379 matches
-
ale trecutului pătrund în prezent și invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
București, 1962; Proba tăcerii, București, 1965; Cursă în vid, I-II, București, 1969 (în colaborare cu Adrian Rogoz); Oracolul, București, 1969; Cuadratura cercului. Fals tratat de urbogonie, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 2001; Himera, București, 1979; 2000, București, 1982; Cupa de cucută, Timișoara, 1994; ed. Cluj-Napoca, 2002; Sud contra Nord, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Virgil Stanciu, „Oracolul”, ST, 1969, 11; Mircea Opriță, „Oracolul”, ST, 1970, 2; Voicu Bugariu, „2000”, LCF, 1982, 18; Horia Aramă, „2000”, ST, 1982, 12; Anton Cosma, Patru decenii
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel Bun (Sete), Scrisoarea lui Harap Alb către fata Împăratului Roș (Nu cerca). Deși procedeul pare ludic, se exprimă, grav și trist, o stare aproape agonică: „Sub pașii moi e ziua o povară./ Cucuta-i verde-verde. Într-o sferă/ plină cu mercur mă scald. E frig./ E început de eră./ Sunt singurul exemplar din speță ce mai speră” (Elegia Cavalerului Tristei Figuri). Volumul Elegii pentru mintea cea de pe urmă, influențat de activitatea politică a
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât a fost în viață, a săvârșit însă o operă teoretică și practică pe care probabil nu a putut-o aprecia nici un muritor - exceptându-l, cred, pe discipolul său Platon. Dar Socrate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul fundamental la care se referă toți este Apologia Swkratou" (Apărarea lui Socrate), un monolog atribuit de Platon lui Socrate, pe care acesta l-ar fi rostit cu câteva ore
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drept”, „Arhiva”, „Solia” ș.a. Izbucnirea războiului pare să îl determine a încredința tiparului, în 1915, trei volumașe deodată: Poezii, Ritmuri și rime și Rugăciune în codru. Nu a putut să le adauge un al patrulea, conținând traducerea comediei în versuri Cucuta de Émile Augier, apărută prea târziu, în 1916, în revista „Drum drept”. În 1920 părăsește catedra universitară pentru a deveni inspector general al muzeelor, dar revine în învățământ în 1926, ca profesor la Școala de Belle Arte din Iași, de unde
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
care noua cultură românească poate și trebuie să și le integreze. Istoria rezistenței și a revoluției, cultura diasporei, ideile religioase...” Se deschid rubrici noi: „Tur de orizont”, „Cărțile prietenilor noștri”, „Cărțile colegilor noștri”, „Jurnal de cărți”, „Ecou”, „Nadir”, „Picătura de cucută”, „Polemos”, „Eseu”, „Cronica literară”, „Interviu”, „Biblioraft”, „Istm”, „Univers”, „Fiction & Co.” ș.a. Peisajul liric se împrospătează, mai vechilor colaboratori (Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Grigurcu, Ioan T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Fructele, frunzele și ramurile pot fi folosite. Oprește febra. Angelica (A. atropurpurea) Se folosesc rădăcina, semințele și frunzele. Este un expectorant pentru răceală și tuse. Tratează și afecțiunile renale și ajută la sistemul digestiv. Atenție: Aveți grijă să nu confundați cucuta cu angelica. Anasonul (Pimpinella anisum) Se folosesc frunzele și semințele. Anasonul este bun pentru răceli și gripă. Isopul cu gust de anason este un ceai minunat pentru a opri febra. Este folosit și ca adjuvant digestiv. Poate fi adăugat la
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
înghețată pentru o desfătare neobișnuită. VEGETALE Substitut pentru morcovi Folosiți în supe și tocănițe rădăcini de morcov sălbatic (Daucus carota). Se folosește țesutul moale care înconjoară măduva. Atenție: Asigurați-vă că mirosul este cel specific morcovilor, deoarece planta seamănă cu cucuta, o plantă mortală. Substitut pentru țelină Semințele de la țelina sălbatică (Apium graveolens) pot fi adăugate la supe și tocănițe pentru gust de țelină. Porumb uscat Umpleți 13 căni de boabe de porumb de pe știulete. Adăugați 1 cană de zahăr și
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
