930 matches
-
gută, țintuite în pat, cuprinse de somn, incapabile să meargă normal sunt numeroase în roman. O apăsare inimaginabilă pare să le țintuiască. Dacă oboseala este murdărie, paralizie, blocaj, fixând și ce e mai intim din sine, ea este și consecința culpabilității, sau invers: ești obosit, prin urmare vinovat 587. Oboseala stabilește o ruptură, ea rupe legăturile, detașează, ea este un alt nume pentru insensibilitate, îndepărtare, separare. Prin aceasta, ea lărgește spațiul, sapă drumul, îndepărtează orizontul, exacerbează distanțele 588, se pierde în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sudoare umană, el evocă nostalgic, în ciuda aspectelor mizerabile faptul că ei "formează un singur popor". Dar o asemenea căldură umană, pentru cel care ezită mereu să treacă pragul, în ciuda dorinței lui puternice de o face, e sursă de angoasă, de culpabilitate, teamă de tentație incestuoasă. Chipul tovarășului său îi apare din momentul descrierii hanului foarte respingător; el notează mișcarea maxilarelor în aceste trăsături descompuse. Călătorul, care este conștient de motivele stingherelii lui (" Totul pare repede bizar unui străin") hotărăște totuși să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și căminul, cel care dorește să locuiască și să-și apere teritoriul, locul său? Spionul și trădătorul îl desemnează pe cel care trădează discreția cerută pentru rațiuni greu de mărturisit. Cât despre individul rău intenționat, el trimite la o surdă culpabilitate ce caracterizează căutarea fugarului. 434 În ciuda unei educații restrânse afișate de către narator, acesta se comportă ca un expert, sau cel puțin ca un cunoscător în domeniul mobilierului și în artă veche ca și istorie. Este aici un joc întreg între
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
marea ei îngrijorare la adresa mea", (11 noiembrie 1912, p. 49) (e vorba de o scrisoare disperată către Brod evocând o posibilă sinucidere). 541 OC, IV, p. 476. 542 "Nimic nu este atât de solid împlântat în suflet ca sentimentul de culpabilitate nejustificat, fiindcă, chiar prin faptul că el nu are un motiv real, el nu poate fi șters de nici o remușcare, de nici o reparație", (G. Janouch, op. cit., p. 118). 543 Lettre à son père, OC, IV, p. 851. 544 Nathalie Sarthou-Lajus
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o trăsătură a individului cultivat și moral, adesea doar un ideal. Pentru că - am observat - Îl Întâlnim din ce În ce mai rar exprimat În spațiul public. Oameni Încărcați de responsabilități, persoane publice care reclamă respect nu Încearcă nici o rușine, nu au nici un sentiment de culpabilitate când sunt prinși cu Înșelăciuni, minciuni, gesturi reprobabile. Neagă faptele evidente, resping, aruncă vina pe alții, evocă comploturi, se târguiesc sau pur și simplu nu le pasă. Dau semne clare ca nu cunosc nici o jenă. N-au remușcări. Emoția aceasta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
așa cum a trăit. Un text naiv, lacrimogen, vorbind despre neputință și Înfrângere. Despre cei fără cuvânt. Să plângem această dispariție sau să ne facem că nu știm ce s-a Întâmplat? Altă soluție nu văd. (06.04.2009) Nimic despre culpabilitate O intersecție. Mai sunt câteva secunde până ce semaforul se va schimba În verde. Șir lung de mașini care așteaptă. În fine, verde, timp de 70 de secunde. Primele trei din fața mea intră timid, pentru a se Înscrie spre stânga, Încă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
interacțiune și Învățare reciprocă, nicicum prin cooperare. Ei Își petrec viața Încercând să-i invalideze pe ceilalți, sărăcind universurile sociale alternative. Altul nu poate fi decât un concurent dăunător, un obiect care trebuie supus, redus, diminuat, anihilat, anulat, terorizat. Despre culpabilitatea generatoare de cooperare și de creație Împreună? Nici nu poate fi vorba. (16.01.2010) Mai putem vorbi despre politețe? Aflat pentru o Întâlnire științifică la Chișinău, pe la Începutul lunii decembrie, caut o librărie În care să se vândă cărțile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mintea liberă pentru a gândi și a învăța, trebuie să tratăm cu respect toate emoțiile și sentimentele lor” (Albu, 2 007, p. 55) Stările afective pot cauza stări depresive, caracterizate prin tristețe profundă, reducerea inițiativelor, impresia de inutilitate, devalorizare si culpabilitate. „Depresia constituie sentimentul major al psihozei depresive și al melancoliei de involuție; ea poate apărea la copii în urma unor situații psihotraumatizante sau frustrante ori consecutiv pierderii unei persoane importante, a unei situații materiale” (Pavelcu, 1968, p. 51). În majoritate cazurilor
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
manifestate prin diferite și îndelungate tulburări nervoase, care apar în condiții de suprasolicitare psihică), caracterizând starea de insatisfacție generală, oboseală și indispoziție; se poate agrava în anxietate și în melancolie, stări de persecuție (convingerea copilului că este urmărit, observat) și culpabilitate. c) emoțiile-stări afective de scurtă durată, care exprimă un specific al relațiilor cu un obiect sau o situație, deci au un caracter situațional. Stările de hiperemotivitate apar la nevrotici și la copiii cu psihoze afective. Emoțiile nu se reduc numai
