1,805 matches
-
baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
mai multe ori, majoritatea creștinilor tind în cadrul vieții duhovnicești să accentueze exclusiv ținerea tipurilor religioase și urmărirea excentrică a „darurilor supranaturale ale harului” de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUB GERUL AMINTIRILOR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu - cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sub_gerul_amintirilor_stelian_platon_1329810138.html [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
cânt o stea ce miroase a tine. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iernile să intre, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte 05-02-12 Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sub_gerul_amintirilor_stelian_platon_1329810138.html [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
cred! Dimpotrivă, cred cu toată ființa mea că încă mai păstrăm ascuns acolo, în adâncul din sufletele noastre o realitate pe care încă nu avem suficient potențial pentru a o recunoaște neapărat, dar care în mod inevitabil, ea s-a cuibărit, fâcându-și un locșor, acolo, undeva în noi, ea devenind astfel însăși chintesența care ne formează pe noi ca oameni. Am fost creați să învățăm cum să devenim ființe raționale, și ferice de noi, și aici fac referire doar la acea
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402311922.html [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
în lumea mea nu mai pot să stau, În chinul de vorbe ce eul îmi cotrobăiau Oricât îi iertăm.. nu-i calea ce o căutau.. Dar știu, oricât aș fi după tine rătăcită, Și oricât iubirea-n mine ar fi cuibărită, Din oricând odorul -îmi e cel mai regăsit, Câte în tine găsesc și am eu de iubit!!” Mălin atunci zise: -Impresionant..! Ce drum au unii de iubit, Muza și culmea norocoasă le-a poposit, Pe nas, în palme sau pe
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1425726863.html [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
care un îndrăgostit le iartă iubitei lui. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Visele sunt vise, uneori visezi rău și nu se întâmplă nimic, visul rău e gândul care n-ai scăpat de el, care ți se cuibărește în suflet și e numai al tău, venit din păcatele tale. Marin Preda în Moromeții Invidia și orgoliul înjosesc pe om. Nimic nu este mai frumos decât să recunoști și să apreciezi deschis și să folosești cinstit calitățile și cunoștințele
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Toadore?, îl mai întreabă câte unul.. -Doar la Pietroșani Ioane...... --------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Parcul Emanuel. Lumină este rece și crudă, cernuta cu zgârcenie printre crengi goale. Pe jos frunze veștede, luate de-a valma de vânt . Frigul pătrunde în oase bătrâne și se cuibărește acolo că un vierme negru. Oameni puțini și grăbiți. Toamnă.... Doar ei stau. Și nu pot să se ridice de pe banca. Stau acolo că două stânci prea roase de ape și ploi, înfipte de Dumnezeu în calea uitării : MoșToader Baci
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1413225555.html [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
crestele munților le știu, la atingerea lor de umărul cerului! Într-o seară de decembrie, cândva, nu demult nici de curând ci din timp nedatat, nedeterminat, în care crezusem fără a-l trăi vreodată, am fost martor ca puiul orfan cuibărit de pasăre străină, la freamătul, culorile și strălucirile din spatele scenei, al acelei scene căreia istoria teatrului i-a dat numele și l-a aurit, scena de la Savoy. Nimic nu e așa de strident colorat la acest Teatru, încât actorii să
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419474634.html [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
vânturi înălțată Răstălmacindu-i neîmplinirea Din zborul ei împiedicată Cu mâini de fluturi și-aer moale Sculptat-au vânturile chipu’-ți Și de la creștet până-n poale Ți-au îmbrâncit în dor argintu’-ți Ca-n lanț de nemurire simpla Să-ți cuibărească zala firii Și firul anilor, la tâmplă, Să-l împletească, rod iubirii Să ți se-nece-n piatra sacră Tu, renunțând la nemurire, S-aduni verile în lacră ‘Ndoind a soarelui orbire Referință Bibliografică: Mi-am pietrificat iubirea / Mihaela Tălpău
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1442318933.html [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
rouă ...cu îngeri, Ce curg din râurile albastre-ale cernelii El...timpul se lasă scos din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic se lasă plâns de simfonia goală. El.. timpu-i cuibărit în poala singurătății Nu mai scrie poezia dulce son al nopții.. Din vreo firavă și nouă iubire-ncolțind Supune iele nebune într-un ritm dănțuind El .. timpul s-a așezat pe-un pat din pânze... Pânze țesute de-un venerabil domn
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1490593197.html [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LUPUL ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stânca lui se cuibărise umbra, Chiar renii se temeau să dea târcoale, El, Lupul Alb, pe țancurile goale, Privea tăcut, spre depărtare, tundra. Pierea lumina'n cergi de întuneric ... Tălăzuiau doar gloate disperate, Lăsând în urmă, în cenusă, sate Și fum mânjind un orizont
LUPUL ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1441259269.html [Corola-blog/BlogPost/352597_a_353926]
-
lumi astrale au desenat în glastră Un mozaic din gheață, bijuterii cerești, Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră. Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori Torc caiere de ceață pendulele din burg, Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori, Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină, Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. Se zbate în privire tot verdele
