81,230 matches
-
alăturării vechiului cu noul, idee simplă și eficientă, care reușește cu succes să evite repertoriul bătătorit al secolelor 18-19. (Degeaba visez la o asemenea inițiativă în România: probabil nu ar găsi audiență...) Alternarea între vocalitatea motetelor lui Guillaume Dufay și culoarea instrumentală a pieselor lui Jonathan Harvey oferă o dublă satisfacție, pe de o parte rafinat-intelectuală, pe de alta aceea a diversității odihnitoare pentru auz. Cinci veacuri și jumătate despart piesele primului mare maestru neerlandez de cele actuale ale lui Harvey
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
isterizări ale presei dl. Constantinescu s-a despărțit de Măgureanu, rezultatul a fost de-un amatorism incredibil: a numit la conducerea seriviciilor secrete pe Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu, doi oameni de paie a căror personalitate făcea o neloială concurență culorii gri. Nu merg atât de departe încât să suspectez - așa cum au făcut-o colegi din presă - că d-nii Georgescu și Gheordunescu erau oamenii Securității. Probabil că n-au fost. Dar felul în care au condus serviciile de informații denotă o
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne, dar și o promisiune că dincolo de toate se află imacularea", ca "albul iradiant care însumează toate culorile din spectrul luminii, toate experiențele creatoare și devastatoare ale umanului". Memoria timpurilor incerte Cartea Exerciții de memorie cuprinde convorbiri cu diferite personalități ale culturii și vieții politice românești. Alexandru Paleologu și Paul Dimitriu fac în acest volum un exercițiu liber
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt că toate prozele lui Marius Tupan
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
94). Definitoriu pentru atmosfera guvernării 1996-2000 este faptul că în nici una dintre cărți aproape că nu apar personaje pozitive, cu toate că personajele ambelor cărților sînt, în covîrșitoarea lor majoritate, colegii de Putere ai autorilor. La Radu Vasile, singurul politician descris în culori favorabile este Traian Băsescu (actualul său șef de partid), iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu Steaua României). În afară de falimentarele lupte fratricide, guvernanții de pînă în
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
lor, cu accent, firește, pe literatura electronică. Observația de la care pleacă revista, înainte de a declanșa o anchetă pe această temă, este a unui cunoscător și ni se pare alarmantă: "România virtuală este o pată albă care abia începe să capete culoare. Site-urile care emit în România sînt fie bine conturate, cu un design revoluționar, dar greu de accesat și nule (submediocre) din p.d.v. al mesajului pe care-l transmit [...], fie cu un design șters, obositor, prin folosirea unor programe uzate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
necesitatea unor revizuiri, nu unele dictate de gustul pervertit al publicului, ci de simțul său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar renunță la unele scene care constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea ochilor dintre Anna Andreevna și fiica ei; în actul al patrulea, din șirul scenelor în care fiecare funcționar în parte îl mituiește pe Hlestakov, Gogol scoate scenele similare care îi au ca protagoniști pe Rastakovski, un slujbaș la pensie, numărându
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Cuvintele au fost publicate în revista doljeană LAMURI (nr. 14-17, dec. 2002-martie 2003). (Atenție la nume! Mai există o revistă doljeană cu un nume în care diferă doar prima literă.) Cronicarul o vede prima oară. Hîrtie groasă, cretată. Pagini de culoare. Tipar frumos. Director este criticul căruia i s-a părut necesară inventarea poetului, dacă n-ar fi fost să fie. Revista are de două ori aer provincial: o dată, fiindcă dă atenție Craiovei și Doljului, ceea ce nu e nefiresc, doar un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
sunt aproape complet izgonite în favoarea celor rapide, ariile largi cu desfășurări melodice lipsesc, iar linia este fragmentată în replici - "un parlando vertiginos" care păstrează însă elanul și plastica melodicității. Spațiul muzical este animat de o infinită varietate de ritmuri, armonii, culori timbrale, motive melodice (unele țâșnite de-a dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
a mediocrității și a unui star-sistem de suprafață. Mihai Țopescu își materializează galeria de portrete caricaturale pe coordonatele unor sculpturi în rond-bosse din sticlă colorată și lemn pictat. Aceste portrete de monștri, concepute ca aglomerări baroce de forme și de culori, accentuează kitsch-ul și superficialitatea lumii noastre cea de toate zilele. Valorile tradiționale ale materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și de suflat. Au apărut însă o grămadă de adevărate orchestre de gen, capabile să excedeze cele mai cutezătoare reprezentări ritmice și să aline chinurile compozitorilor atunci când se învrednicesc să picteze cu urechea. Nimic nu mai pare inextricabil în ordinea culorilor sonore, a spectrelor timbrale dacă ai la îndemână zeci și sute de instrumente și obiecte muzicale, ce populează un univers unic și atotcuprinzător; un imens diamant în care fiecare timbru constituie o impuritate dacă este hărțuit sau, dimpotrivă, neglijat, ori
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
se vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie o panoramă a vieții sociale, culturale și politice a Suediei zilelor noastre. Prin amploarea sa, încercarea lui Espmark nu își găsește un echivalent în epocă. Pentru poezia sa Kjell Espmark a fost răsplătit
