457 matches
-
au implicat „pintenarea” vaselor. Această bătălie a avut un impact major asupra dezvoltării tacticilor navale și proiectării vaselor de luptă. Flota italiană, aflată sub comanda amiralului Persano, compusă din 12 vapoare și 17 corăbii. Dintre acestea, doar „Affondatore” era un cuirasat modern, cu tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut o victorie clară, reușind să scufunde 2 vapoare italiene. Ca urmare a înfrângerii din
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Italiană a trecut la modernizarea și refacerea flotei. Marina Regală Italiană a participat activ la luptele războiului italo-turc, în timpul căruia Italia a reușit să obțină supremația navală totală în Mediterana. Până în 1914, Marina Regală Italiană a construit și armat șase cuirasate: "Dante Alighieri", "Giulio Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo da Vinci", "Andrea Doria" și "Caio Duilio", dar acestea nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina Regală Italiană a desfășurat în principal acțiuni în
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
mondial, ele au blocat în regiune forțe semnificative. Cea mai mare parte a războiului, flotele italiană și austro-ungară au rămas relativ pasive, urmărindu-și reciproc mișcările. Flota italiană a pierdut vasul de linie "Benedetto Brin" la Brindisi (27 septembrie 1915) cuirasatul "Leonardo da Vinci" la Taranto (2 august 1916) datorită unei explozii a magaziei de muniție (deși au circulat zvonuri cu privire la un sabotaj al austriecilor). În ultima parte a războiului, Regia Marina a dezvoltat noi arme, precum vasele torpiloare, (cu ajutorul cărora
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
la Taranto (2 august 1916) datorită unei explozii a magaziei de muniție (deși au circulat zvonuri cu privire la un sabotaj al austriecilor). În ultima parte a războiului, Regia Marina a dezvoltat noi arme, precum vasele torpiloare, (cu ajutorul cărora a fost scufundat cuirasatul austro-ungar "Szent István" pe 10 iunie 1918), și minisubmarinele (cu ajutorul căruia scafandrii italieni au pătruns în portul Pula și au scufundat nava amiral a austro-ungarilor "Viribus Unitis" pe 1 noiembrie 1918. Crucișătorul "Teggetthoff" (din aceiași clasă cu ultimele două) a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
mai bună de acțiune a avioanelor de recunoaștere și colaborarea lor strânsă cu forțele navale de suprafață. Atacul cel mai spectaculos al Marinei Regale Italiene a fost cel din 1941, în timpul căruia scafandrii au plasat mai multe mine pe corpul cuirasatelor aliate în portul [[Alexandria, Egipt|Alexandria]]. Ca urmare a acestui atac de pe 19 decembrie 1941, cuirasatele "Queen Elizabeth" și "Valiant" au fost scufundate în apa puțin adâncă a portului. Aliații au avut nevoie de aproximativ doi ani pentru dezeșuarea vaselor
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
suprafață. Atacul cel mai spectaculos al Marinei Regale Italiene a fost cel din 1941, în timpul căruia scafandrii au plasat mai multe mine pe corpul cuirasatelor aliate în portul [[Alexandria, Egipt|Alexandria]]. Ca urmare a acestui atac de pe 19 decembrie 1941, cuirasatele "Queen Elizabeth" și "Valiant" au fost scufundate în apa puțin adâncă a portului. Aliații au avut nevoie de aproximativ doi ani pentru dezeșuarea vaselor și pentru repunerea lor în funcțiune. Această acțiune a atras după sine consecințe strategice foarte importante
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Aliații au avut nevoie de aproximativ doi ani pentru dezeșuarea vaselor și pentru repunerea lor în funcțiune. Această acțiune a atras după sine consecințe strategice foarte importante. Flota din Alexandria a rămas pentru o lungă perioadă de timp fără niciun cuirasat și a fost obligată să renunțe la orice operațiune de amploare. Sarcina păstrării controlului asupra Mediteranei centrale a căzut în sarcina aproape exclusivă a [[RAF]]. În noaptea de 19 decembrie, „Forța K”, compusă din trei crucișătoare și patru distrugătoare cu
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au fost interceptate și atacate de aviația germană, iar cuirasatul "Roma" a fost scufundat de două bombe ghidate. Printre cei 1.600 de marinari care și-au pierdut viața odată cu scufundarea cuirasatului s-a aflat și comandantul Marinei Italiene, amiralul ("Ammiraglio") Carlo Bergamini. Imediat ce noul guvern italian a reprimit control
