345 matches
-
a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilații și temperaturi adecvate. ... (3) Pentru găinile de reproducție rase grele, densitatea maximă de populare nu trebuie să depășească 25 kg/mý. ... Articolul 13 (1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile și cuibarele trebuie să fie proiectate și construite din materiale corespunzătoare care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă margini ascuțite ori proeminente și să permită inspecția amănunțită a tuturor păsărilor. ... (2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/245577_a_246906]
-
Chicken Invaders 5: Cluck of the Dark Side" este cel mai nou joc din serie.A fost lansat în 2015.În acest joc îți poți personaliza nava cum vrei.Au apărut noi șefi - Meduza,Mașina de împrăștiat pene,Inima cristalelor,Cuibarul,Cubul de gheață,precum și noi arme - Corn Shotgun,Hypergun și Riddler.Acțiunea se petrece și pe alte planete,chiar și pe Pământ,nu doar în spațiu.Acest joc are Gameplay-ul cel mai dezvoltat din serie. Pentru a rula ultimul joc
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
sau șipcile pe care se așează porumbeii din zbor. Pentru rasele mai delicate se întrebuințează metodă boxelor isolate, complet închisă, numai cu o mică ușa de intrare pentru porumbei sic cu partea de sus demontabilă, pentru a putea fi introduce cuibarele și pentru curățarea și dezinfectarea boxei. Pentru creșterea pe scară commercial a porumbeilor de carne se utilizează porumbare-șoproane acoperite complet sau numai pe jumătate, închisă lateral cu scânduri, cu uși pentru porumbei și personal de serviciu, iar în față cu
Adăpost pentru porumbei () [Corola-website/Science/304878_a_306207]
-
sau turnul de apă motor al crecatoriei. În Statele Unite ale Americii se găsesc crescătorii -uzine care produc și prelucrează anula zeci de mii de pui de porumbei de carne. În boxele de clocit sau în căsuțele pentru cuiburi se așează cuibarele sau cuiburile, făcute din cutii mici de lemn, având 6-8cm înălțime, 16-25 cm lățime și 16-25 cm lungime. Cuiburile pot fi făcute în formă de strachină, dintr-un amestec de gips, ciment și rumeguș, sau din lut ars, hârtie presată
Adăpost pentru porumbei () [Corola-website/Science/304878_a_306207]
-
construiesc adăposturi pentru păsări, cuiburi pe care le așază în copaci sau hulubării. Pentru păsările de curte se pregătesc coșuri, coșărci și lăzi îmbrăcate cu paie sau fân pentru ca acestea să depună ouă și să clocească, acestea poartă numele de cuibare. Cucii nu își clocesc ouăle proprii, ci le depun în cuiburile altor păsări. Cuiburi pe stânci, păsările din familia Alcidae, au cuiburile cele mai simple, uneori chiar inexistente. Își depun ouăle pe marginea unor stânci abrupte. Cuiburile scurmate în pământ
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim!” - cf. Good morning!), până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau doar FIINȚE CU SÂNGE RECE șI LIPSITE DE PASIONALITATE; CELELALTE S-AU NĂSCUT PE LA MIJLOCUL PERIOADEI LEMURIENE. Prin aceasta s-au format și cele două sexe, din sexul unic care existase până atunci
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
perspectiv?, spa?iul poetic eminescian ar fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului, „ochiul de p?dure", lumini?ul ce se deschide că o oaz? În mijlocul codrului, lacul care adun? În oglindă lui rotund? lumina lunii, „cuibarul rotind" al apelor etc.toate simbolizând „ritmul continuu al cercului ce pare s? asigure perpetuitatea duratei" . Conform acestui idealism ontologic cum Îl nume?te Ro?a Del Conte nu teiul, salcâmul ori muntele exist?, ci ideea lor, Întrucat teiul, muntele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Acesta este locul „vr?jit" În care firea Întreag? binecuvânteaz? Împlinirea iubirii ?i de aceea floarea albastr? devine un „atribut magic". De altfel, Întregul context al poemului demonstreaz? acest lucru: nuntă are loc Într-un spa?iu paradisiac În care „cuibarul rotind" al apelor se afl? „sub st?pânirea imaginii lunii că ou cosmogonic" (Zoe D.-Bu?ulenga). Prin urmare ?i personajele acestui basm de iubire trebuie s? poarte Însemnele sacre ale unei astfel de luni: steaua ?i floarea albastr? fiind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Versul din „??lin (file din poveste) " considerat de Arghezi unul dintre cele mai reu? ițe din crea?ia eminescian? relev? astfel imaginea de „ou cosmogonic" care se reflect? În „cuibarul apelor", „semnificând Începutul, unitatea originar? din care repurcede lumea". ????rînd din imensitatea m?rii, a cerului sau a codrului (toate acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ț? u chip el se p?trunde, Ca oglindă Îl alege " În poezia eminescian? se Întâlnesc frecvent imagini ale acestor spa?ii-oglind? În care elementele universului se materializeaz? În chip de reflex al esen?ei: ochiul „de aur" al lunii, „cuibarul rotind de ape", „ochiul albastru al lacului" etc: „ Oglinzile eminesciene par menite nu atât s? restituie imaginea lumii fenomenale, cât s? capteze imaginea lumii În Idee. Ele au În felul acesta valoarea de oglinzi «magice», În care este revelat? nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simbol magic este subliniat? de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
