10,007 matches
-
pe Dostoievski care spusese: "Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol". Obiecție: "Mallarmé neavând nici o producție literară cu acest nume (Mantaua, n.n. ) din exprimarea d-lui Manolescu ar rezulta că Simbolismul a ieșit din hainele lui Mallarmé". Ca să vezi! Culmea chițibușeriei o atinge însă criticul lui N. M. atunci când îi reproșează că "în mod cu totul arbitrar numește scriitorii așa cum ei nu s-au semnat", adică: V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Pillat, N. Stănescu, nefiind însă nici în aceasta consecvent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
cu un dispreț ciocoiesc exact păturile cu influență substanțială în rândurile societății. Pe lângă aceste linii clar conturate ale spectrului politic există și mulțimea tulbure a parlamentarilor surdo-muți. Adică cei pe liste nu se știe cum și care se simt în culmea fericirii că au șofer, acces liber la internetul și la frizeria Parlamentului. Nu-i veți vedea și auzi luând vreodată parte activă la dezbateri, dar îi puteți urmări evoluând spectaculos la cantină. N-au nici idei, nici convingeri și nici
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
vorba de personajul de mai sus - este justificată grandios. Gîndire shekespeareeană dincolo de vreme... Sub același cer și pe același pămînt al Scoției s-a născut și trăiește și "Regele și regina". Moore i-a așezat în fața unui lac, pe o culme acoperită cu stînci și iarbă. Ei pivesc dincolo, peste apă, către Anglia. Imagine ireală de vis din care ființele au început să dispară sau să capete forme stranii. Ici-colo recunoști ceva din ceea ce ți-a însoțit somnul, o parte risipindu
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
produce abia în urma unei noi întâmplări văzute. Fratele mai mic își vede cumnata preacurvind cu un sclav negru și se înseninează, pentru că delictul i se pare mai grav decât propria lui nenorocire. Era insuportabil să fie singur în durere, pe culme. Acum în vârful durerii stă fratele mai mare. Cei doi frați se hotărăsc să-și lase împărățiile în seama vizirilor și să devină drumeți anonimi în căutarea unei nefericiri mai înalte decât a lor. Dacă nu vor găsi o înșelăciune
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
Budapesta", fu răspunsul plin de solicitudine al necunoscutului, ce mânca în picioare, lângă șofer, dintr-un pahar de plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la sediu?" Dădui
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
tip: tutunăritul era taxa pe producția de tutun, dar fumăritul reprezenta impozitul pe casă (casa în care se făcea foc). E cert că ultima denumire stârnește cel mai mult imaginația și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a sugera o culme a absurdului fiscal: taxa pe fum, pe imaterial și insesizabil. Conotațiile și etimologia populară contribuie la păstrarea în circulație a termenului, pomenit încă în discuțiile actuale, mai ales în ironizarea excesului de taxe: "Tu încă n-ai înțeles că ăștia
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
și-n dreapta cu sentimentul autorității supreme și eterne al unei puteri inepuizabile, pentru desființarea revistelor, pentru bugete preferențiale, calculate după bunul plac afișat cu dispreț, pentru propulsarea hilară a unor artiști de mîna a doua și a treia pe culmile gloriei închipuite, pentru atîta micime și criză spirituală. Pentru toate astea și pentru încă multe altele trebuie dată socoteală. Este înspăimîntător să vezi cum se cultivă răul cînd în decembrie �89 au murit oameni. AU MURIT OAMENI! Dacă nu ar
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
potrivesc, uneori, lucrurile..." Ce ciudat, ce bizar, și ce coincidență", scria, în al său théâtre de l'absurde, Eugen Ionescu, despre care vine vorba într-o altă paranteză: " spre finalul primei piese ionesciene, Englezește fără profesor, (1943): "Toți împreună, în culmea furiei, își țipă la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai genul..." Urmează, din pespectiva unui degustător priceput de limbă, critica lui
