375 matches
-
urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a mai auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
greci, și la romani, trecutul nu este evocat ca fiind ceva pierdut definitiv, care nu mai există în nicio formă. Spiritul strămoșului și sufletul lui se mențin în registre de existență diferite de cel material, dar nu rupte de acesta. Cufundarea în trecut și "prezența" figurală a trecutului printre cei vii mențin deschise registrele comunicării, în special în situații de comuniune cu strămoșul sacru - stări trăite individual sau în contexte ritualice colective (revenirea spiritului defunctului în cadrul unui ceremonial sau călătoria inițiatică
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
contexte ritualice colective (revenirea spiritului defunctului în cadrul unui ceremonial sau călătoria inițiatică sau oraculară în lumea morților a eroului delegat de comunitate). Rememorarea presupune însă un sacrificiu parțial: "uitarea" prezentului, ieșirea pentru moment dintr-o circumstanță dată, pentru o totală cufundare și o netulburată cunoaștere a celeilalte lumi. Pentru oracol, ca să uite prezentul, este obligatoriu să bea din izvoarele Lethe, apa morții, și Mnēmosyne, apa creației (credințe păstrate în imaginarul popular și în cel artistic până înspre timpurile noastre). "Uitarea este
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii (În ajunul Anului Nou, Testamentul și memorialul unui nebun), prin viziunea „corpului subtil” din magnetism, în metamorfozele karmice ( În vis și aievea) sau chiar prin explorarea credințelor budiste (Îngerul verde). Ironică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
în Armand Godoy, poète latin et chrétien (1942), studiu ce evidențiază neliniștea metafizică în toate sferele gândirii contemporane și cu deosebire în domeniul cel mai sensibil - poezia, valoarea acesteia fiind condiționată de „cifrul metafizic” implicat actului creației. Arta - rod al cufundării în tumultul vieții și al trăirii ei sub tensiunea aspirației către cele eterne - i se pare, de altfel, a fi, alături de „credința fierbinte” și „gândul metafizic”, una dintre căile prin care omul poate deveni „din rob al lui Dumnezeu” „colaboratorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă epistolă e dedicată Triplei cufundări din timpul botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant pentru că aflăm de-aici că ritul catolic al triplei imersiuni de la botez, în numele celor trei persoane ale Sfintei Treimi era perceput de catolici ca o cedare față de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai multe teme și motive tipic romantice: geneza, visul, stingerea, iubirea, borealismul, neptunismul, dar și serafismul (starea de grație a spiritului eminescian), sublimarea naturii, viziunile edenice, religia sexuală, somnolența estatică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
orb se resemnează în fața nenorocirii; are totuși puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un alb absolut luminos care devora culorile și formele, făcându-le astfel de două ori invizibile. Fapt e că această primă orbire va declanșa un fel de pandemie, o pierdere a văzului în lanț, prin simplul contact vizual. Prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tăcerea leoaprdiană a poeziei. Scriitorul romantic încadrase aceeași viziune a tăcerii în prezentul istoric al umanității, tematica rămasă fără ecou în opera sicilianului. Ambii creatori operează însă întoarceri pe axa temporală înspre trecutul îndepărtat, redat și prin imagini sonore. Însăși cufundarea în amintire sau reîntoarcerea din meditația despre trecut pare a se contura pe firul unor prezente auditive, ce conferă imaginilor poetice un plus de dinamism. 3.2.4. Pendularea între prezent și trecut În Canturi dinamicile intelectului leopardian nu urmează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de sânul meu, atât de cald pe vremuri, / te-ai rătăcit (...) De speranțe / nedezmințite și dorinți își simte inima-n piept cum bate (Viața solitara, vv. 39-50). La peste un secol după Leopardi, Quasimodo caută aceeași liniște care îi permite cufundarea în trecut. Faptul că ermeticul utilizează termenul quiete, recurent în opera leopardiană, constituie o dovadă a apropierii creatorului sicilian de versurile marelui romantic. Unele imagini ale acestuia din urmă par să fie țintă declarată a căutării quasimodiene: Stăteam întins, tăcerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toata viața Costache Buraga, un imprevizibil, un noncorformist și un nedreptățit care a știut printr-o întelepciune ancestrală să răzbată prin viață fără să caute dușmani, de care nu a dus lipsă, fără Singurătate M-am tezit dintr-o adâncă cufundare în monotonia singurătății. Fără să vreau, așa involuntar, ochii mei sau îndreptat spre cadranul ceasului din perete care este așezat deasupra calendarului ortodox. Pe o etajeră din fier vopsită în negru, este așezat pomul de Crăciun frumos împodobit cu ghirlande
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mai puțin, dar care te surprind cu atît mai mult și te pun pe gînduri; la modul convenabil... Costache Buraga vorbește, neînvățat de nimeni, cîteva limbi de circulație internațională, însă farmecul lui (echivalat de mulți vizitatori cu... ciudățenia) vine de la cufundarea în civilizațiile vechi și străvechi, pînă la asimilarea aspectelor de limbă, care le-au susținut. însăși înfățișarea lui de acum, pletele amintind și de daci și, poate, de un Daniil Sihastrul, îl transportă spre acele lumi pe care le scotocește
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
