3,234 matches
-
puse pe jos, pe saci sau folii de plastic. M-a bucurat de această descoperire; voi cumpăra fructe chinezești proaspete, aduse probabil din sudul Chinei și alte produse, ca sa nu merg prea des la restaurant - nu mă omor după arta culinară chinezească! Însă m-am hotărât să mai merg puțin și să mă întorc la piață, în drumul spre casă. Am mai mers poate 15 minute și m-am întors la locul știut, dar ce să vezi? Nici urmă de piață
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
culturi a mîncării, a hranei, în "spiritul românesc". Ba, lăsînd mai mult spațiu fanteziei, s-ar putea vorbi de interesul pentru fineturi și armonii gastronomice, căci întrebarea pare să privească nu pur și simplu comestibilitatea unui obiect, ci compatibilitățile lui culinare - sau, poate, modul de consumare. S-ar mai putea dezvolta și ipoteze asupra viziunii practice și eficiente a existenței, ba poate chiar asupra unei mentalități consumiste. Evident, rolul antropologic și cultural al hranei e reflectat în orice limbă, de pildă
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
a părut ceva nou. M-am gîndit că invenția i se datora Imaginificului 1; mi-aduc aminte și de o asociație mentală făcută cu una din poeziile lui. Mirarea mea nu a trezit nici un ecou printre comeseni, necunoscînd ei obiceiurile culinare triestine; ce-l mult, s-au mirat de mirarea mea. De mult nu mai există pe lume o ființă capabilă să facă să-mi bată inima ca atunci cînd Gabriellino m-a prezentat Gloriei. Nu poate fi considerat ales, vreau
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Elisabeta I, se înfrupta din greu. Încă din veacul al XIIlea, lebedele treceau drept „proprietăți regale”, iar în anul 1483 regele Edward al IV-lea a emis un „Document privind lebedele” prin care consfințea stăpânirea deja tradițională asupra acestora. Date „culinare” spectaculoase pot fi aflate dintr-un articol scris de Monica Kim: astfel, pe vremea dinastiei Tudor ele erau mai întâi jumulite, cu piele cu tot, iar după ce carnea era friptă, penajul era atașat cărnii rumene. Un alt fel de mâncare
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
detalii ale programului de sărbători. Turiștii nu vor avea motive să se plângă: vor petrece ca în povești, cu bucate alese. Numai bani să aibă, pentru că prețul concurează strâns cu cel din Poiana Brașov. Petrecerea va începe cu un festin culinar și va dura cel puțin trei zile . Asta garantează hotelierii și mai ales bucătarii, care au început deja primele pregătiri, informează . Între mese nu se va putea plânge nimeni de plictiseală. Vor fi spectacole, vor veni colindători și, desigur, vor
Românii sfidează criza de Sărbători. Vezi ce preţuri se plătesc pentru un mini-sejur () [Corola-journal/Journalistic/24244_a_25569]
-
Anca Murgoci Tragedie în familia unui fost concurent de la Masterchef, concurs culinar difuzat pe Pro TV! Răzvan Gabriel Trifan, în vârstă de 34 de ani, și soția acestuia, Maria, în vârstă de 32 de ani, și-au pierdut viață, marți, într-un grav accident rutier pe rază comunei Saschiz, județul Mureș, scrie
Răzvan Trifan, concurent Masterchef, și soția sa au murit într-un accident rutier by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21688_a_23013]
-
30 de ore, orare în trei schimburi, o istovire continuă, o dezintelectualizare rapidă și forțată. Dacă elevii sunt istovitori fiindcă trebuie să-i stăpânești și fascinezi secundă cu secundă, în schimb sala profesorală e extenuantă fiindcă înseamnă bârfe și rețete culinare, fiindcă mă obligă, continuu, să mimez o identitate comună pe care nu o am. Într-o școală, a avea o individualitate ce nu se încadrează stasului meseriei este un fapt reprobabil, o impertinență pedepsită prin coaliția tacită a tuturor." (p.
