusă de impresionism apare refăcută după modelul metalic al mașinii. Omul e o compoziție de piese geometrice conglomerate în tablou, de parcă sunt bucățile unei mașini, ce n-a fost încă montată. Tehnica mecanică devine astfel criteriul viziunii omului. Cubismul e ultima expresie caricaturală a figurii omenești. Iată deci cât de vizibilă e linia decadentă urmărită în evoluția acestei arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
radicală față de tiparele prestabilite și experimentarea unor noi limbaje artistice, fapt remarcat de Werner Hofmann, care insistă asupra a două metode activate în cultura începutului de secol: în mare parte, avangarda literară a stat sub auspiciile artelor plastice, abstracționismul, constructivismul, cubismul, fovismul, futurismul ș. A. Abstracționismul optează pentru geometrizarea formelor, întoarcerea la elementele naturii, demonstrarea intuitivă a armoniilor universale, renunțând la detalii și calități materiale. Wassili Kandinsky, cel care fundamentează gruparea plastică odată cu tabloul Prima acuarelă abstractă, voalează semnificațiile unui conținut, creează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
expresionism. Henri Matisse, Georges Rouault, Maurice Vlaminck, Andre Derain, Raoul Dufy și Georges Braque (pentru puțin timp) sunt parizienii interesați de ceea ce înseamnă arta popoarelor primitive, datorită concentrării și barbarizării formelor, artă în care opera se creează urmând propriul instinct. Cubismul apare ca o prelungire a fovismului, căpătând contur odată cu Georges Braque (Peisaj) și cu arta lui Pablo Picasso (Domnișoarele din Avignon), cu fenomenul de pluristratificare, astfel încât se induc receptorului mai multe grade ale apropierii de realitate, în special, prin colaje
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Atâția venizei de bori mărgași.../ Atâtea aene strămătând, estrave.” Limba spargă se situează în imediata prelungire a letrismului avangardist, așa cum personajele imaginare Banibal Bura, Cavalerul Sing, mizerabilul O. Kay în luptă cu junele All Right, descind din viziunile suprarealismului, ale cubismului, ale fanteziei sentimentale de tip Marc Chagall și din verva lingvistică de tip Jarry - Lautréamont - Morgenstern. Dintre simbolurile recurente ale universului imaginar al poetei, marea, florile, copacii, vântul (din perioada sentimentală), animalele (cerber prognetas, madam Pisica, Turban motanul - din perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecînd În revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul Îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar În plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul plasticii moderne, am putea vorbi despre „imaginația discontinuă” a futuriștilor (fără, aici, cultul mașinismului), ca și despre „orfismul” - ca variantă a cubismului - unui Robert Delaunay; apropieri relative, desigur, atîta vreme cît ne aflăm În spațiul limbajului poetic, cu legile-i specifice. Și nu se poate trece nici peste sugestiile reținute din suprarealism, cu al său dicteu automatic, prezent aici În forme oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau cu ceea ce Blaga numise, În Trilogia culturii, „tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea În spațiul asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din „literatura nouă românească”: Visări păgâne de Ion Pillat, Flori sacre de Al. Macedonski, Zâna din fundul lacului de N. Davidescu, Figurile de ceară de Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog), tr. Calistrat Costin, Bacău, 1996; Vingt-Cinq poèmes. Douăzeci și cinci de poeme, tr. și pref. Nicolae Tone, postfața Serge Fauchereau, Pierre Mazas, Laurențiu Ulici, Marin Sorescu, București, 1998. Repere bibliografice: Al. Hodoș, Dadaism, cubism et caetera, TA, 1924, 6; Doctorul Ygrec [I. Glicsman], Tristan Tzara, ADV, 1924, 12 447; Aderca, Contribuții, I, 223, 237, 238, ÎI, 529-533; Lovinescu, Scrieri, IV, 106, 675-678, VI, 167-168; Mihail Sadoveanu, Însemnările unui spectator, TA, 1928, 1; B. Fondane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
nod al lui Adam și a trapezoidei umflături a Evei cocotice, trebuie să expunem și viziunea contemplării lumii care are cocotă. Adică, Weltanschaung-ul său, pentru o mai mare claritate. Viziune și contemplare în mod strict cubice, dar nu de un cubism capricios și antigeometric. Și vreau să dau un exemplu. "Este adevărat că greaca 14 este reprezentarea cubistă a valului mării, reducând la unghiuri unghiuri drepte creasta valurilor, azi atât de renumita cruce frântă (cruz gamada 15) sau încârligată, svastica rasiștilor