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
1940) parte a peisajului dobrogean (în viziunea comparatistă a autorului, un fel de mezzogiorno sicilian, calabrez sau magrebian) străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
foarte sensibile la rezultate și îmi telefonează în miez de noapte să conversăm despre sondajele ieșirii de la urne. Nu mai vorbesc de rezultatele finale de la parlamentare. Unii dintre amicii și prietenii mei apropiați au votat cu Puterea. Cei mai mulți cu Opoziția. Culmea e că cei care îmi telefonează la ore problematice sînt tocmai cei care au stat acasă. Și mi se adresează cu un ton de reproș, de parcă eu aș fi vinovat de rezultate. Mi-am făcut un fel de autovaccin împotriva
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
cel care în anul 1947 a publicat în ,Scînteia" un articol intitulat Da! Nici o cruțare!, în care cerea exact pedepsirea țărăniștilor și liberalilor care ,invocă omenia și toleranța pentru a-i salva pe fasciști de la pedeapsa ce li se cuvenea". Culmea este că Silviu Brucan nu regretă nici astăzi acele articole care au nenorocit pe mulți în anii de început ai comunismului (pentru atitudinea sa în această privință a se citi neapărat p. 55 din cartea autobiografică O biografie între două
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
aici e marea problemă: prea ne-am ticăloșit, prea am devenit cinici, prea ne lucrează fatalismul. Adică prea semănăm cu Năstase și Iliescu, într-un moment în care astfel de fantoșe nu mai au trecere nici în Ucraina. Ar fi culmea ca acum, când, în ciuda ordinelor disperate transmise de Putin spre Kiev, comunismul începe să se prăbușească, el să-și afle adăpost dincoace de Prut. Adică ar fi îngrozitor să ne culcăm diseară într-o țară care crede că se îndreaptă
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
exponențial față de epocile precedente. Transformarea scrisului în "meserie" sporește uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
valorilor. Scriitorii devin, cantitativ, atît de numeroși, încît frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
fiindcă e important etc. etc. R.: Înțeleg acum rostul frazei admirative a lui Flaubert la adresa unui peisagist ca Cervantes: "Comme on voit ces routes d'Espagne qui ne sont nulle part décrites!" M. T.: Într-adevăr, e extraordinar, e o culme aici: Vezi drumurile deși nu sînt descrise. Dar să mă întorc din nou la Julien Gracq: el dezvoltă o temă pe care, fără s-o cunosc, eu am reluat-o în "Regele arinilor". În romanul său "Un balcon în pădure
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
e, ca un fir, o papiota sau o rola de film care se desfășoară încet, fără enormități și accidente. De pildă: inocentul papă Inocențiu al XI-lea se pare (arhiva ne-o atestă!) că a sustinut "Glorioasa revoluție" din Anglia. Culmea creștinătății catolice (singură creștinătate posibilă, pe atunci) i-a sprijinit pe protestanți într-un moment critic! De ce? Ei bine, aflăm din poveste, iar apoi, din documentele citate de Monaldi & Sorți, pentru că Papă era interesat să-l înscăuneze pe Wilhelm de
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
un motiv suficient pentru exmatriculare din indiferent ce facultate! A existat un timp în care studenții treceau zilnic mai întâi pe la secretariat înainte de a intra în sala de cursuri, pentru a afla dacă au fost sau nu dați afară. Și, culmea progresului democratic realizat de partidul clasei muncitoare, au apărut "studenții bursieri": aceștia erau oameni ai muncii, fruntași în întrecerea socialistă, beneficiind de recomandarea colectivului și a organizației de partid; în consecință, ei aveau prioritate în ocuparea locurilor disponibile în învățământul
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
ceilalți vorbeau. Ședeau pe scaune. Pe taburete. Pe dușumea. Parisul... Expozițiile americane... Buldozeriștii... Șelkov... Șemiakin... O sută de mii... Două sute de mii... (Noi, la timpul nostru, puneam jaloane, crestături în diamant: "Novîi mir"... Editare în Franța... Gallimard... Ardis... zăpadă de pe culmile uitate.) "E scriitor bun" - a spus cineva dintr-o dată. Am auzit bine, se pare că vorbeau despre mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