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
personalismul etic concepe persoana drept existență individuală exemplară, care nu apare decât o singură dată. E vorba de o persoană reală, afectivă, ce iubește și se implică în relații, inserându-se în destinul moral al altora, participând la meritele și culpabilitatea lor, dar omul e ființă morală nu în calitatea sa de ființă biologică, ci în cea de ființă spirituală, ce își întemeiază acțiunile pe valori. Inteligența nu caracterizează omul așa de pregnant ca spiritul său axiologic. De aceea, Scheler nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și zgârcenia sunt congruente dorinței de câștig, însoțită însă de ignorarea confortului și de acumulări materiale care vizează prevenirea oricăror neajunsuri în viitor. Inflexibilitatea morală și axiologică a acestei structuri personologice sunt expresia triadei compulsive - nesiguranța, sentimentul de vină sau culpabilitatea și hiperresponsabilitatea: „Nu mă critica pentru că o fac singur!”. Concepția despre sine - „Pot face orice!” - este expresie a unui super-ego mult hipertrofiat. Concepția despre lume - „Ceilalți sunt iresponsabili!” - presupune două variante existențiale - cea bună, pe care și-o asumă integral
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sistemele dimensionale de caracterizare a personalității surprind, în felul lor, această perturbare esențială a celor cu tulburări de personalitate. În acest plan se manifestă conflictualitatea, agresivitatea, sadismul și, la fel, multe aspecte etice, de responsabilitate, grijă, compasiune, milă, ajutorare, neglijare, culpabilitate. Planul relațiilor și funcționării sociale e corelat cu rolurile sociale pe care persoana le asimilează și le exercită, cu mai multă sau mai puțină competență. În discuție intră acum distanțele interpersonale mai mari, relaționarea oficială, ce este reglementată de reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
însăși ideologia religioasă accentuează educarea acestor trăiri. În alte societăți ele sunt mai puțin cultivate. În prezent, chiar în țările euro-atlantice creștine, stilul de viață contemporan pune un accent tot mai mare pe asertivitatea sinelui și succes în detrimentul rușinii și culpabilității. Totuși, absența acestora este și va rămâne desigur multă vreme un element de caracterizare a tulburărilor de personalitate, mai ales a psihopatiei. Și aceasta deoarece în straturile profunde ale societății, sentimentul responsabilității, al vinovăției și generozitatea se păstrează, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TV (banalizare, transformare a violenței în ceva de la sine înțeles în societate) prin prezentare și prin efectele asupra publicului. Raportul Kriegel evidențiază anumite efecte nocive ale violenței TV: achiziția de stereotipuri, scăderea inhibiției în fața actelor de violență, diminuarea sentimentului de culpabilitate în fața actelor de violență și a victimelor. Dincolo de politicile publice la nivel (supra)național, în ceea ce privește protecția telespectatorilor din rândul minorilor, acționează și deciziile autorităților de reglementare în domeniul audiovizualului. De exemplu, în România, acest aspect este reglementat prin Decizia CNA
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
decesul, devianța, dependența de alcool și droguri) echivalează cu mari solicitări emoționale la adresa practicienilor. Eșecul în acordarea de ajutor poate fi interpretat ca un eșec personal. Responsabilitățile sunt mari, soluțiile disponibile sunt ambigue, resursele sunt limitate, generând riscuri de anxietate, culpabilitate, descurajare, frustrare. Natura asistenței sociale este un argument nu numai pentru nevoia de supervizare în cazul debutanților, ci și în cazul celor mai experimentați practicieni. 13. Supervizarea în asistența socială are o semnificație deosebită întrucât îndeplinește funcții importante și necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
renunțe la ea însăși, dacă se vrea satisfăcută. Păcatul nu constă atit în a ști (sub acest raport toată lumea e nevinovată), cât în a dori să știi. Este și singurul păcat pe care omul absurd îl poate simți ca însemnând culpabilitatea și totodată nevinovăția sa. I se propune un deznodământ în care toate contradicțiile trecute nu mai sunt decât jocuri polemice. Dar nu astfel le-a simțit el. Adevărul lor, acela de a nu fi niciodată satisfăcute, trebuie păstrat până la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ilicit în anii '80, demersul cercetării surprinde universul medico-juridic absurd și represiv creat în jurul corpului femeii, duplicitatea alegerilor profesionale și morale la care era expus personalul medical, rapoarte și aprobări multiple pentru efectuarea chiuretajului uterin, sentimentele generalizate de frică și culpabilitate. De asemenea, presiunile mărturisirii femeii, consecințele penale ale recurgerii la manevre abortive, condiționarea intervenției medicale de recunoașterea vinei pacientei, juridicizarea și politizarea actului medical, sentința definitivă asupra cazurilor că "decesul s-a produs din vina femeii prin efectuare sau supunere