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
Cînd (re)construiește - ca și Calvino în Cavalerul inexistent - atmosfera Evului Mediu, este atent mai cu seamă la detalii, la mica istorie, la ceea ce se întîmplă în culise. În timpul incendierii Bizanțului, de pildă, îl preocupă descrierea în detaliu a preparatelor culinare servite lui Nicetas, căruia Baudolino îi istorisește între timp peripeții ieșite din comun. În paranteză fie spus, catastrofele, incendiile, epidemiile stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
elaborarea sistematică a filosofiei sale. Spiritul tutelar (și titular în continuare al motto-ului) e același Nietzsche, filosoful care a evidențiat ca nimeni altul înaintea sa rolul determinant al trupului în cristalizarea operei. Dacă precedenta carte se strecura după preferințele culinare ale filosofiei, în aceasta din urmă (publicată la un interval de șase ani) regina de altădată a științelor se va subsuma exigențelor discursului despre funcțiile fiziologice. Proiectul este unul exhaustiv și grandios, nu doar prin numărul disciplinelor abordate (pornind de la
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
subtitlul "încercare de filosofie poetică" este pretențios și nepotrivit) vorbesc despre iubire, prietenie, moarte, familie, natură, Dumnezeu, tinerețe, singurătate, putere, ignoranță, cultură etc. uneori fiind simple gânduri, întrebări sau paradoxuri, alteori dezvoltând scheme, silogisme sau doar... sfaturi vestimentare și preferințe culinare. Unele reflecții cuceresc instantaneu: "vanitatea este mândria orgoliului", "în prietenie muști și mănânci din prietenul tău", "a fi un cuplu înseamnă a fi singur în celălalt", "moartea are vocația studiului detaliului", "carnea este un animal fricos care viețuiește parazit pe
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
crăpelniță a lui Marco Ferreri - satiră grotescă a consumismului, Vatel al lui Roland Joffé - frescă gastronomică a culiselor politicii totdeauna indigeste, Nouă săptămîni și jumătate de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-și părăsește soțul ingrat și Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeițe a mării care se implică în descîntecele de iubire ale protagonistei, vegetariana
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală) de a da viață unui anumit mod de a concepe lumea ca spectacol: de la aranjarea unui platou cu fructe până la elaborarea unui menu regal, de la culorile unei rochii până la magnifice focuri de artificii. Filmul lui Roland Joffé poate
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
ne-a venit o langustă vie...". În Dicționarul limbii române ( DA), cuvântul caracatiță (în forma cracatiță) e ilustrat printr-un fragment din I. Negruzzi: "alvaua, icrele, cracatițele și celelalte havaricale de post"; prima citare a cuvîntului este, astfel, de natură culinară. Altminteri, caracatiță e de origine slavă (rusă, mai probabil), ca și (lărgind puțin sfera tematică) icre, scoică, rac; tarama e turcesc, midie grecesc și/sau turcesc, stridie grecesc. Sepie e un împrumut tîrziu din franceză, dar dicționarul academic înregistrează și
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
calamar, înregistrînd doar pe calmar, desigur din franceză; citate culese din Internet dovedesc însă circulația actuală a formei, poate sprijinită de reintroducerea prin italiană, eventual și prin intermediar englezesc: "corpul gigant al unui calamar", "în căutarea legendarului calamar uriaș", "specialități culinare dintre cele mai variate - de la salata de vinete la calamar" etc.). În DA, calamar era grupat împreună cu călimară, ca forme ale aceluiaș cuvînt (preluat din grecește, și prin intermediare slave). O altă inactualitate a dicționarelor noastre mi se pare a
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
Cînd scrieți, adăugați anumite ingrediente, la structura de profunzime, vă impuneți un tipar anume care să 'producă' un best-seller? Ar fi bine dac-aș ști astfel de lucruri. Din păcate, nu le știu. Ce legătură există între scris și arta culinară? Ce grozav ghicești - uite, chiar c-am scris un eseu despre proza ca stomac. Ți-l atașez aici, în parte: Dacă eseurile izvorăsc din minte iar poezia izvorăște din inimă, proza nu poate veni decît din stomac. Romanul este o
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
faimos, Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais, este atît de concentrat asupra mîncării, digestiei și îngurgitării încît încă mai poate provoca atacuri violente de lăcomie. Și alte romane de succes au folosit din plin hămesirea și sunt doldora de rețete culinare sau de visuri despre de-ale gurii. În romanele dumneavoastră numărul personajelor feminine complexe, subtile, cultivate și pline de viață - aș putea adăuga chiar, șturlubatice, pentru că păreți să vă placă făpturile șturlubatice - depășește cu mult numărul personajelor masculine echivalente (personajele
