412 matches
-
Istoria Bulgariei, București, Editura Corint, 2002, p. 49-50. • Francis Dvornik, Slavii în istoria și civilizația europeană, Editura All, 2001, p. 91. • P. Pavlov, I. Ianev, D. Cain, op. cit., p. 50. • Francis Dvornik, op. cit. Răspunsul l-ar putea da acuza adusă cumanului Soronius care, după ce încheiase un pact cu cruciații, împreună cu regele lui, Jonas, a părăsit, se pare, tabăra acestora. Schimbarea de tactică politică trebuie legată de modificările politice radicale pe eșichierul balcanic dintre 1237-1239. Astfel, traversarea Bulgariei de către cruciați trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au învins cu greu pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut unele succese inițiale, dar ulterior a fost înfrânt. Ceea ce a urmat, a fost un adevărat exod cuman. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut unele succese inițiale, dar ulterior a fost înfrânt. Ceea ce a urmat, a fost un adevărat exod cuman. Unii au încercat să se adăpostească în Crimeea. Alții s-au salvat în Caucaz, în Balcani și în Ungaria. Din evocarea acestor împrejurări rezultă că episodul se cere puțin antedatat în raport cu propunerea lui B. P. Hasdeu. Dar aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de Victor Spinei, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare, „Țara Cumanilor Negri“14. Ei se numărau printre cei care - spre deosebire de Kuten, regele cuman botezat la creștinism sub impresia prăbușirii regatelor din Cumania Albă în fața mongolilor, și care la 1239 urma să treacă în Ungaria - au rămas fideli obiceiurilor și locurilor natale. Față de Bortz, ei și-au continuat viața în mod tradițional, pe locurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains“ (de către Joinville). Expresia desemnează, fără îndoială, o ierarhie în rândul micilor regalități cumane, despre care știm astăzi atât de puține lucruri concrete. Foarte probabil că Jonas era rege peste ceilalți regi cumani din zonă, conducând o uniune de triburi mai consistentă decât Soronius, care, deși rege și el, îi era inferior ca poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în același timp, în spațiul delimitat de Carpați, Marea Neagră, Dunăre și Olt, două grupări de triburi aflate sub comanda a doi hani? Un răspuns posibil la chestiunea ierarhiei dintre „regi“ este poate acela că, alături de oamenii de rând de origine cumană, existau „domni și nobili“ (domini • Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Iași, Institutul European, 1999, p. 223. • Ibidem, p. 219 trimite la Simon de Keza și la venețianul Andrea Dandulo. • Fontes Historiae Daco-Romaniae, III
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înainte, titlul de han începând să se transmită în linie directă, de la tată la fiu“. De menționat și că atunci când interesele colective erau lezate de anumite inițiative ale hanului, supușii se puteau opune, înlocuindu-l16. Situația social-politică la nivelul vârfurilor ierarhiei cumane era deci caracterizată de o anumită flexibilitate. Dificultatea unei aprecieri corecte a situației de atunci provine și dintr-un aspect subliniat de Victor Spinei, care observa și fluiditatea alianțelor tribale. El atrăgea astfel atenția că „... neconcordanțele dintre estimările făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dificultatea unei aprecieri corecte a situației de atunci provine și dintr-un aspect subliniat de Victor Spinei, care observa și fluiditatea alianțelor tribale. El atrăgea astfel atenția că „... neconcordanțele dintre estimările făcute de autorii medievali și contemporani [cu privire la numărul triburilor cumane dintr-un anumit moment - n. O.P.] ... se datorează instabilității înjghebărilor comunităților tribale, acestea constituindu-se și dezagregându-se cu rapiditate în funcție de necesitățile reclamate de implicarea lor în diferite confruntări externe“17. Datorită acestor circumstanțe, în actualul stadiu al cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în zona actuală a județului Vaslui întâlnim, încă, mari suprafețe împădurite. în trecut, însă, pădurile acopereau cea mai mare parte a fostelor ținuturi istorice Fălciu, Tutova, Vaslui. După reputatul filolog Alexandru Philippide (15), denumirea de Vaslui ar fi de origine cumană și ar însemna sau . Conform unor tradiții populare din Colinele Tutovei, multe sate au fost întemeiate și ascunse, totodată, în inima codrilor. Viitorii locuitori tăiau, mai întâi, cercuri din scoarța copacilor, aceștia se uscau și, în luminișurile astfel create, printre
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
legală etc. Garanții asemănătoare se acordau micii nobilimi și clerului. Dacă regele viola Constituția, arhiepiscopul de Gron trebuia să-i amintească legea și, dacă refuza să i se supună, îl putea excomunica 482. Sfârșitul domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (1270-1290) și domnia lui Andrei al III-lea (1290-1301) delimitează începutul unei alte etape. Asigurând privilegiile nobilimii și consfințind dreptul de rezistență (ius resistendi) al nobilimii contra regelui, Bula de Aur constituie expresia luptei monarhiei cu stările. Caracterul dualist al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu aspect slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre ferat toponime „traduse“: Küküllő, respectiv Kokel - pentru Tîrnava, Gyula, Fehérvár, respectiv Stuhl Weissenburg - pentru Belgrad (de menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii este confirmată de traducerea unor toponime romînești (Valea Seacă-Sohodol, Repedea- Bistrița, Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna, Berzovis-Bîrzava, Marisius- Mureș, Alutus-Olt). Interesant este că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care