365 matches
-
În fond, creatorii (artiștii) cucutenieni, ca și ai celorlalte civilizații arheologice mai mult sau mai puțin contemporane lor, erau obligați să se supună canoanelor de realizare artistică, evident cu conotații spirituale. Trecerea și transmiterea, factori de cunoaștere și de manifestare cultică s-au produs la toate comunitățile umane preistorice de pe foarte largi spații geografice. În felul acesta credem că se poate explica identitatea unor elemente decorative, de factură geometrică, în Gravettianul Europei de Est și Occidentale, și în neoliticul aceluiași spațiu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
european (Mezin, Ucraina) și pe ceramica cucuteniană din aproape întregul areal de răspândire. În ceea ce privește lipsa explicită a feței statuetelor, sau acoperirea acestora cu mască, ori cu reprezentări mascate, animaliere, aici credem că ar trebui să vedem cel puțin două elemente cultice: mai întâi, obligativitatea imaginii interzise a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
că este vorba de substituirea omului prin animalul de sacrificiu, dar și a doua valență a substituirii forței și agilității animalului de către om (cu precădere de către bărbatul-vânător) (V. Chirica, 2006, p. 25-27). O foarte bogată și variată categorie de manifestări cultice au avut comunitățile cucuteniene dacă le raportăm la numărul mare de machete de sanctuare, măsuțe de cult (altare mobiliare), ori cuptoare miniaturale, cu simboluri sacre sau cu elemente arhitectonice reprezentând simboluri ale sacralității. Existenta bucraniilor, descoperite îndeosebi în nivele de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dar si la Bilcze Zlote (fig. 10/1) (D. Monah, 1997, p. 211) sau Căscioarele (Ibidem, fig. 45/7, p. 297). Reprezentările antropomorfe și zoomorfe, identificate pe ceramica cucuteniană, pictate sau sculptate (modelate în relief) fac trimitere la alte manifestări cultice, ale căror cunoașteri depline nu pot fi posibile în lipsa unor elemente clar definite, așa cum au recunoscut majoritatea exegeților religiilor cucuteniene. Dar acestea au existat și, indiferent de modalitățile de practicare a riturilor și ritualurilor, a semnificațiilor lor, trebuie să acceptăm
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
p. 26), poate tot prin acele elemente de trecere și transmitere. Interpretarea mâinilor cu cinci degete desfăcute, în sus, semnificând oranta, redate pe ceramica de tip Precucuteni-Tripolie, este deosebit de interesantă și aduce noi valențe în ceea ce privește semnificațiile spirituale ale posibilelor manifestări cultice, cu caracter religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
au imortalizat-o sub atributele orantei (cum ar fi la Ruginoasa, Cucuteni și Rădeni-Iași, Igești, Bîrlălești, Dumești și Dodești Vaslui, Trușești-Botoșani, Chișoda Veche-Timiș, Zorlențu Mare-Caraș Severin, Taraclia-R. Moldova, Nagornoye II-Ucraina etc., poate chiar și la Poduri-Bacău și Isaiia-Iași), în manifestările cultice ale comunităților umane s-a produs o schimbare, în sensul că Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
s-a produs o schimbare, în sensul că Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu religia tatălui creator, deci a divinității masculine. Biblia, ca și sursă dogmatică a Creștinismului, ne oferă, mai întâi, relația htonic-uranic, atunci când se redă pasajul învingerii amaleciților de către israeliteni, prin forța ridicării
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ale antichității. Satul încă trăia în „zariștea mitului” (Lucian Blaga). Cu alte cuvinte, era organizat și structurat mental în asemenea mod, încît aducea (și conserva) din îndepărtate timpuri tehnicile de producere a jocului, în funcție de interese practice imediate. O dată cu fisurarea ansamblurilor cultice, categoriile gîndirii au suferit mutații serioase. Foarte sensibile s-au arătat riturile de fertilitate, pentru că erau în legătură directă cu credințele despre circulația vieții, mișcarea anotimpurilor, descoperirile științifice. Caloianul și Paparuda s-au comportat mai greoi datorită unor elemente constitutive