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
măsură. La jumătatea anilor '90 Jean-Michel Revel a publicat o carte - poate chiar prima de felul acesta - de istorie culturală a bucătăriei. O analiză excepțională a tehnicilor de gătit, a alimentelor, a gustului în ultimă instanță. Comparînd civilizațiile după procedeele culinare pe care le-au inventat sau preferat - fiertul sau prăjitul, de pildă -Revel propunea o panoramă impresionantă a unui anumit tip de sensibilitate omenească, aceea care trece prin papilele gustative și ajunge în stomac, dar reușește să spună ceva important
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
care nu au nimic de-a face cu gura sau stomacul. Construind punți analitice subtile între un concept generic de abundență, de exemplu, și (in)digestie, istoricul și filozoful Revel atrăgea în același timp atenția asupra poeticității imanente a discursului culinar, ca să-l numesc așa. Sigur, există o poezie a vegetalului, dar nu la ea se referă Revel, ci mai curînd la faptul că există o pasiune autentică a vorbitului (sau scrisului) despre gătit și alimente. Și se pare că are
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
arid. Un cronicar malițios nota că volumul precedent din aceași serie e dedicat unei istorii a bolilor umane, sugerînd că pentru editori mîncatul nu e cu mult departe de a fi tot un fenomen medical. Cartea abordează într-adevăr istoria culinară din perspectiva unui fenomen mai general - și medical fără îndoială - nutriția. Dar e fascinant să descoperi ce mîncau strămoșii noștri (Partea I a volumului se ocupă de acest subiect), ori care sînt alimentele cu răspîndirea cea mai mare în întreaga
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
definiție cartea spre abundența de detalii, dar tot prin definiție dezavantajează nuanțele. E drept că banana și un fruct extrem de asemănător cunoscut în engleză ca plantain sînt, din perspectiva botanicii, aproape unul și același lucru. Dar din punct de vedere culinar difrențele sînt însemnate. Volumul e atît de axat pe o abordare științifică, încît pierde din vedere tocmai profilul temei alese: o istorie culinară. E limpede că, în comparație cu alte istorii asemănătoare, a lui Revel fără îndoială, dar și cea publicată anul
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
engleză ca plantain sînt, din perspectiva botanicii, aproape unul și același lucru. Dar din punct de vedere culinar difrențele sînt însemnate. Volumul e atît de axat pe o abordare științifică, încît pierde din vedere tocmai profilul temei alese: o istorie culinară. E limpede că, în comparație cu alte istorii asemănătoare, a lui Revel fără îndoială, dar și cea publicată anul trecut de Oxford, volumul scos de Cambridge va face mai curînd obiect de bibliografii sec-academice, decît lectura favorită a unor cititori-gurmanzi. Un cititor
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
Paideia, se apropie mai curînd de modelul Revel, decît de enciclopedia de la Cambridge. Dar Radu Anton Roman e el însuși un gurmand, probabil ca și Revel, ori Alice Toklas, prietena de o viață a lui Gertrude Stein, autoarea unei mini-istorii culinare în care figurează rețete cu paternitate celebră în rîndul unor mari artiști ai vremii. Există istorici literari care citesc cărți uitînd să se și bucure de ele, absorbiți fiind de importanța misiunii. Au existat metode și curente în critica literară
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
ochii noștri un bizar și seducător cocktail - distanțarea cerebrală se contopește cu senzația brută, nedistilată. Pătrundem și călătorim în interiorul unor personaje solitare și descoperim un univers gândit și construit din valori schimbătoare: domnul grăsuț, politicos și meticulos, amator de delicii culinare, a fost, odinioară, un băiețel obez inhibat de o mamă autoritară și provocatoare, iar acum, acest flăcău tomnatic e un asasin în serie. Tânăra fată cu înfățișare sfioasă de liceeană nu e o fecioară inocentă, ci o femeie abandonată de
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
castei. Însă, spre deosebire de autorii citați, Simonetta Agnello Hornby face doar aluzii la evenimentele istorice majore, cu efecte mediate asupra destinului personajelor. Reconstituirea ambianței se face în mod canonic, prin descrierea minuțioasă a interioarelor, a vestimentației, a întrunirilor mondene, a specialităților culinare locale, cultura mesei fiind, cum se știe, o rafinată trăsătură comună întregii Italii. Sînt elemente care fixează mediul, îl fac inconfundabil. Mult mai mult decît proverbele în siciliană (peste optzeci) care tutelează fiecare capitol (pentru înțelegerea cărora autoarea ne trimite
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]