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au fost interceptate și atacate de aviația germană, iar cuirasatul "Roma" a fost scufundat de două bombe ghidate. Printre cei 1.600 de marinari care și-au pierdut viața odată cu scufundarea cuirasatului s-a aflat și comandantul Marinei Italiene, amiralul ("Ammiraglio") Carlo Bergamini. Imediat ce noul guvern italian a reprimit control asupra vaselor, a fost formată „Marina Italiană Cobeligerantă”, care a luptat de partea Aliaților. Câteva echipaje ale Regia Marina au ales să
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
ale Regia Marina au ales să lupte de partea noului regim fascist instituit în nordul Italiei - [[Republica Socială Italiană]] ("Repubblica Sociale Italiana", RSI). Marina Națională Republicană progermană avea efective reduse, cam de cinci ori mai mici decât ale Marinei Cobeligerante. Cuirasatele italiene de sub controlul noului guvern italian au fost puțin folosite în acțiuni de luptă, în parte și datorită suspiciunilor față de loialitatea echipajelor. Mai multe dintre aceste vase de luptă au fost internate în [[Egipt]]. În iunie 1944, cuirasatele ușoare "Andrea
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Marinei Cobeligerante. Cuirasatele italiene de sub controlul noului guvern italian au fost puțin folosite în acțiuni de luptă, în parte și datorită suspiciunilor față de loialitatea echipajelor. Mai multe dintre aceste vase de luptă au fost internate în [[Egipt]]. În iunie 1944, cuirasatele ușoare "Andrea Doria", "Caio Duilio"] și "Giulio Cesare" au primit permisiunea să se reîntoarcă în portul sicilian [[Augusta, Italia|Augusta]], unde echipajele au urmat un program de pregătire. Celelalte cuirasate, "Vittorio Veneto" și "Italia" (fostul "Littorio"), au rămas în portul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
de luptă au fost internate în [[Egipt]]. În iunie 1944, cuirasatele ușoare "Andrea Doria", "Caio Duilio"] și "Giulio Cesare" au primit permisiunea să se reîntoarcă în portul sicilian [[Augusta, Italia|Augusta]], unde echipajele au urmat un program de pregătire. Celelalte cuirasate, "Vittorio Veneto" și "Italia" (fostul "Littorio"), au rămas în portul [[Ismailia]] din [[Canalul Suez]] până în 1947. După război, cuirasatul "Giulio Cesare" a fost predat [[Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]]. În perioada de cobeligeranță, până la [[Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
au primit permisiunea să se reîntoarcă în portul sicilian [[Augusta, Italia|Augusta]], unde echipajele au urmat un program de pregătire. Celelalte cuirasate, "Vittorio Veneto" și "Italia" (fostul "Littorio"), au rămas în portul [[Ismailia]] din [[Canalul Suez]] până în 1947. După război, cuirasatul "Giulio Cesare" a fost predat [[Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]]. În perioada de cobeligeranță, până la [[Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa|sfârșitul conflictului în Europa]], crucișătoarele ușoare italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva raidurilor submarinelor germane. Mai multe submarine și vase torpiloare au activat în [[Marea Mediterană]]. Liderii aliați au luat în discuție în ultimele săptămâni ale războiuluil posibilitatea ca vase militare italiene (cuirasate și crucișătoare) să participe la acțiunile militare din [[Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul semant de guvernul italian în 1943 a variat de la caz la caz. În general, echipajele navelor de suprafață (vase de aprovizionare
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
crucișătoare) să participe la acțiunile militare din [[Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul semant de guvernul italian în 1943 a variat de la caz la caz. În general, echipajele navelor de suprafață (vase de aprovizionare sau cuirasate auxiliare) s-au predat în porturile aliate ("Eritrea" s-a predat în portul [[Colombo]], [[Ceylon]]) sau, dacă au fost la ancoră în porturi controlate de japonezi, și-au scufundat vasele ("Conte Verde", "Lepanto" și "Carlotto" la [[Shanghai]]). "Ramb II" a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
confruntare navală care a avut loc lângă Mers-el-Kébir pe 3 iulie 1940. Un grup naval britanic a atacat grosul flotei franceze care era ancorată lângă coasta Algeriei franceze. Agresiunea a dus la moartea a 1297 de marinari francezi, scufundarea unui cuirasat și avarierea a cinci nave de luptă. Alte 59 de vase franceze de război care se aflau în porturi britanice au fost capturate; unele echipaje au opus rezistență și au existat victime. Franța și Marea Britanie nu se aflau în război
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
Un cuirasat este o navă de război foarte mare, blindată, cu o baterie de tunuri principale cu calibru mare. ele sunt mai mari, mai bine armate și mult mai blindate decât crucișătoarele și distrugătoarele. Ca cele mai mari nave armate dintr-o