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a menținut în uz, în mediul de jos, profesional, ca un suport sufletesc în viața stînii. Marele corpus de texte mioritice alcătuit de Adrian Fochi aduce dovada sigură că fluierul a constituit un însemn profesional multisecular, fiind conservată și funcția cultică a cîntatului multă vreme în decursul istoriei. Situația predomină în colinde. De aici nu înseamnă că trebuie supravalorizat elementul creștin propriu-zis. Fenomenele spirituale din spațiul tradiției și al anonimatului nu cunosc apariții evenimențiale, „de început” și nici rupturi catastrofice în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tip; pare mai „înțelept”, ca și cum ar beneficia de experiența tragică prin care a trecut înaintașul său îndepăratat, Dumuzi, tot păstor, recunoscîndu-și natura limitată, de ființă muritoare. N-avea motive săteanul să se adreseze, cu fast și cu ifose, vreunei autorități cultice, cînd se hotăra să se însoare sau să întreprindă vreo afacere, cum se întîmpla adesea la Delfi. În asemenea treburi domestice și de interes personal, îi stătea la îndemînă baba Ioana din capul satului, cu „măestriile” pregătite în fapt de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ceea ce se confirmă perfect în conflictul Inanna-Ereșkigal. Se poate reține și un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele din corpus-ul lui Fochi), de tipul: „- Nu mă pușcați, Nu mă tăiați,/Numai capul mi-l luați. Deposedarea de însemnele cultice depășește înțelesul de moarte ca moarte. Păstorul carpatic putea fi „împăcat” dacă însemnele își găseau loc alături. Fluierul, vîntul și oile, în cîntarea lor „mîndră”, puteau să întrețină iluzia circuitului vieții. CAPITOLUL III ARS MORIENDI A. Moartea ca așteptare - marginalii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
reprezinte, Dumnezeu rezervându-Și, în mod exclusiv, "realizarea propriilor imagini"281. Nici religia islamică nu manifestă o toleranță mai mare față de reprezentările vizuale ale sacrului. Fără a interzice în mod explicit imaginea prin Coran, islamul se opune oricărei reprezentări vizuale, cultice sau devoționale a lui Allah, una din sursele acestei atitudini regăsindu-se în aceleași porunci ale Decalogului, de care aminteam mai sus. Ca și în cazul anterior, interzicerea imaginii cultice avea, și aici, rolul prevenirii idolatriei, în islam, activitatea artistică
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
explicit imaginea prin Coran, islamul se opune oricărei reprezentări vizuale, cultice sau devoționale a lui Allah, una din sursele acestei atitudini regăsindu-se în aceleași porunci ale Decalogului, de care aminteam mai sus. Ca și în cazul anterior, interzicerea imaginii cultice avea, și aici, rolul prevenirii idolatriei, în islam, activitatea artistică a omului fiind bănuită de a concura cu activitatea creatoare a lui Dumnezeu, luând prin aceasta un caracter cvasi-blasfemator. Creștinismul se arată, deci, mult mai flexibil din acest punct de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nu, imaginea de ansamblu asupra perioadei de început a civilizației umane evidențiază apariția unor prime viziuni cu privire la conceptul de sacralitate 318. Numeroasele artefacte descoperite scot în evidență pulsația încă timidă a primelor încercări de exprimare vizuală 319, învestite cu semnificații cultice 320 și magice, care au fost considerate expresiile artistice ale unor ritualuri sacre 321. Această supoziție este întărită și de faptul că o mare parte dintre aceste imagini, reprezentând forme animaliere și figuri geometrice, poartă semnele lovirii cu sulița, probabil
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cult al fecundității 324. Fără a conștientiza aspectele artistice ale acestor reprezentări, cei care le-au realizat aveau probabil convingerea existenței unor prezențe spirituale, față de care acționau prin diverse forme ritualice. În lumina unor explicații de ordin mistic, în ceea ce privește caracterul cultic al acestor reprezentări, credem că acesta ar putea fi datorat unor credințe străvechi legate de rolul protector și de importanța mistică a redării vizuale a formelor zooși antropomorfe. Filosoful rus Nikolai Berdiaev afirma ideea substratului magic regăsit în cadrul celor mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
precum cele din Ur, Eridu sau Uruk, al căror stil artistic trebuia să se supună regulilor stricte impuse de cler și tradiție 337. Profund religioasă, această civilizație a creat noi forme de reprezentare a sacrului, în special în domeniul arhitecturii cultice, din rândul căreia încă se mai păstrează unele mărturii ale măiestriei sale artistice, numeroasele temple și palate închinate zeilor certificând importanța pe care arta mesopotamiană o acorda religiei, divinității și redării artistice a acesteia 338. Credem și pentru aceasta că