să sprijine această teorie), consemnăm ipoteza unei baze pecenego-cumane argis, „înălțime, ridicătură de teren“ (susțin această ipoteză toponimele destul de apropiate geografic, care au aceeași origine: Teleorman, Călmățui, Derlui, Covurlui, Teslui, Turlui etc.). În limba turcică respectivă (cel mai probabil cumană, avînd în vedere zona), fie vechiul toponim existent în limba romînă într-o formă apropiată de atestările medievale Argheș, Argyas, Arghish etc. a fost modificat și retransmis romînilor în noua formă (în care, de pildă, ghe > ge), fie a fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cunoscut în toate timpurile (inclusiv astăzi), glume defăimătoare la adresa celor care le periclitau interesele. Localitatea este atestată, sub forme identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu secolul al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
create prin etimologii populare. Eisenmarkt și Eisenstadt, „orașul fierului“ sunt forme germanice. Hunod (care pare a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin etimologii populare. Eisenmarkt și Eisenstadt, „orașul fierului“ sunt forme germanice. Hunod (care pare a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în documente alanus fluvius). În contextul relațiilor istorice și lingvistice romîno-slave, numele brotnicilor (atestat și sub formele brodoni, prodnici, borod nici, borothnici), o populație rătăcitoare prin stepele de la nord de gurile Dunării, se pare de origine romînă, romîno-slavă, romîno-alană, romîno cumană etc. a fost considerat de unii ca derivînd din numele Prutului, ceea ce nu poate fi acceptat din cauza neconcordanțelor formale. Variantele brod „pod“ + nic (deci „podar“), brdo „munte“ + -nic (deci „muntean“); un derivat al verbului broditi „a umbla necontenit“ sunt mult
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Harghita) au aceeași etimologie, dar cu o variantă fonetică a sufixului caracteristică altor dialecte slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
kilometri, (afluent de stînga al rîului Vedea) și al unui sat din județul omonim. Prin polarizare, au fost for mate toponimele: Cîmpia Teleormanului (în Muntenia de Est) și Teleormănel (pîrîu, afluent de dreapta al Teleormanului). Etimologia, acceptată de toată lumea, este cumană: compusul Deliorman > Teleorman (< cum. deli, teli, „nebun“ și orman, „pădure“), prin transformarea primei consoane bilabiale în perechea ei „surdă“ (trecerea de la surd la sonor și invers este obișnuită în corespondențele romîno turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
curgere“); alb. vego, venit prin filieră sîrbească; rom. Beghei, srb. Begej, magh. Bögej („sistematizate“ de austrieci ca Bega), provenite fie din magh. böge, „porțiune de canal între două ecluze“, fie din sl. (s) beg, „fugă, refugiu, ascunzătoare“, fie din pecenego cumanul beg. Tisa Este numele unui rîu cu lungimea de 960 de kilometri, afluent de stînga al Dunării, a două pîraie (afluenți ai pîraielor Ocoliș, respectiv Strîmba), a unei văiuge care se varsă în Lemnia și a cinci sate (din județele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Iran și Azerbaidjan) - turkmena (4 mîl. în Turkmenistan, Iran, Irak, Rusia și Armenia) - khorasan (2 mîl. vorbitori în Iran) - afșar, qashqai (1,5 mîl.), sonqori, aynallu (500.000 în Iran și Afganistan) 2. Ramură nord-vestică (kîpceak) - kîpceak (limba moartă) - cumana (limba moartă) - kazaha (11 mîl. în Kazahstan, China, Uzbekistan, Afganistan, Pakistan) - karakalpak (500.000 în Uzbekistan) - nogai (70.000 în Rusia) - kîrgîza (3 mîl. în Kîrgîztan, Uzbekistan, China) - tătara (6 mîl. în Rusia, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan, Mongolia) - bașchira (1 mîl
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
latină 83. croată (sîrbo-croată) O Croația, Bosnia și Herțegovina / OR Șerbia (Voivodina) / N Muntenegru; este doar o variantă a limbii sîrbo-croate, comuna sîrbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor familia indo-europeană, ramura slavă, grupul meridional; accentuala; flexionara; SVO + ordine liberă latină 84. cumana LM vorbită pînă prin sec. XIV pe teritoriile actuale ale României și Ucrainei; cunoscută din Codex cumaniscus (1330) familia altaica, ramura turcica, grupul kiptchak transcriere latină 85. cușitică N Etiopia, Sudan, Somalia, Kenya familia afro-asiatică, ramura cușitică; ramură care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dialect al limbii portugheze, indo-europeană, romanica latină 122. ganda (luganda) N Uganda familia nigero-congloeză, ramura benue-congoleză, grupul bantu; aglutinanta; SVO latină 123. găgăuza N Moldova, Ucraina, România, Bulgaria, Grecia, Kazahstan; vorbită de turci creștinați familia altaica, ramura turcica; posibilă descendentă cumana greacă și chirilica (în trecut), latină (astăzi) 124. georgiana (gruzina, kartuli) O Georgia (mkhedruli) Limba veche de cultură. Prima atestare: o inscripriție de la sfîrșitul sec. V d.C. Poemul Viteazul în blană de tigru (≈ anul 1200) de Sota Rustaveli cuprinde peste
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
morfo-sintactic 93, ~ rasial 214, ~ semantico-textual 98, ~ semantic 212, ~ sintactic 20, 91, ~ sociolingvistic 103, 104, 105, ~ structural 104, ~ tipologic 20, 49, 50, 59, 72, 73, 75, 86 croată (sîrbo-croată) 104, 165, 253, 303, 318, 321, 333, 344 cromozom Y 16, 219 cumana 181, 253, 264, 308 cunoaștere 11, 31, 51, 151, 152, 157, 230, 346, 355, ~ clar-confuză 31, ~ distinct-adecvată (teoretică) 31, ~ distinct-inadecvată 31, ~ elocuțională 34, ~ expresiva 34, ~ extralingvistica 30, 37, ~ idiomatica 34, 35, 37, 45, 354, ~ lingvistică 34, ~ tehnică 31, 34, ~a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]