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
unei stări toxico-septice cu punct de plecare uterin, în cadrul unui avort septic luna a III-a. (...) Pe organele genitale nu s-au constatat leziuni ceea ce nu exclude eventualitatea unor manopere mecanice abortive empirice" (s.p.). Referatul nu reține aspecte nete de culpabilitate medicală, dar semnalează indicația nejustificată și neadecvată statusului, de efecutare a chiuretajului uterin la numai o oră de la internare, cu antibioterapie modestă, conduită ce a contribuit sigur la evoluția nefavorabilă și pentru care recomandă discutarea cazului de către Colegiul de disciplină
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
medico judiciare grav. Minciuna psihogenă, mult mai susceptibilă de reeducare, are la bază situații conflictuale și perturbări afective care împiedică dezvoltarea normală a personalității. Ea se întâlnește asociată cu alte tulburări caracteriale, ca negativismul, in toleranța, stări regresive, reacții de culpabilitate și de compensare etc. În asemenea situații este indicată orientarea copilului către o înaltă concepție despre adevăr, dublată de detestarea minciunii, care trebuie asemuită constant cu microbul moral ce deteriorează relațiile sociale, coborând nivelul demnității umane. În consecință, atmosfera morală
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ale adultului se prezintă, clinic, în forme mai puțin periculoase, dar mult mai fățișe, mai deschise și mai explicite. În formă psihopatologică, agresivitatea infantilă se leagă de un angrenaj foarte larg de mecanisme psihofiziologice cu implicații etico-sociale ca acelea ale culpabilității, insecurității, frustrației, fricii etc. În această perspectivă, chiar și actele antisociale grave, infracțiunile juvenile sunt socotite de un număr însemnat de autori, în frunte cu G. Heuyer <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> , drept forme terminale ale
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cea de-a doua intervine când binele nu a fost făcut. Îndatorirea juridică constă în a nu dăuna nimănui, neminem laedere, pe când cea morală în a trăi cinstit, honeste vivere 38. 3.3. Drumul de la vinovăție la pedeapsă Deși problema culpabilității a preocupat oamenii încă din cele mai vechi timpuri, în marile legiuiri existând unele aspecte legate de chestiunea răspunderii juridice subiective, dezvoltarea acestei noțiuni a fost încetinită de apariția responsabilității obiective. Spre exemplu, Codul lui Hammurabi face deosebire între actele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
marile legiuiri existând unele aspecte legate de chestiunea răspunderii juridice subiective, dezvoltarea acestei noțiuni a fost încetinită de apariția responsabilității obiective. Spre exemplu, Codul lui Hammurabi face deosebire între actele intenționate și cele săvârșite fără vinovăție și introduce ideea de culpabilitate, dar în Grecia Antică, răspunderea avea la bază simpla cauzare a prejudiciului, neavând relevanță faptul că actul a fost voluntar sau nu. Noțiunile de "dol" și "culpă" din dreptul roman erau sărace în conținut, iar concepțiile arhaice privind cauzalitatea materială
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
-lea, iar trecerea de la răspunderea obiectivă la răspunderea subiectivă bazată pe vinovăție s-a făcut prin intermediul principiului nulla poena sine culpa. S-a susținut însă și opinia potrivit căreia pedeapsa este cea care a întârziat extrem de mult dezvoltarea sentimentului de culpabilitate. "Multă vreme, într-adevăr, în sufletul celui care judecă și pedepsește nu s-a strecurat chiar ideea că ar putea avea în față un "vinovat"", afirma Nietzsche. "Răufăcătorul era pentru el autorul unei pagube, o secțiune iresponsabilă a sorții. Și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pe o scenă deja fixată; circumstanțele concomitente, ca boala de sânge sunt parte a fixării scenei și nu cauze paralele. Dar evenimentele ulterioare, ca neglijența medicilor, sunt intervenții care rup lanțul cauzal"56. Nu doar existența pedepsei se justifică prin culpabilitate, ci și măsura acesteia trebuie apreciată în funcție de gradul de vinovăție. Corespondența biunivocă dintre vinovăție și pedeapsă, trebuie să se regăsească și între gravitatea primei și cuantumul celei de-a doua. Din păcate se întâmplă uneori să întâlnim "cazuri de declinație
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și pedeapsă, trebuie să se regăsească și între gravitatea primei și cuantumul celei de-a doua. Din păcate se întâmplă uneori să întâlnim "cazuri de declinație de la echivalență", adică situații în care cuantumul pedepsei este disproporționat în raport cu gradul de vinovăție. Culpabilitatea nu este însă singurul criteriu ce se ia în considerare atunci când se stabilește cuantumul și tipul pedepsei. Pedeapsa trebuie să reflecte atât culpa făptuitorului, cât și răul produs, iar pentru stabilirea acesteia trebuie să se țină cont de gravitatea delictului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]