2,007 matches
-
să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spună adevărul în față. Doamnele de onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalți fiindcă așteaptă să le pice câte ceva. Dacă veți continua astfel, veți trăi în minciună și lingușeli. Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
50: „Dacă intri pe mâna noastră, nu poți să fii nevinovat. Și chiar dacă ești, găsim noi un motiv să te trimitem la Canal”. Dacă băieții au lovit cu sălbăticie un cetățean, trebuie că știu ei de ce-au făcut-o, cugetă public Gândaciul nostru național, venit după Cârmaciul genial. Un simplu cetățean, dă-l în mă-sa, dar interesant este că Pretor era funcționar de stat, și totuși, șeful statului consideră că și-a binemeritat șuturile în figură, motive tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze soarta Creației. Dumnezeu n-a dat această ascultare, această îngrijorare, n-a dat-o îngerilor, a dat-o omului. Putem cugeta la învățăturile părintelui Arsenie care mai spune: „Omule, de tine depinde tot ce-i în afară de tine. Și nedreptățile, și sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Învață să poți să cânți spectacolul lumii întregi. [...] Cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
numai o găină... S-au obișnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al mediocrității pe care o transmit, fie genetic, fie prin învățătură sau cultură, generațiilor următoare... asta e... Ce chestii spunea moșul! Mi-am mai aprins niște țigări, cugetând la vorbele lui. Să fie oare posibil? De unde era să știu? Doar eram născut aici, trăit aici... - Și tu de unde le știi pe toate astea? l-am întrebat. - Eh... pe vremuri, pe când cântam pe la nunți și petreceri, am fost chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și pierduse un deget; cu toate astea, ei persistau în metodele lor imprudente. Firește, problema e că nu aveau nici nouăsprezece ani. La vârsta asta, toți tinerii sunt nemuritori și-și închipuie că vor trăi veșnic. Or să afle ei, cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca să înrăutățească lucrurile, adesea îți zic că dacă nu le iei în serios avertismentele, ai să mori. Uite-așa bagă spaima în oameni și-i fac să creadă că trebuie neapărat să le urmeze sfaturile. Și au două ținte principale, cugetă Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea rând, bărbații. Mma Ramotswe știa că bărbații sunt departe de a fi perfecți - că mulți bărbați sunt răi, egoiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ideal ar fi s-o furi de la tată. Oare Iisus însuși n-a învățat și el meseria de tâmplar în atelierul tatălui său? reflectă domnul J.L.B. Matekoni. Dacă Iisus s-ar întoarce pe pământ acum, probabil s-ar face mecanic, cugetă el. Ar fi o mare onoare pentru mecanicii de pretutindeni. Și, fără nici o îndoială, ar alege Africa: Israelul e un loc cu mult prea periculos în zilele noastre. De fapt, cu cât te gândești mai mult, cu atât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i murdărea salopetele curate. — Întrerupe-te din lucru, îi ordonă. Supraveghează-i pe copii în timp ce lucrez. Ai grijă să nu pățească ceva. Ucenicul păru să fie încântat de noua sa atribuție și le zâmbi călduros copiilor. Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B. Matekoni. Ar face treabă mai bună ca dădacă decât ca mecanic. Aveau multă treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar treaba cerea multă atenție. Motorul fusese tensionat de suprasolicitările continue la care fusese supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus fusese fericită și se distrase bine. Asta era mai important decât o balanță rotunjoară. De fapt, cugetă ea, bilanțurile ar trebui să conțină o rubrică specială intitulată Fericire, pe lângă venituri, cheltuieli și altele. În bilanțul ei, cifra aceasta ar fi foarte mare, conchise ea. Dar nu se compara nici de departe cu fericirea lui Andrea Curtin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminând‑o precum razele soarelui, cu „o văpaie uluitoare“, izbăvind‑o, astfel, de uitare. 13 Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem. Un dușman viu, care ar putea spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în eroi... În zori plecăm să-l căutăm. Și dacă fuge în timpul nopții? Scufundatorul cugeta îndelung asupra acestei posibilități și, în cele din urmă, păru să găsească un răspuns: Pe cealaltă parte a insulei mai sunt câteva pirogi mici, cu care putem supraveghea strâmtoarea, spuse. Dacă încearcă să treacă, îl împiedicăm, iar dacă nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
platforma de atac. Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să găsesc o modalitate de a construi niște prove joase, dar care, în caz de nevoie, să poată fi ridicate. —Încearcă să nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare pe buric. Departe, răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în plus, clipocitul lor este slab, ritmic și profund, inseamna ca valurile s-au lovit de o insulă pe care nu poți s-o vezi, iar acum se-ntorc... Îl privi cu atenție. Ai înțeles? Tapú Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din cap, ca pentru a îndepărta o idee. Am ajuns să credem că le-ar fi putut râpi cineva, dar n-am văzut nici o navă. — Nici noi, observă Miti Matái. Totuși, ne-au surprins, dintr-odată, pe la miezul nopții. Bătrânul cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un semn ușor de asentiment, în timp ce arată spre plajă. Puteți rămâne, spuse. O să vă acordăm ospitalitatea noastră și o să încercăm, împreună, să-l speriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să spună dacă sunt sau nu, dar, din nefericire, Marii Preoți nu prea obișnuiesc să se pronunțe în nici o problemă. Eu, cel putin, nu am cunoscut nici unul care să spună ce crede cu adevarat. Dar tu ce crezi? Căpitanul Mararei cugeta îndelung, ca și cum ar fi vrut să se convingă el însuși de ceva care nu îi era foarte clar și, în cele din urmă, concluziona: — Cred că, din multe puncte de vedere, ne sunt superiori, dar, din altele, ne sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mi place mie, nu ți-ar mai rămâne mare lucru. Îi făcu semn să se așeze lângă el. Iar acum dă-mi o explicație care să mă convingă. Scufundatorul lua loc lângă Navigatorul Căpitan al insulei Bora Bora și, după ce cugeta câteva clipe, ca și cum ar fi vrut să-și descopere motivele cele mai ascunse, sfârși prin a ridica din umeri cu un aer plictisit: Deja nu mă mai iubea nimeni, murmura în cele din urmă. —Cum adică? — Toți se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era mult mai comod să se lase purtată de acolo-acolo, cu mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
V-a C Pașcani, 6.07.1957 Mult stimate dascăl, Vă amintiți cu siguranță de mine, unul dintre elevii dumneavoastră, Mihail. Tocmai am sosit cu câteva zile înainte, aici, în satul meu natal. Mi-am revăzut rudele, apoi n-am cugetat să vizitez mereu târgușorul acesta al meu, vechi de când lumea. De când am pășit aici, am însă fost cuprins de un fel de neliniște a aducerii aminte. Am început să colind în lung și-n lat locurile cunoscute, deoarece au rămas
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]