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
sine a subiectului; - îmbogățirea repertoriului de strategii, procedee, trucuri creative; - dezvoltarea capacității de a realiza transferuri, bazate pe strategiile, procedeele și trucurile creative, în orice al tip de activitate; Exemplu de experiment ce are la bază percepția simultană a obiectelor: Cubismul inventează și combină diferite aspecte ale figurii sau obiectului în aceeași compoziție, numindu-se și cubism analitic. Experimentul presupune construirea din hârtie sau carton a unor figuri spațiale: cilindru, con, piramidă. Se pot desena pe aceeași suprafață de hârtie imagini
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
bazate pe strategiile, procedeele și trucurile creative, în orice al tip de activitate; Exemplu de experiment ce are la bază percepția simultană a obiectelor: Cubismul inventează și combină diferite aspecte ale figurii sau obiectului în aceeași compoziție, numindu-se și cubism analitic. Experimentul presupune construirea din hârtie sau carton a unor figuri spațiale: cilindru, con, piramidă. Se pot desena pe aceeași suprafață de hârtie imagini diferite ale obiectului, vederi diferite din poziții diferite. Apoi se poate secționa obiectul, după care se
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
poemul [...] nu va putea fi niciodată hotărnicit între granițe preconcepute”. Oricât repudiază însă normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
literaturii române de la origini până în prezent, criticul aseamănă actul poetic al lui V. cu desfacerea unei cârpe „în care sunt îngrămădiți peștișori aurii”. O asemenea poetică amalgamează principii ale tuturor curentelor de avangardă, exemplificând o aserțiune din Act de prezență: „Cubism, futurism, constructivism s-au revărsat în același dârz cerc: sinteza”. Indiferent dacă, așa cum pare, scriind autorul s-a abandonat dicteului automat sau a operat asocieri imposibile în mod lucid, imagismul său excelează, mai mult decât al oricărui alt autor român
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat-o, poetizează în spiritul curentelor impulsionate de ideea „creației pure”, „impersonale”, „obiective”, „clasice”: cubism, constructivism, integralism. Prezență modelatoare constantă, artisticul nu se realizează deloc sau se realizează prea rar în planul compoziției. Niciunde nu e vizibilă o preocupare de selecție, de concentrare, de reliefare imprevizibilă a sensului, de sugerare a lui, subtilă, de gradare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
depozite, pereți de căi ferate pe stoc, cu rîndurile de șine montate în beton funcționalitate virtuală, de aici momentul inefabil: în feroviar trecerea trenului, în literar literatura, Muncel instalații, echipa tehnică pustiește, clipiri satele peste Siret, Hălăucești gara în alb, cubismul răspunde în specificul local, acoperișul nu îi este inerent, la Mircești fără călători, anularea destinației, spațiu fictiv în ficțional, castanii desfrunziți frază de control: vremurile prezente sînt demult apuse, Săbăoani linia șoselei, încă o ficțiune marfa în valoarea de circulație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
încerce a face mai bine, pe urmă, dacă e nevoie, să încerce și mai nou”. Cuvântul nostru (1/1923) respinge modernismul și avangardele, care ar cultiva „pornografia și obscenitățile”: „La noi nu se va găsi acea serie de isme (futurisme, cubisme, expresionisme etc. pe care le putem cuprinde sub un nume comun de aiurisme)”; „noi facem zid contra curentului”. Rubrici relativ constante sunt „Reviste”, „Culturale”, „Curiozități”, „Oameni celebri”, „Gânduri”, „Însemnări”, „Sacul cu perle” (furnizoare de mostre comice fiind poezia modernistă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
primare" cât bogăția amestecurilor optice, apar fovismul în Franța și expresionismul în Germania. Amândouă impun aplatul de culoare saturată. Arta secolului al XX-lea se va âmpărți în trei mari curente cromatice: a) căutarea unor game restrânse și surde, de către cubism mai ales. Protagoniștii sunt Picasso, Braque, Juan Gris. Mai sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
al XX-lea, istoricul de artă, asemenea celui literar, preferând în comentariu imaginea amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din atitudini negatoare față de realitate, aria preocupându-l și în Dicționarul avangardelor (2003). O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]