treburi, multe și mărunte. Să dau apă și mâncare la găini, la rațe, la gâște. Să duc și să aduc mieii la păscut și să-i priponesc din loc în loc, să aibă iarbă proaspătă și bună! Să caut ouăle în cuibare și să le aduc în odaia mare, la răcoare, într-un lighean. Să dau apă și lături la porc și să fierb altele, din barabulele vechi și urluială pentru ziua următoare. Să tai lemne că adusese tata niște crengi uscate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Eminescu, n-ar fi existat, nici Riga Crypto..., de I. Barbu, nu s-ar fi putut ivi vreodată cu autenticu-i cristal al baladei ultramoderne în Țara Poemelor Valahimii, de la Orfeu-pelasgo / valaho-thracul și până la Tudor Arghezi; n-ar fi apărut în "cuibarul priveliștii" nici Oul dogmatic o alternativă la călătoria hyperionică, la "relansarea eroului romantic" până dincolo de "Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai departe. Singurătate stearpă care ar trebui să fie dezolantă și care, dimpotrivă, îmi dă o stare ciudată, de parcă aș fi drogat. "Adevărul? ar murmura aici, un sceptic ironic. Uitați-vă cum în orbitele zeilor de piatră și-au făcut cuibare șopîrlele!" Mă suspectez că am transformat speranța într-un mod de a combate ceea ce îmi lipsește pentru a fi un om de acțiune. Mi-am cultivat o lașitate cu pretenții de filozofie, mi s-ar putea reproșa. Dar eu n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa foarte bine că mulți dintre copii nu Îndrăzneau să fure bani de la părinți dacă nu căpătau de bunăvoie. Dar să subtilizezi un ou-două din cuibar nu părea atât de mare păcat. Și copilărimea satului a Început să care ouă la dugheana lui Tatapopii și să le schimbe pe halviță din aia cu miros de pișat pisicesc ori dracu’ mai știe pe ce porcărie dulceagă. Afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le mai mânjea el cu puțin nămol și cu găinaț, azvârlea Între ele un pai-două, ca să pară că taman le-a cules din cuibar, și le lega câte zece În ștergare țesute În casă. Le punea Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram mulți și mâncarea puțină. Nici pâine nu aveam, că În vremurile alea țăranii trebuia să alerge la oraș ca să-și cumpere ori să-și spargă capetele când venea camionul brutăriei În sat. Intră nea Mitu taman când gospodina aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu, ceream altele, deși știam că hoțul de gestionar avea să ne Înjure de mamă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era numai pentru cei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul unde pasc și se odihnesc caprele“ „staul de capre“; „găinărie“, „loc unde se odihnesc găinile“, „coteț de găini“. Îl găsim în armár(iu), „dulap în care se păstrează haine și vase“ < lat armarius, în cuibar, porumbar etc. Uneori, el a ajuns să aibă aproape sens colectiv: băligar sau bălegar, grînar, porumbar, colbar, „paie zdrobite tare“, furnicar, „cuib, mușuroi de furnici“, grohotar, „loc pietros unde sunt grămădite pietre multe“, iedzar, „cîrd de iezi“, umbrar. Tot așa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
părțile Cucutenilor, împrejurimile Iașilor și Vasluiului. Cu toate acestea se mai găseau în 1932 destule sate care nu se deosebeau prea mult de așezările getice: bordeie cu o singură cameră, fereastra lipită, care nu se deschidea niciodată, vițelul în tindă, cuibarul cloștei sub lavița unde dormea gospodarul și leota lui de copii, deși cărțile de școală primară și broșurile împărțite de pomană de misionarii culturali stăruiau a se înțelege un adevăr: „unde nu intră soarele în casă intră doftorul!", dacă există
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bani, că toată săptămâna va da. Când cineva primește lunea bani , să se bucure, că toată săptămâna va primi. Lunea să nu se spele rufe, deoarece unul de-al casei va face buboaie. Să nu se ia lunea ouăle de la cuibar, căci va fi părăsit acel cuibar. Cine postește lunea, acela va avea noroc în viață. Cine vrea să facă o călătorie să nu plece marțea, căci e rău de moarte. Miercuri e ziua Maicii-Domnului și se postește în cinstea ei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]