217 matches
-
stări, dar este și marcat negativ de ele. Investigațiile întreprinse de noi arată că femeile din România nu dezvăluie decât rar familiei, și îndeosebi soțului, experiențele de hărțuire la locul de muncă, fiind în joc frica de gelozie și de culpabilizare. 6.2.2. Organizarea bugetului familialtc "6.2.2. Organizarea bugetului familial" Analiza bugetelor (bănești) ale familiilor i-a preocupat intens pe analiștii vieții economico-sociale încă din secolul al XIX-lea. Sintetizând asemenea cercetări, statisticianul Ernest Engel a formulat în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
instruit pentru viață, Așa cum s-a dezvoltat În raport cu modelele care i-au fost oferite și pe care și le-a interiorizat. Factorii formator-modelatori ai persoanei și ai vieții acesteia, atât negativi (eșecuri, suferințe cronice, somatice sau psihice, frustrări, situații castratoare, culpabilizări, situații de inferioritate etc.Ă, cât și factorii pozitivi (educație și cultură, instrucție, contactul cu modele pozitive, exemplare, succesul, interiorizarea unor valori morale și cultural-spiritualeă contribuie În mod decisiv la configurarea unei anumite forme de existență a persoanei. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să ne dea siguranță, sprijin afectiv și moral. După cum, În mod egal, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care ar trebui să acorde ajutor prin formule de tipul: „este problema lor” sau că aceste persoane „sunt direct responsabile” de faptul că au ajuns Într-o astfel de situație, și deci, impas, nu merită să fie ajutate. Este o culpabilizare, o stigmatizare socială, a celor aflați În impas; dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un caracter acut, ci evoluează progresiv, se constituie În timp, prin Încărcarea psihologică și morală a celor implicați. Conflictele de intimitate fac referință la anumite situații petrecute În trecut și pe care le reactualizează, pentru a servi ca motive de culpabilizare a unei persoane de către alta, care se consideră prejudiciată de prima. Conflictul se produce Întrucât ambii parteneri cred că au dreptate și, În felul acesta, fiecare Îl culpabilizează pe celălalt. În realitate Însă, ambele persoane sunt frustrate. Orice conflict este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o aspirație compensatorie. Protagoniștii săi erau mai mult scriitori, filosofi cu procupări sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
forțele care conduc lumea este minciuna" (La connaissance inutile, 1988). Minciuna a domnit aici îndelung, a deformat spiritele, a impus o schizofrenie colectivă ale cărei consecințe abia se pot închipui. Scriitorul evocă doar un episod din "acest uriaș proces de culpabilizare", ale cărui victime, nenumărate, se recunosc în orice strat social, dar mai ales în sfera intelectualității. O geografie a sistemului carceral, schițată în paginile următoare, indică oarecum dimensiunea fenomenului, iar un preambul la "dosarul Pitești" explică de ce operația de distrugere
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și dumnezeul dogmatic, care este într-adevăr o pură iluzie, îl obligă să presupună că toate manifestările sublimante ale vieții umane culturile succesive, toate fondate pe simbolul "divinității" sînt simple subproduse ale sexualității refulate, un fel de consolare pseudo-sublimă pentru culpabilizarea plăcerilor sexuale. Este adevărat că Freud se opune în repetate rînduri în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit actualmente o convingere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asta, am avea programe frumoase, bine experimentate și evaluate pozitiv, dar ele n-ar fi decât programe de demonstrație, poate dătătoare de speranță, alibi sau îndoială, dar ale căror "bune practici" demonstrate riscă să aibă ca efect global doar o culpabilizare a dascălilor somați să le aplice. Două fapte complementare pledează în favoarea unei asemenea evoluții. Primul este că succesul acțiunilor de combatere a violenței depinde de implicarea și de formarea pentru programe ale cadrelor didactice și personalului; cel de-al doilea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de ordin comportamental. CÎnd cineva ne semnalează, de exemplu, un păcat sau un defect al caracterului nostru, pentru