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artei cicladice, numeroase dintre sculpturile realizate păreau a reprezenta idoli 353, care erau meniți să exprime vizual forțele divine în care vechii greci credeau la început. Conturarea formelor clasice ale religiei și configurarea panteonului în jurul căruia se desfășurau principalele activități cultice au făcut ca și artele să intre în această arie de influență, ajungând în cele din urmă să fie deservite în mod direct religiei. Cât privește reprezentarea vizuală a sacrului în acest context, în care omul era considerat după spusele
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ce reflecta idealurile spirituale, cât și unul estetic, ce reflecta idealurile de armonie și frumusețe umană. În acest sens, înfățișarea zeiței Atena, spre exemplu, putea fi considerată atât o expresie idealizată a figurii umane, cât și întruchiparea vizuală, cu semnificații cultice, a zeiței înțelepciunii. Dintre cei mai cunoscuți creatori ai Antichității grecești, remarcăm numele sculptorului Fidias, supranumit și făcătorul de zei, ale cărui lucrări au servit multă vreme ca model de înfățișare plastică a divinității, artistul reușind să mute sursa sacralității
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
principii canonice stabile, care persistă până în zilele noastre. În final, importanța procesului iconoclast a mai constat și în fundamentarea teologică a icoanelor precum și în oficializarea statutului de artist iconograf, ca promotor al imaginilor sacre, cu multiple funcțiuni, atât de ordin cultic și artistic, cât și didactic 387, servind la o mai bună înțelegere a esențelor dogmatice. Să revenim însă la șirul istoric al artei creștine, concentrându-ne atenția asupra perioadei cuprinse între anii 500 și 1000 d.Hr., interval de timp
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
actual. În ce privește însă actuala cercetare, ne vom concentra atenția numai asupra noțiunii de artă sacră, care pare a fi termenul cel mai frecvent utilizat, indiferent că este vorba de cultura creștină, islamică, budistă, sau de oricare altă zonă a manifestărilor cultice. În elaborarea succintei noastre încercări de definire a acestei expresii, vom porni de la cele două accepțiuni majore filosofică și religioasă pe care conceptul sacrului le cunoaște, noțiunea de artă sacră comportând, la rândul său, o serie de definiții, unele cu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de intermediere a prezențelor spirituale, ce relaționează umanul cu lumea divină 486. Psihiatrul și psihanalistul francez Serge Tisseron sublinia într-un studiu dedicat acestor probleme că, în societățile tradiționale, operele sacre nu pot fi separate de riturile, dogmele și manifestările cultice ale respectivelor culturi 487. Totodată, acesta observa că procesul de simbolizare prin care este invocată prezența divinității în operele de artă comportă în permanență trei aspecte complementare iconic, gestual și verbal -, ce reflectă raporturile dintre creația artistică de factură sacră
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prezentului. Pe de o parte, prima dintre aceste situații este cea a prezenței tot mai multor lucrări ale artei sacre autentice, opere ale maeștrilor diferitelor perioade artistice, în special ale trecutului, în cadrul muzeelor, în spații eminamente laice, lipsite de funcțiunea cultică pe care o aveau locașurile sacre cărora le erau destinate inițial aceste valoroase creații. Explicația generală asupra acestui fapt fusese dată, de altfel, chiar de criticul și filosoful Arthur Danto, care afirmase că "muzeul este un câmp ce poate fi
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
descrise este inversă celei prezentate în cazul anterior, când făceam referire la consacrarea spațiului expozițional prin prezența operelor de artă sacră în el. În acest caz, spațiul sacru este cel care oferă o viziune diferită asupra operelor, lucrările expuse în cadrul cultic cunoscând alte valențe datorate tocmai acestui aspect -, decât în condițiile expunerii lor într-un mediu expozițional clasic, în galerie sau muzeu. Cu alte cuvinte, în aceste condiții, spațiul sacru este cel care consacră creația artistică, laică sau religioasă, oferindu-i
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]