iar agitația frenetică a acestor intelectuali trădează deruta lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei Mari, Cluj-Napoca, 1978; Reciful, Timișoara, 1979; Sărbătorile, București, 1981; Zigguratul, București, 1982; Muflonul, I-II, Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara, 1995; Demonul discret, Timișoara, 1996; Noaptea strigoilor (Martorul), Timișoara, 1996; Picătura de cucută, Iași, 1997; Remora (Jucătorul), Timișoara, 1998; O călătorie cu aeroplanul peste muntele erodat, Timișoara, 1999; Infinitul rău, Timișoara, 2000; Marii fericiți (Prorocul), București, 2000; Grădina lui Epicur, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Două debuturi, RL, 1979, 27; Val Condurache
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
sau ochiul boului sau alt ochiul boului care-i mai zice stéliță. Nucușoara asta e clocotici, curcubețică, fasola cioarei ori lepădătoare ; îi mai zice mărul lupului ori... da n-o mai ști și pe asta, că-i rușine. Uite dincoace cucută ori buciniș. Curpănul ista e viță albă, luminoasa. Aista trebuie ținut cu grijă că-i omag : otrăvește câinii și, dacă dai la pește, îl amețește și-l prinzi ușor. Uite orbanțul, iarba talharului. Iederă ori smârdar, limba vacii ; alior sau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un curent rece care intra pe sub ușă. Zăcu un timp cu fața-n pernă și, după o vreme, uită să se mai gândească la Prudence și adormi În sfârșit. Când se trezi În mijlocul nopții, auzi vântul șuierând printre arborii de cucută din fața casei și valurile lacului izbindu-se de mal, dar apoi adormi la loc. A doua zi dimineață, vântul bătea tare și valurile urcau până sus pe plajă, și a trecut ceva vreme de când s-a trezit până să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem. Nu, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo, și toate sticlele golite de calmante și toate muștele care zboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în inima
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar pune revolverul în coastă ca să scriu mâine o povestire despre un dinozaur, nu mă îndoiesc că, în mod inadvertent, i-aș atribui namilei câteva trăsături care amintesc de Seymour - un fel cu totul grațios de a mușca vârful unei cucute, să spunem, sau de a da din coada lui lungă de zece metri. Unii - nu dintre prietenii mei apropiați - m-au întrebat dacă n-a intrat mult din Seymour și în tânărul personaj principal al singurului roman pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape două zile. După confuzia înduioșătoare, după ce mă simțisem ca un nou-născut în noaptea aceea, pe stradă, n-am mai putut să torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o secundă, ca un inamic. Nu așteptam sărutul tău de foc nici palma versului care-a ucis speranța unui fluture în joc cu rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după el ca să n-o ia la goană, pe picioare. E căzut În cucută!” „Mai bine du-te tu, că ai văzut ce și cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
însăși integralitatea ei. Cazul socratic rămâne ca paradigmă a condiției filosofului în fața puterii, o condiție a căror figuri emblematice nu sunt doar cele indicate. Între opoziția lor, chiar în interiorul aceluiași fundament teoretic, se articulează o vastă fenomenologie. Între cana de cucută dată lui Socrate și guvernul republicii lui Platon se pot identifica, de fapt, poziții intermediare, iar acestea pot marca și astăzi condiția existențială a filosofului: opoziția clară, distanța; alianța cu principele, filosoful consilier al principelui; filosoful aflat în situația problematică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
situații opuse, însă pe fondul experienței politice a filosofului, solitudinea și libertatea rămân, chiar dacă pot dobândi forme destul de diferite de manifestare. Structura activității politice a filosofului poate să fie reprezentată în diferite moduri, dar la baza ei rămâne cana de cucută pe care Socrate o bea în închisoarea din Atena și filosofii conducători ai statului, conform programului trasat de Platon. Spațiul marcat de aceste două poziții antitetice s-a populat de-a lungul secolelor cu diferite figuri, ce trebuie înțelese prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]