1,114 matches
-
aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau prin minte asemenea unui vârtej. Strânse grăbit hârtiile În mantie și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului fără să-l Încerce măcar un gând la averea pe care o lăsa nepăzită. 20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spuse Vodă. Nu sunt lucrurile tale, sunt ale Curții. Uită-te la mine: sărac am venit, sărac plec. — Prost ai fost și prost ești - răspunse Ruxăndrița, sărind în picioare pe ladă, să-ndese mai bine lucrurile. Să știi că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul acestor vorbe Vodă cedă, îl chemă pe Vasâle, feciorul de casă care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul acestor vorbe Vodă cedă, îl chemă pe Vasâle, feciorul de casă care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea și-l scoaseră pe fereastră, Iăsându-l încet în curte, unde aștepta Ximachi, cu rădvanul data de drum. — Plecați, Măria-Ta? - făcu feciorul, după ce coborî cufărul. — Plecăm, mă Vasâle - zise trist Vodă. Da’ poate ne-om întoarce. Tu iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea și-l scoaseră pe fereastră, Iăsându-l încet în curte, unde aștepta Ximachi, cu rădvanul data de drum. — Plecați, Măria-Ta? - făcu feciorul, după ce coborî cufărul. — Plecăm, mă Vasâle - zise trist Vodă. Da’ poate ne-om întoarce. Tu iată-mă dacă vreodată ți-am greșit cu ceva. — Ce vorbe-s astea? - răspunse Vasâle, scoțând o ploscă din sân. Eu, pot pentru ca să zic, n-am avut Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
discursuri, și mă întrebam cam ce putea tanti Mae să facă „pe scenă“. Nu puteam să mi-o imaginez ținând discursuri, așa că într-o zi am întrebat-o ce făcea, și ea a scos un album mare și negru din cufăr și mi l-a arătat. Pe prima pagină era o poză dintr-un ziar, o fată slăbuță cu părul negru și cu o pană în el. Mie mi se părea că se uită chiorâș, dar tanti Mae mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din suficient de multe piepturi pentru a face Lumea de Deasupra să vibreze. Numai că primele măsuri se lungiră necontenit și se repetară, și se repetară, astfel că... ...muzica se opri. Și piesa nu mai începu, ci rămase încuiată în cufărul cu intarsii de carne al celor șase Ionescu. Se auzeau pași. Și asta pentru că din tavanul cerului se deschisese cu un clămpănit sec, cu doar câteva secunde înainte, un chepeng din lemn din care cobora șerpuind o frumusețe de scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezînd că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamîntului pe bătrînul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să-mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr-o lucrare cu caracter documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi citate din enciclul Papei Pius al X-lea, din profețiile sfîntului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am spus nimic. Cerșetorul ne-a lăsat să-l spălăm ca un copil, Înfricoșat și tremurînd. În timp ce eu căutam prin cufăr niște haine curate ca să-l Îmbrăcăm, auzeam glasul tatei care Îi vorbea necontenit. Am găsit un costum pe care tata nu și-l mai punea, o cămașă veche și ceva lenjerie intimă. Din lucrurile aduse de cerșetor nu se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În cufăr și se aruncă epuizat pe pat, lunecând În sfârșit În somn. 2 7 august, dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din piele cu baretele retezate, poate de aceeași sabie care Îl ciopârțise pe om. Dante o cercetă pe dinăuntru cu luare aminte, căutând vreo urmă, Însă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai puțin, murmură Dante. Mechanicus se aplecase din nou peste bancul de lucru, cu mâinile În mecanism. Dante se uită În jur. Într-un colț, tăcut, stătea Amid. Era adâncit În rugăciune, Închinat pe covoraș. Poetul se așeză pe un cufăr lângă bancul de lucru, Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi interesat de niște foi scrise sau că, Într-un oraș de hoți, nimeni nu voia să Își Însușească știința, se gândi Dante cu amărăciune. Într-adevăr, În cameră nu era nimic care să fi putut fi furat. Doar un cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că au atins un stadiu foarte bine definit... nu, m-am Înșelat, era un stadiu foarte critic. Amory Își amânase călătoria cu o zi ca s-o poată vedea, iar trenul său pleca la douăsprezece și optsprezece, În noaptea aceea. Cufărul și valiza Îl așteptau deja la gară, ceasornicul Începea să tragă tot mai greu În buzunar. — Isabelle, a zis el pe neașteptate. Vreau să-ți spun ceva. Vorbiseră neserios despre „luminița aia jucăușă“ din ochii ei, iar Isabelle a Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
borangic, ca o rază de lună, pătat ca un vin vechi, stătut... ceva oribil totuși, planând difuz deasupra lor, a celor trei... Iar lângă fereastră, Între perdelele Învolburate, stătea altceva, nedeslușit, fără trăsături... ceva straniu și totuși familiar... Simultan, două cufere mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-a petrecut În mintea sa chiar atunci, durând mai puțin de zece secunde În timp real. Primul fapt care i-a fulgerat luminos conștiința a fost marea impersonalitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au uitat la ea. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au uitat la ea. Am vrut să vă așteptăm pe dumneavoastră. Sunt mișcat de considerația voastră. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un telefon anonim, domnule, dat la Alex. Bărbatul i-a spus sergentului de la recepție unde se găsește cadavrul, iar sergentul de la recepție i-a spus sergentului meu. El m-a sunat pe mine și am venit direct aici. Am găsit cufărul, am găsit fata și apoi eu v-am sunat pe dumneavoastră. Zici că un telefon anonim. La ce oră era asta? — Pe la 12. Eu tocmai ieșeam din schimb. — O să vreau să vorbesc cu bărbatul care a preluat apelul ăla. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]