a-l Îndrepta, noi ne supunem unei suferințe a corijării interioare, respectiv unor complexe procese de conștiință, care cuprind continue reevaluări și culpabilizări prin „căință”. Într-o primă fază noi sîntem tentați să interpretăm aceste suferințe interioare ca un rău subiectiv nemeritat, Însă ulterior nu putem să nu fim recunoscători față de acest „rău”, deoarece el reprezintă principala condiție de a ne Îndrepta prin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să ne atragă într-o acțiune în care noi nu ne recunoaștem" (idem, p. 118). Terorismul relațional se alimentează permanent din "toate resursele afectivității", din "nevoia noastră puternică de a menține raporturile de forță în avantajul nostru, făcând apel la culpabilizarea, la devalorizarea sau descalificarea punctului de vedere al celuilalt" (ibidem). Totodată, acest tip de terorism este alimentat și susținut de "îndoiala și de neîncrederea care se declanșează în noi în momentul în care el este folosit împotriva noastră sau în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
corespunde cu ceea ce vrem noi să fie" (p. 128). Între comportamentele care alcătuiesc conduita antirelațională sunt: a. practicarea relației-claxon: care constă în a vorbi despre celălalt și nu cu celălalt ("bârfa"); b. emiterea de judecăți de valoare la adresa celuilalt; c. culpabilizarea; d. amenințări și presiuni: sunt cuprinse acele comportamente care conțin amenințări, respingeri, presiuni diverse pentru a obține o marginalizare sau o izolare. 6 Pentru R. J. Sternberg (2010), trăsăturile prieteniei sunt: încrederea, onestitatea, respectul, angajamentul, siguranța, susținerea, generozitatea, loialitatea, mutualitatea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un termen generic, disfuncții precum: * disfuncții la nivelul locutorului: managementul deficitar al emoțiilor; deficiențe în pronunție; disconfort fizic (probleme de sănătate, senzație de frig, cald etc.) sau psihic (stări/sentimente negative, neîncredere, grad scăzut al stimei de sine, atitudine de culpabilizare, victimizare etc.); prejudecăți; manifestări ale criticii, ironiei, sarcasmului, răutății, ostilității, atitudinii discriminatoare etc.; ignorarea feedback-ului verbal și/sau nonverbal al interlocutorului; stilul dictatorial, autoritar, intimidant, manipulator etc. de comunicare; * disfuncții în planul construirii, codificării și transmiterii mesajului: insuficienta cunoaștere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
evocarea lor repetată, cu orice ocazie, merge dincolo de simpla păstrare a faptelor: a se prezenta ca victimă determină acceptarea revendicărilor ca o compensație dreaptă pentru ceea ce a îndurat. Ar fi nepotrivit să refuzăm aceste revendicări oamenilor care au fost maltratați. Culpabilizarea este un truc care încearcă să îl pună pe interlocutor în contradicție cu un principiu moral admis în general. Greenpeace este maestră în această artă. E de la sine înțeles că e greșit să poluezi marea, cursurile de apă, pădurile. A
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
comis. Separat însă de aceste aspecte post-suicidare, în cazul în care „pulsiunea suicidară” nu s-a descărcat, sau individul care a comis actul suicidar este în continuare „încărcat afectiv”, în faza post-suicidară notăm urătoarele aspecte: - regretul nereușitei actului de suicid, - culpabilizarea celor care l-au salvat de la moarte, - dorința de a repeta gestul suicidar pentru a muri. Aspectele descrise mai sus privind etapele desfășurării actului suicidar sunt expuse în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în raport cu lumea și cu celelalte persoane, intoleranță la frustare cu dificultatea de a se putea adapta în situații-limită de viață, agresivitate crescută, orientată către lume, o mare tendință de proiecție asupra lumii sau a altor persoane, a propriilor trăiri cu culpabilizarea celorlalți și recul ulterior asupra sa, tendință la supradominare, incapacitate de suplețe în relațiile cu ceilalți, incapacitatea de a admite opiniile sau deciziile altora, intransigență, dominație și comandă, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism și hipertrofia Eului bolnavului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de vedere social, a unor grupe populaționale asupra cărora