232 matches
-
toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu. De când mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL ROZELOR
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Plânge iarna Elena Marin Alexe Plânge iarna printre vii, În batiste albe reci. Ulițele sunt pustii, Când prin viscol le petreci. Satul pare-ncremenit În tăcere cufundat. Somnul l-a ademenit, Noaptea dor a legănat. Cu privirea dusă-n gol Mai răman să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă foc, Rătăcesc în poezii Diamante, ce-și
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]
-
care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte; Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rând pe rând, de la mică distanță, ca și cum ar fi fost miop2, parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Să cântam și să jucăm. Asta-i hora cea de dor, N-am s-o uit pân-am să mor. Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de surprize, răspunse glacial polițistul. Christian se Îndepărtă. Avea de acum un motiv suplimentar să dorească s-o ia pe Marie cu el departe de acolo. Se Însera. TÎnăra polițistă stătea pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu băgă de seamă agitația neobișnuită a maică-sii. - Ai căzut prost, fetițo, tocmai ieșeam, spuse Jeanne luîndu-și haina. - Stai, mamă... Știu tot... - Chiar nu am timp, mormăi Jeanne Împingînd-o spre ieșire. - Dar stai o clipă, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iese din pustiile de jele. Din pământ și de sub mare, s-aud sunete ce cresc. {EminescuOpIV 115} Marea-n fund clopote are, care sună-n orice noapte, Nilu-fund grădine are, pomi cu mere d-aur coapte? Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i de-odată se trezește și se duce Sus în curțile din Memphis, unde-n săli lumină luce.? Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va fi încoronat. Coroane el împarte la regi. - Și la regine, Iubindu-le-ngenunche. Palate-a ridicat Femeilor ce viața și-o-nchină la plăceri, Ce trupul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săi dacă ar lăsa să fie astfel cucerite pământuri creștine? — Fără îndoială, dar stăpânul meu este gata să-i dea în schimb un drept de supraveghere asupra soartei bisericilor din Ierusalim și a creștinilor din Levant. Am tăcut un moment, cufundați și unul, și altul în gânduri. Harun s-a rezemat cu spatele de un cufăr frumos lucrat și a zâmbit. — Când i-am spus regelui Francisc despre cei o sută de luptători pe care i-am adus, a părut încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sunt membrele firești ale lui Apollo. Vivian Bloodmark, un prieten filozof, va afirma ulterior că, În timp ce omul de știință vede tot ce se Întâmplă Într-un punct al spațiului, poetul simte tot ce se Întâmplă Într-un punct al timpului. Cufundat În gânduri, el se bate pe genunchi cu creionul În chip de baghetă magică și În aceeași clipă o mașină (cu număr de New York) trece pe șosea, un copil sparge ușa de sticlă a verandei vecinilor, un bătrân cască Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
undeva în mlaștini extrem de ademenitoare. Nu pot spune ce-a fost. Poate doar, gândesc acum, treceam prin astfel de crize spre a-mi descoperi, mai apoi, bucuria revenirii. Stăteam nedumerit lângă fereastra odăiței în care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii. Vedeam parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
preocupa cel mai mult și pe unii și pe alții era la cât avea să urce de data aceasta absenteismul, ca și cum în aceasta s-ar fi aflat ieșirea de urgență pentru situația socială și politică dificilă în care se afla cufundată țara de o săptămână. Un absenteism rezonabil de ridicat sau chiar deasupra maximei înregistrate în alegerile anterioare, cu condiția să nu exagereze, ar însemna că ne-am întors la normalitate, la cunoscuta rutină a alegătorilor care n-au crezut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă refer, evident, la declararea stării de asediu, ar putea, sunt convins de asta, să reechilibreze numai prin ea însăși acul destabilizat al balanței politice a țării noastre și să termine o dată pentru totdeauna cu coșmarul în care ne aflăm cufundați. Din nou pauză, din nou înmuierea buzelor, din nou trecerea batistei peste gură și continuă, S-ar putea pune întrebarea de ce, dacă așa stau lucrurile, nu o aplicăm imediat, în loc să pierdem timp cu implantarea unei stări de asediu despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-a venit nici până la ușă. Dar din clipa în care am ieșit din biroul lui am știut că nu-l voi mai putea privi ca înainte. 2 Draperiile de catifea erau bine trase, astfel că, de afară, casa părea cufundată în beznă, iar Costache se culcase deja, la ora patru după-amiaza, ca pentru noapte. Băuse două pahare cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]