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Gravori din lumi astrale au desenat în glastrăUn mozaic din gheață, bijuterii cerești,Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră.Nechează cai sprințari și-n marea de ninsoriTorc caiere de ceață pendulele din burg,Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori,Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdinăCum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină,Răscumpărăm eresuri din timpul efemer.Se zbate în privire tot verdele din
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
deschide, Scrutând lumina- albastră. În toată-a ei splendoare O nouă zi se-arată, Eu închid ochii iar, Și-i mai deschid o dată. Îmi mut încet privirea Spre chipul tău blajin, Și te privesc sfioasă, Veghindu-ți somnul lin. Mă cuibăresc ușor, La pieptul tău cel cald, Și mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar nu mă pot trezi. Și parcă văd aievea, Lumina din
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/flori_bungete_1471697618.html [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
toate celelalte în căruță, ne suim și noi, claie peste grămadă, ne facem semnul crucii, zicem Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii cum răsuflă de greutate, ascultând “sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) by http://balabanesti.net/2012/11/22/tancul-pamantului-si-hectarul-cu-papusoi-iiiiv/ [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat de mama în podul casei. Fiind în vacanța mare, dimineața ieșea din discuție, că noi ne trezeam numai la prânz, când soarele își trimitea o rază pe geam și găinile se cuibăreau sub umbra salcâmului ajunsă până la măr. Părinții se “ sculau cu noaptea în cap“ și plecau la munca câmpului. Când îmi spunea mama că ei se scoală cu “ noaptea în cap “ eu chiar mă uitam în capul ei să văd unde
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
aievea - veșnicii.” Blaga pribeag sunt fără tine, femeie, ca un pom în furtună, învelește-mă cu dragostea ta și apără-mă de viscolul vieții sunt cel mai singuratic suflet, aș vrea să mă-mbăt, să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1473231581.html [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]
-
Dar tu ai în grija viața zi și noapte. Tu, care nu ai dat pradă flacărilor Războiul de țesut și prietena ai rămas Cu vegherea mirosului de pâine, a icoanei Ce stă și azi deasupra dăinuirii vetrei tale Cum stau cuibărite în ascunzișurile dinspre imnuri Cântecele de leagăn, doinele, baladele Lumini ale bucuriei extatice timpurii și târzii Ce ai dat-o anilor cu florile pe care le iubești Le porți în suflet, le-ai făcut vorbitoare zâmbindu-ți ele vesele iernile
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_straiul_si_elena_armenescu_1377829515.html [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Voinicul mut A fost o dată de cei mulți uitată, a fost odată-n Rucăr un băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Voinicul_mut_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
Deasupra parcului, zboară la joasă înălțime, în toate direcțiile, perechi de rațe și gâște sălbatice, gălăgioase, în căutarea unor bălți: Din cauza secetei prelungite de peste iarnă, multe bălți au secat, iar păsările de apă își găsesc cu greu un loc de cuibărit. Cu siguranță, multe vor pleca spre alte locuri nordice, mai umede. In uniformă cu cravată, având la centură în tocul negru de piele, micul dar puternicul meu revolver SW de 38 și vesta anti-glonț pe sub cămașă, arăt încă destul de bine
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461124010.html [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele încrucișate. Din când în când îl priveam pe furiș. Părea concentrat asupra pânzei de parcă
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
corespondent lirico-semantic-sincretic“ - de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane - perechea pronominală Ea - El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle - «Pecetluitu-ne-am / începutul cu un sărut / fugar, timid, dar atât de răscolitor. / Un straniu sentiment s-a cuibărit, / în cele din urmă, / în inimile vătămate de înșelăciunile întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea“ prin El / Lui - « Ce grațioasă mi
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-cantarea-cantarilor/ [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat și l-a luat în mână.Era un pui de bubuștiuc căruia îi crescuseră primele pene. Gheomotocul cenușiu s-a cuibărit la pieptul soției și a început să-I cugulească nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament și i-am amenajat pe balconul cel mic un cuib într-o cutie de carton căptușită cu cârpe. I-am dat pe
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_gugustucul_pov_al_florin_tene_1361611630.html [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
furiș - boìtă - soartea? decât pomanagiu - mai bună-i piaza-rea! ...nu L-am hoțit nicicând pe Dumnezeu - de ce n-accept c-așa mă vrusei eu? *** MÂNTUIRE DE ZĂPEZI doamnei Monica Matei trecutele zăpezi - scurse-n rigolă noroi cu năzăriri fecioare-amestecat: am cuibărit în vise - o violă ce zbârnâie cu-o drâmbă - vinovat! sfințenia-i în ochii de dulăi sclavi pașnici lăcrimând de bătrânețe: cu toții ne târâm - slujind buni - răi: ei mor uciși de prea multă blândețe... trecutele zăpezi - scurse cu zoaie mai
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]