erau proiectate culpabilitățile colective: leproși, ciumați, eretici sau sectanți religioși, vrăjitoare. Aceste forme de culpabilizare colectivă, de factură mitico-magică ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective și ale „luptei de clasă”, în care procesul de deculpabilizare colectivă se realiza prin transferul proiectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o consecință a păcatului, remarcăm faptul că această convingere, statuta existența unui raport între om și diavol. Această relație a reprezentat cauza unor grave conflicte între demonizați și autoritatea statală și ecleziastică; fapt care a dus la persecuția acestora, la culpabilizarea lor moral-religioasă și la condamnarea la moarte ca eretici. Formele cele mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din acest motiv, nebunia este condamnată, iar bolnavul psihic evitat sau izolat ca infamat. În decursul istoriei, considerați ca „posedați de diavol”, mulți bolnavi psihici au fost arși pe rug, ca act purificator, sau încarcerați în azile speciale. Ulterior, de la „culpabilizare” nebunia s-a deplasat în registrul „rușinii”. A fi bolnav psihic este o rușine care trebuie ascunsă. Acest aspect poate fi întâlnit și astăzi în medicină când unii bolnavi sau familiile acestora solicită medicilor de specialitate să declare „diagnostice ușoare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ereticul posedat de diavol din Evul Mediu este astăzi dizidentul politic paranoic care se opune presiunilor, interdicțiilor, reprimării statului totalitar. Pentru a doua oară în istorie, după experiența demonizaților Evului Mediu, dizidenții politici ai secolul XX sunt victimele ideologiilor totalitare. Culpabilizarea bolnavilor este, de fapt, o falsă problemă. Ei sunt victimele unui stat, al unei puteri politice care se impune prin teroare. Tensiunea socială, nesiguranța, angoasa, insecuritatea, absurdul vieții, vor constitui „o stare de spirit” generală, o veritabilă psihoză colectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere este expresia unei crize profunde a statului pe multiple planuri, a unei crize sociale care exprimă „ruptura” dintre statul totalitar și masele populare în plan psihologic, încercând să deculpabilizeze statul prin culpabilizarea psihiatriei. Antipsihiatria devine o falsă problemă care face grava confuzie între boala psihică și statutul social al bolnavului psihic, între medicină și structurile social-politice. Condiția de „bolnav mintal” face ca individului să i se impună interdicții. Dar aceste interdicții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între psihopatologie și etică. Anularea barierelor care „izolau” nebunii de societate este însă diferențiată. Ea va privi toate aspectele care au pentru societate semnificația de pericol. Sentimentul de culpabilizare este însoțit de cel de frică. Societatea definește și delimitează pericolul pentru a se pune la adăpost de acesta. Ea va justifica această segregație ca pe o formă de protecție raportată la conservarea valorilor. Răul trebuie izolat sau chiar exclus
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care individul Își atribuie În mod agresiv frustrația unor persoane sau obiecte reale. Reacție asociate acestor răspunsuri sunt de furie și iritare. b) Răspunsuri intrapunitive - În care individul Își atribuie În mod agresiv frustrația sie Însuși. Reacțiile asociate acestora sunt culpabilizarea și remușcarea. c) Răspunsuri impunitive - În care agresiunea nu apare ca o forță generatoare. Se exprimă prin Încercarea de a evita formularea unui reproș, fie adresat altora, fie sie Însuși și prin privirea situației frustrante În chip conciliant. Cum putem
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
de CIA îl ataca astfel pe cel asupra căruia mai planează și azi suspiciunea că ar fi fost sprijinit de URSS pentru a-l răsturna de la putere pe Ceaușescu. S-a încercat atunci montarea dezbaterii publice pe teme morale și culpabilizarea nomenclaturiștilor de partid pentru ca aceștia să nu poată prelua puterea și să-și perpetueze rețele de influență economică și politică binecunoscute. În acest mediu, dominat de violențe și de atacuri verbale între cele două tabere aflate în conflict pentru putere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]