e clișeu și orice atitudine, orice cuvânt, orice scriere nu reușește parcă să scape de mania asta a stereotipiilor. O revoltă cu atât mai ciudată se produce aici cu cât ea nu presupune încercări violente de schimbare a lumii, ci cufundarea în plictis atunci când se constată această discrepanță între ceea ce oamenii își închipuie că sunt, ceea ce spune literatura, tradiția și ceea ce e cu adevărat existența lor banală: "Nepăsători ridicam în mijlocul bulevardului/ într-o poziție notorie/ faldurile cămășilor înroșite, sus -/ sus, deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obținând brevetul de ofițer în 1940. După război se stabilește în București. În 1935 scoate la Călărași revista „Nenufar”. Debutează în „Revista scriitorilor români” (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade și poeme Bună dimineața! Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare”, „Viața românească”, „Istru”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
picătura cufundată în ocean (op. cit., pp. 105-109). într-un text al lui Ițhak din Acra (secolul al XIII-lea), Moise, necesar pentru împlinirea economiei divine asupra comunității lui Israel, e avertizat de Dumnezeu să nu-și ducă contemplația pînă la cufundarea totală, fără întoarcere, în Ocean. Aceeași temă se regăsește la contemplativi musulmani. Ibn Arabî, în Revelațiile de la Mecca I : Cufundă-te în oceanul Coranului dacă ai un suflu destul de puternic. Dacă nu, mărginește te la studiul lucrărilor care îi comentează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pierduse frumusețea. Consideram că acesta e un gând bun, și m-am cramponat de el, pentru că îmi aducea, o dată cu duioșia, un strop de calm. După aceea m-am lungit stupid la soare, dar era prea arzător și, la urma urmei, cufundarea în apă nu mă îmbogățise cu prea multă înțelepciune. Poate că nu greșisem socotind marea ca o sursă de pace, dar ingerată așa, dintr-o singură înghițitură, se dovedea o doctorie lipsită de efect. M-am plimbat puțin, scorojindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie, pentru că se îmbolnăvise imediat după aceea, avusese un soi de colaps și căzuse la pat. De ce fusese oare atât de extenuat? Din cauza eforturilor depuse pentru salvarea mea, a energiei fizice și mentale pe care le cheltuise în acea inimaginabilă cufundare? Mi-am adus aminte de cuvintele lui referitoare la trucurile despre care-mi vorbise și care pot fi „foarte obositoare“. Nu-i de mirare că James fusese după aceea doborât și păruse să-și fi pierdut controlul. Dar... „L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atunci, eu cu alți doi preoți și doi diaconi am făcut sfințirea apei. S-a cetit mult în taină. Micul Mihai n-a plâns de loc; a fost foarte bun. În apă i-a plăcut. Puțin a fost surprins de cufundare. Înainte de cufundare, ridicându-l în sus, l-am arătat publicului distins prezent, exclamând: „Botează-se robul lui Dumnezeu, prințul Mihai”. Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu alți doi preoți și doi diaconi am făcut sfințirea apei. S-a cetit mult în taină. Micul Mihai n-a plâns de loc; a fost foarte bun. În apă i-a plăcut. Puțin a fost surprins de cufundare. Înainte de cufundare, ridicându-l în sus, l-am arătat publicului distins prezent, exclamând: „Botează-se robul lui Dumnezeu, prințul Mihai”. Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare istorică a mizat În perioada interbelică extrema dreaptă. Paradoxal, dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist. În ambele variante, dacii pledau pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fiecare evreu de 3 ori, spre a fi curat. Înainte vreme, când evreii n-aveau feredee și nici micfe, trebuiau ei, urmând prescriptelor de curățire, să iee, chiar iarna pe gerul cel mai mare, o astfel de baie cu 3 cufundări În râuri, iazuri sau alte ape” <endnote id="(126, pp. 14-15 și 34)"/>. Interesant este faptul că, pentru unii neevrei, folosirea frecventă a băii de către evrei nu este un semn de curățenie, ci de murdărie : „Se Înțelege - spun ei - că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rezonanța utilizând semiadverbul „mai", a cărui redundanță punctează, ca într-o partitură muzicală, intensitatea expresiei poetice. Aici, vocala „a" irumpe în mijlocul cuvântului ca un cântec pe care ființa poetului, veșnic pendulând între destinul unei trecătoare și zbuciumatei vieți și liniștea cufundării în infinitul cosmic, îl înalță către zările îndepărtate ale dorului: Cuvântul „departe", a cărui repetare subliniază forța expresivă a versurilor, are el însuși o semnificație aparte, întrucât: „Ansamblul morfologic integrator este ales de poet dintre cuvintele ce dețin o semnificație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis, sau confundare cu visul: "Că-i visul unei umbre și umbra unui vis" (Mureșanu). Petru Borges, visul este o rupere a "șirului", revelația memoriei: "Nopți după nopți am irosit, silindu-mă să-mi amintesc... Astfel am izbutit să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să treacă dealul ca obstacol al sorții, și care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal și încă un deal, sau duioșia unui suflet, care circulă sub zodiile unui destin ce-și are suișul și coborâșul, înălțările și cufundările de nivel, în ritm repetat, monoton și fără sfârșit (Ibidem, p. 195). Specific poeziei românești este „versul construit din silabe accentuate și neaccentuate, una câte una”, asemenea ritmului „alcătuit din deal și vale sau din vale și deal”. Limba românească
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii / Subtilei beții; Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii... Mai lasă vioară // Și-arcuș - pentru îngeri./ Urechea-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]