3,235 matches
-
simt eu! Și inteligentă, a Înțeles imediat starea prin care trece Va și a schimbat vorba: Oare ce fac cei de la reuniune, mai cântă muzica? Da, eu o aud, vrei să mergem? Poate ne dau dispăruți! Nu, mai este până la culcare, hai să mai stăm, vrei? Băiatul simți căldura din vocea Xeniei și dorința clară de a mai rămâne Împreună. Fata Își Înclină capul către el, Îi atinse fața cu zulufii ei cârlionțați, atingere echivalentă cu o electrocutare binefăcătoare, iar el
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de ani, răspunse Chavel. Cam prea veche, mi-ar fi plăcut ceva mai modern, comentă Janvier. Bătrâna suferă de reumatism. Întunericul îi cuprinse pe amândoi și ultima rază de lumină se prelinse pe tavanul celulei. Prizonierii se pregătiră imediat de culcare. Își bătură pernele, apoi le îmbrățișară ca pe niște copii. Filozofii spun că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și, cu siguranță, în acest întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-o multitudine de ipostaze: un camion ce trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Se gândea cu detașare la Chavel, ca la un alt om; își spunea că i se dăduse șansa de a-și pierde identitatea pentru totdeauna. Masa se desfășură în tăcere. Când terminară de mâncat, Madame Mangeot se duse direct la culcare. Acum nu mai ajuta deloc la treburile casei și nici nu stătea să o vadă pe fiica ei trebăluind. Ceea ce nu vedea nu știa. Familia Mangeot era o familie de moșieri: ei nu munceau, angajau pe alții să muncească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spunea o poveste așa de frumoasă? a apreciat situația Ion Cotman cel tăcut. Intrebarea este dacă v-o plăcut povestea cu adevărat. Mie mi-o plăcut cum o spus-o, fiindcă Pâcu știe să povestească al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită de ploaia de peste noapte, convoiul tocmai cobora panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți! Nu lăsați fimeia s-o apuce mâncărimea, că pe urmă...vorba ceea: „Mai ușor păzești o turmă de iepuri decât o fimeie.” Si acum gata cu poveștile! La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit cu greu de încărcat carele. După ce le au acoperit cu țoale, au răsuflat a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că îi plină de cimotia lui Hliboceanu - a presupus Pâcu, râzând sacadat. Nu-i chiar așa, dar ceva-ceva ar fi adevărat - s-a împăunat Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ani? s-a îmbățoșat moș Dumitru. Uite că nu mi-o trecut prin cap - a răspuns împăciuitor Pâcu. Dacă am să vă spun că mâine ne așteaptă o zi grea, n-o să mă credeți. Așa că, gata cu poveștile. Fuguța la culcare! a poruncit moș Dumitru... A nins toată noaptea. Ninsoare bogată...Când se crăpa de ziuă, șirul de sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din timp în timp sania din față rămânea la coada șirului... Așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai bine ar fi s-o faci pe surdul. Ce vorbești, Pâcule? Așa-i de grozavă povestea despre care ai amintit? Că îi grozavă n-ar fi nimic, dar îi groaznică. Flăcăi, care vă știți slabi de înger, fuguța la culcare, că altfel... Ce culcare, moș Pâcule? Așteptăm povestea - a vorbit Hliboceanu. Uite-te la el cum se vitejește! Să te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o faci pe surdul. Ce vorbești, Pâcule? Așa-i de grozavă povestea despre care ai amintit? Că îi grozavă n-ar fi nimic, dar îi groaznică. Flăcăi, care vă știți slabi de înger, fuguța la culcare, că altfel... Ce culcare, moș Pâcule? Așteptăm povestea - a vorbit Hliboceanu. Uite-te la el cum se vitejește! Să te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să spună o poveste mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cine are curajul să se uite la un strigoi? a intervenit Vasile Hliboceanu. Măi Pâcule! Chiar era un strigoi adevărat sau îi o închipuire de-a ta? a întrebat moș Dumitru. Dacă nu mă crezi, poți să te duci la culcare, Dumitre. Te-aș crede și nu te-aș crede dar n-am încotro. Trebuie să ascult povestea până la capăt, să văd ce nebunii îți mai trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Odata cu ultimul cuvânt al lui Pâcu, din piepturile cărăușilor s-a auzit o răsuflare adâncă - ca eliberarea de o greutate. In cele din urmă, moș Dumitru i-a adus la realitate ca de fiecare dată: Deajuns cu poveștile! La culcare, că acușica-i miezul nopții și a mai ieși vreun strigoi de pe undeva... Cocoșitule, du-te afară, vezi ce fac boulenii și cum îi vremea - l-a luat în primire Pâcu. Mitruță a privit spre Pâcu și i-a prins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu, Pâcule, că nimica nu va mai fi ca înainte...Cine o să mai spuie atâtea polojănii câte ai spus tu? Si încă câte mai aveam de spus, Dumitre!... Soarele și-a adunat cu grijă rază cu rază, pregătindu-se de culcare. Vreo două, însă, mai zburdalnice, au întârziat parcă anume pe creasta Ponoarelor, făcându-le bezele cărăușilor... nov.2005 - 20 martie 2006