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
porți de aramă, claie peste grămadă zac toate gândurile gândite vreodată. Ce miros puternic de praf în întuneric! În mijlocul încăperii stau sarcofagele, semănând cu acelea ale dinastiei Ming, deși cele de aici sunt mult mai mici și și-au pierdut culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul, însă, mi-a ghicit temerile și dă din cap că nu-i așa, explicându-mi cu-o voce răgușită
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
el din orizontul privirii, iar în locul lor s-au instalat meandrele vegetației și țesătura inextricabilă a coroanelor de copaci și a frunzelor învolburate. Deposedată de inițiala ei tihnă contemplativă, privirea însăși a devenit un instrument activ al adorației. Exploziile de culoare și revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
n-a catadicsit să-l privească. Alese două agrafe și în timp ce și le punea, strîngându-și părul spre ceafă și spre urechile palide, am zărit pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint: Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil, cu borul pălăriei acoperindu-i un ochi și zîmbind dintr-o parte. Ochii lui întunecați ascundeau o licărire ironică, sîmburele unei aventuri. - E adevărat că știi să desenezi? - întrebă Susana. - Puțin. Am deschis mapa și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
să răspund. Dintr-odată părea o păpușă de carton. Insistă: - Sînt bine așa? - Nu te înțeleg. - Așa cum sunt, cum stau pe pat. Vreau să mă desenezi așa, ca și cum aș fi vindecată deja și ar trebui să ies pe stradă, cu culori în obraji și pantofi și o rochie verde pe care nu pot să mi-o pun încă, dar pe care o să ți-o arăt într-o bună zi. Nici vorbă de cămașă de noapte și de șal de lînă, nici
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
clase de grafică, el se așază, oarecum natural, într-o dublă ipostază: mai întîi, în acel spațiu al acuității privirii și al pregnanței expresiei legate nemijlocit de perspectiva graficianului și, în al doilea rînd, în lumea voluptuoasă și densă a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
Marina Constantinescu Chioggia Am plecat spre Tîrgoviște ca într-o mică aventură. Gîlcevile din Chioggia... M-am gîndit la mare tot timpul. La culorile ei, la mirosurile ei. Afară era iarnă, pe jos gheață, iar ziua se împreuna, discret, cu noaptea. Am înțeles că mergem cu un microbuz și ne aștepta, de fapt, un autocar. S-a precizat o oră de plecare și s-
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
lectură atît de stupid-naivă a unei poezii ca Mortua est, încît n-are rost să ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-și moaie aripa-n amar?", se întreabă Gr. Gellianu. Și comentează: "În concepțiunea poetului de ce culoare erau penele acestei aripe și ce întindere de lac sau de mare are acel amar?" Nu e nimic de zis. Aron Densusianu (reprodus cu studiul din mai multe numere ale Revistei critic-literare din anii 1894-1896, deși capitolul din Istoria limbei
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o încurajeze. Doar nu suntem răspunzători pentru plictiseala celorlalți. Le simți nerăbdarea din colțul ochilor, tenișii albi, ochelarii și obrazul de culoarea aluatului, totuși rămâi adâncit în cartea ta. Le simți privirile lacome și pline de reproș alunecând pe paginile cărții tale. De ce, îți spui, nu-și iau oamenii în călătorii mai lungi destul de citit și de ce se gândesc că din acest
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mișcare. Afară vede un bărbat care stă într-o grădină pe-o scară și sprijină un copac. Pe măsură ce trenul înaintează, observă că grădina se află în centrul unui loc pustiit de străzi. Vede părți disparate de treierători și semănători în culori țipătoare zăcând pe câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii pe care i-a văzut odată pe celălalt terasament țopăind între șine și surâde, pentru că vederea animalelor din tren o
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
presa scrisă nu mai are demult critici muzicali angajați. Pentru a deveni profesor în liceele și școlile de muzică nu e nevoie neapărat de diplomă în muzicologie. Dacă găsesc forța necesară pentru a fi onestă, descriu câte unei tinere, în culori ușor îndulcite, e adevărat, această perspectivă a absolventului de muzicologie, adăugând un "însă": cei mai buni își găsesc totuși de cele mai multe ori un loc potrivit (fie el și datorat vreunei burse de cercetare în S.U.A.). Și continui să cred că
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
sau numai informativă, a unui bun cunoscător, care știe ce și unde să caute, cum să judece, să justifice și să interpreteze, să chibzuiască și să dozeze, din perspectiva cercetătorului perfect informat asupra moravurilor, gusturilor, legăturilor, într-un cuvânt, asupra culorii epocii. Cartea devine astfel, o bibliografie în mișcare și prin acest amănunt, roman al epocii.
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
odinioară, cu Maria Callas). Ar fi putut fi un film splendid. În schimb, e un film, vorba cîntecului, "banal à pleurer"! Mizanscena, decupajul, dirijarea actorilor, totul trădează nesiguranță, sau soluții la-ndemînă, sau, uneori, chiar prost gust (v. începutul șablonard, v. culoarea de "carte poștală ilustrată" în care e pus în pagină amorul celor doi artiști homosexuali). Dacă tot se face mare caz de costumele Chanel concepute de Lagerfeld pentru Callas Forever, să spunem că, în esență, e ca și cînd filmul
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
se dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]