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
națiuni navale din secolul al XIX-lea până în al Doilea Război Mondial. Odată cu creșterea puterii aeriene și dezvoltarea rachetelor teleghidate, tunurile mari nu mai sunt considerate necesare pentru a stabili superioritatea navală, și, ca urmare, nu mai există azi niciun cuirasat de luptă în serviciu activ. ele au devenit simbolul dominării navale și puterii naționale și pentru decenii cuirasatul a fost un factor important atât în diplomație și în strategia militară. După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
rachetelor teleghidate, tunurile mari nu mai sunt considerate necesare pentru a stabili superioritatea navală, și, ca urmare, nu mai există azi niciun cuirasat de luptă în serviciu activ. ele au devenit simbolul dominării navale și puterii naționale și pentru decenii cuirasatul a fost un factor important atât în diplomație și în strategia militară. După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783" în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la nivel mondial
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
simbolul dominării navale și puterii naționale și pentru decenii cuirasatul a fost un factor important atât în diplomație și în strategia militară. După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783" în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905; rezultatul bătăliei influențând în mod semnificativ proiectarea navei "HMS Dreadnought". Lansarea la apă a navei britanice "HMS
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
la nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905; rezultatul bătăliei influențând în mod semnificativ proiectarea navei "HMS Dreadnought". Lansarea la apă a navei britanice "HMS Dreadnought" în 1906 a revoluționat conceptul cuirasatelor, stabilind un standard în această categorie, dar declanșând și o cursă a înarmărilor, fiind considerat pe scară largă că ar fi fost cauza indirectă de declanșare a Primului Război Mondial. Rivalitatea dintre puterile maritime, în primul rând între Marea Britanie și Imperiul German
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
considerat pe scară largă că ar fi fost cauza indirectă de declanșare a Primului Război Mondial. Rivalitatea dintre puterile maritime, în primul rând între Marea Britanie și Imperiul German la începutul secolului al XX-lea a condus la construirea a aproape șaptezeci de cuirasate în mai puțin de zece ani. Bătălia Iutlandei (Skaggerak) a fost bătălia în care s-au confruntat cel mai mare număr de nave de acest tip. După războiul din anii 1914-1918, tratatele au limitat construcția acestor nave aproape timp de
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
construcția acestor nave aproape timp de cincisprezece ani, ceea ce nu a împiedicat folosirea lor, atât ale celor vechi și ale celor noi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatele navale din anii 1920 și anii 1930 au limitat numărul cuirasatelor, deși inovațiile tehnice în domeniul proiectării navelor de război au continuat. Atât aliații cât și Puterile Axei au folosit cuirasate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Valoarea cuirasatelor a fost pusă la îndoială, chiar și în timpul perioadei lor de
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
celor noi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatele navale din anii 1920 și anii 1930 au limitat numărul cuirasatelor, deși inovațiile tehnice în domeniul proiectării navelor de război au continuat. Atât aliații cât și Puterile Axei au folosit cuirasate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Valoarea cuirasatelor a fost pusă la îndoială, chiar și în timpul perioadei lor de maximă importanță. În ciuda sumelor imense cheltuite pe cuirasate, au existat foarte puține lupte între cuirasate. Chiar și cu puterea lor
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
Tratatele navale din anii 1920 și anii 1930 au limitat numărul cuirasatelor, deși inovațiile tehnice în domeniul proiectării navelor de război au continuat. Atât aliații cât și Puterile Axei au folosit cuirasate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Valoarea cuirasatelor a fost pusă la îndoială, chiar și în timpul perioadei lor de maximă importanță. În ciuda sumelor imense cheltuite pe cuirasate, au existat foarte puține lupte între cuirasate. Chiar și cu puterea lor de foc și protecție enormă, cuirasatele erau din ce în ce mai vulnerabile
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]