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se uită pe cer: e lună plină. Furios, ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în șapte căsuțe egale. Deasupra fiecărei căsuțe, scrie câte o zi a săptămânii. Se duce în vestibul și prinde, cu patru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
după el nici un regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai bună poziție o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când s-au trezit de dimineață, au avut o mare surpriză: deși la culcare lăsaseră un piedestal gol, acum un frumos cearșaf acoperă ceva care pare a fi un om. Demonstranții se opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de bere, alții își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mai ales pe Doamna Moarte. Surescitat, o roagă pe Liliane: Nu pot s-o primesc așa, e de neam prost. Îndeplinește-mi o ultimă dorință, orice condamnat are dreptul la o ultimă dorință. — Tu ești condamnat să te duci la culcare. Adu-mi o vază de la tine. O să cumpăr mâine un buchet de flori. Stai puțin, ai un patefon? — Am, de la falimentul casei de discuri O, la, la. Mai vrei ceva? — Un disc cu valsuri. Crezi că Moartea dansează vals? — Ține
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Behrouz, o doamnă din Peru Miryam și un algerian Ahmed) : zilnic, șase reprezentații, În trei spații teatrale diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am apucat să mă plimb abia În a opta, după terminarea competiției... Am văzut lucruri interesante, am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
oferit, Însă blamează lipsa susținerii, a atenției și a afecțiunii parentale, de care a fost privată tocmai când avea mai mare nevoie de ele: „... mama... nu a știut niciodată să aibă grijă de noi. Nu ne citea niciodată povești Înainte de culcare, nu ne Învelea niciodată, nu ne săruta niciodată de noapte bună. Abia dacă o vedeam dimineața când se Întorcea acasă...”. Ariana este cea mai reținută În a-și prezenta relația cu propria familie. Menționează doar că: „... am fost crescută de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a făcut ca mama să fie o alcoolistă. Ori de câte ori se Îmbăta avea chef de ceartă, și minunatul talent de a strica buna dispoziție a tuturor... Nu a știut niciodată să aibă grijă de noi. Nu ne citea niciodată povești Înainte de culcare, nu ne Învelea niciodată, nu ne săruta niciodată de noapte buna. Abia dacă o vedeam dimineața când se Întorcea acasă. Ne arunca o privire furioasă, bolborosea ceva și adormea până seara târziu, când Își relua viața de noapte de pe străzi
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vorbește, dar nimeni nu spune răspicat ce și cum. Agronomul, însă, pe lângă ziare, mai are și un aparat de radio și el știe cam ce făină se macină la moara lumii. De asta îl invit la nașu’. Acum, hai la culcare, că acuși cântă cocoșii de miezul nopții, iar mâine am multă treabă. Și unde mai pui că vine și unul de la județ, cu nu știu ce treburi... Dimineața, ca de fiecare dată, Petrache a strigat din prag: Ești gata, Costache? Hai, băiete
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile fulgilor, zâmbind unei vechi aduceri aminte... Măriuca... cu o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lingurică. M-o pălit așa din senin... Mai rău decât atâta ce mi se poate întâmpla?” Stăpânit de această stare și-a rânduit oamenii formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acum, dacă așa vrei să mă consideri, cel tolerat... Ce trebuie să mai fac ca să mă achit de obligațiile unui om îndurat sub acest acoperiș? Nimic! Tot ce ai făcut e mai mult decât suficient, nu crezi!? și plecă la culcare. Teo rămase în sufragerie fără replică, urmărindu-i pașii și gesturile urmate de închiderea ușii care-i zgudui întreaga ființă. I se părea totuși că o luminiță, mică ce-i drept, al cărei licăr abia se zărea, venea de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu-i dăduse. Însă nu-i luă mult timp ca să conștientizeze că acum totul este prea târziu, că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]