convalescență. Am înghițit/ un rest de codeină și am tușit din răsputeri./ M-am ridicat din așternut. Am recitit un text/ fără final și l-am lăsat așa, căci avea noimă./ Apoi am reluat un text străin"(Texte fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria lor nicăieri,/ cu liniștea lor către nimeni. Și nimănui,/ Aliluia. Amin" (Nicăieri gloria). Confesiunea e nesățioasă de sine
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
a dres, apoi apărea și Gheorghiu Dej, în imaginile de propagandă. Ceaușescu nu s-a împiedicat în asemenea "fițe" propagandistice. El a făcut Totul. Intercontinentalul din București, industrializarea, automobilul Dacia, Metroul, resistematizarea Dîmboviței, toate astea poartă numele lui Ceaușescu. Și culmea e că celor mai mulți dintre noi ni se pare suficient să vorbim despre ceea ce a făcut Ceaușescu. Nu știm cine a fost șeful de proiect la Metrou, ca să vorbim despre cel care chiar a gîndit și a răspuns de acest tren
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
singura speranță de-a moderniza redacțiile: mai un calculator nou, mai o mașină pentru distribuit ziarul, mai un supliment cu gagici semi-îmbrăcate pentru a mări tirajul... Așa o fi. Dar, ca simplu cititor, am tot dreptul să-mi fie greață. Culmea e că destui dintre directorii-editorialiști au devenit prosperi oameni de afaceri. Principala afacere fiind chiar ziarul pe care-l fac. Nu exclud că unii dintre ei chiar au talent pentru business. Alții însă nu au. Și atunci, prin "tunurile" date
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
depinzînd de coduri sociale variate (diferite de la sat la oraș, de la o regiune le alta, de la modelele tradiționale la cele moderne). Inventarul formulelor de adresare suferă modificări rapide, tipică fiind transformarea lor în exclamații apropiate de statutul unor interjecții (e culmea, dom'le!; mamă, mamă, ce i-a făcut!). În mod special merită analizată situația actuală a formulelor glumețe, familiar-argotice, inovatoare, din limbajul tinerilor. Multe exemple din această categorie pot fi furnizate de situațiile speciale de "oralitate scrisă" ale Internetului, în
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
Theodor Stolojan, un dispozitiv secret și inexplicabil mi-a pus în funcțiune imaginația astfel că țipetele sale mi s-au părut asemănătoare zbierăturilor disperat-neputincioase ale unui miel jertfit în ajun de Sfintele Paști între Palatul Victoria și Cotroceni. Scuzați comparația... Culmea e că începusem să aud, undeva mai în spate, și râsul cam sardonic al domnului Adrian Năstase, râs care mi-a și declanșat S.P.V(1-ul după care, din ce în ce mai clar, am avut și revelația: domnul prim-ministru, purtând o
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
într-o istorie paralelă, secundă, însă foarte atracțioasă (francezii o numesc la petite histoire), de-o abundență copleșitoare. Politicienii, scriitorii, gazetarii, capetele încoronate, simpla plevușcă a epocii (a epocilor) apar astfel dezgoliți în implacabila lumină a unei conștiințe curioase la culme ce nu ține seama de convenții și nu se dă în lături de la limbajul corosiv. Textul se citește cu sufletul la gură. Ana Pauker, "astrul negru al firmamentului politic" comunist, "a mai pus laba și pe bijuteriile dinastiei de milionari
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
și al unei consecvențe care l-au condus la cumplite încercări. în răspăr cu epoca din pricina unui idealism asumat în ciuda aparentei frivolități și a limbajului truculent, Pandrea poate fi socotit un caracter, un reper etic într-o lume dereglată la culme, al cărei cronicar contrariat și nu o dată cuprins de revoltă i-a fost dat a fi. Și-a spus, probabil, cuvîntul, după cum era încredințat, și obîrșia sa de țăran înstărit din Oltenia, trecut prin școala lui Nae Ionescu, un "excelent
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]