2,188 matches
-
atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori Împreuné. Că și Vasilii Ăduardovici, Vasilii Gavrilovici ducea scaune și scînduri, șumuiege electrice sau céldéri cu cuie și de foarte multe ori duceau amîndoi aceeași scînduré. Dar nici unul dintre aceste obiecte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dacă Nilă a înțeles, recunoaște și tu că ești un nimeni, dar nu important, ci un gol convins că e plin, un nonsens giratoriu pentru că, deși ești bătrân, tot tâmpit ai rămas. Ți-ar trebui părinți, vreo două neveste și cumnați, ca să te judece în familie, să te închidă la nebuni, de unde ai putea ieși într-un timp (nedefinit!) convins că ești ceea ce am spus mai sus. Poți să-mi răspunzi, dacă nu cumva ți s-a scurs mintea. Și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
familia lui numeroasă, se scarpină fără să-l mănînce nimic, își freacă ochii, oftează și, în cele din urmă, coboară. Trebuia să-și îmbrace doar o geacă și să încalțe niște pantofi, deoarece dormea cu restul hainelor pe el. Pardailan, cumnat cu el, dormea într-o încăpere din grădină și n-a fost încîntat de misiune. Nu mă duc fără tine. Nu pot, mă doare vătămătura. Dar ce prind este al meu, da? Bine, îmi aduci doar sculele, doar știi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîntec pe care îl îndrăgise în tinerețe. În mașină era o atmosferă plăcută și Aurel trece puțin prin timp, de la etapa cînd strîngea bani pentru a "unge" pe cine trebuia și pînă acum, cînd "nu picură", ci curge. Și Benone, cumnatul meu, n-a vrut să mă împrumute atunci... Dobitocul, i-aș fi înapoiat triplu. Acum era bine. Colegi buni, discreți, fiecare cu treaba lui. Aurel trebuia să înlesnească trecerea unui camion moldovean. A primit douăzeci de mii de euro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ani, spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și unul de jos. Toți trei au fost scoși dintr-o pălitură, ca la popice, de cumnatul său, bețiv notoriu și scandalagiu, cu cinci ani de pîrnaie. În ziua călduroasă de august, Ionel bate timid la ușa mea. Intră, strig apăsat ca să se audă. După o pauză destul de lungă, din nou bătăile în ușă mă fac atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
voce. Nu fusese o vibrație a corzilor vocale, ci glasul Întregii lui ființe, toată energia de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să zic! exclamă medicul Gutman, cu o figură scârbită. Dar Mendelică, alias Traian Rizeanu, somitate universitară și academică, spuse că lucrurile nu trebuiau luate în tragic. Eu cred că e un compromis acceptabil, îl bătu el prietenește pe umăr pe cumnatul său. Mai bine decât atât nu se poate... Oricum, la Tel Aviv o să aveți posibilitatea să vă refaceți viața în condiții mai bune decât aici... Nu-i așa, Lia?... Pentru tine ce mai contează un compromis în plus, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corect și firesc și cum o cerea duhul însuși al limbii mioritice. În final, după ce își epuiză toate argumentele, magistral susținute cu un număr enorm de exemple scoase din limba vie a poporului și cu citate variate și oportune, iar cumnatul său își dădu seama că nu mai era nimic de obiectat, academicianul schimbă tonul și, coborându-și confidențial vocea, îi ceru, ca pe un mic serviciu, să-i trimită din Israel cele mai noi ediții dintr-un șir de lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Niște escroci, comentă Ticu. Mafalda își făcu din nou trei cruci și mai mulțumi încă o dată Fecioarei, fiindcă-i purtase de grijă fratelui ei. Așezându-se pe un scaun, Nando o încredință că nu numai el, dar și părinții, surorile, cumnații și nepoții din Italia erau cu toții bine și sănătoși, nu trebuia să-și facă griji. Ei le transmiteau multă sănătate și îi așteptau să le facă o vizită la Torino. Mafalda oftă și răspunse că Dumnezeu știa când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i permită să plece din Republica Populară Română?... Cum cine, cumnate dragă?... Noi, cei care servim cauza, oamenii de bine!... A, oamenii de bine..., făcu Ticu fără nici un entuziasm și nu mai spuse nimic. Nando zâmbi deloc deranjat de scepticismul cumnatului său și îl bătu pe Victor prietenește și protector pe spate. Și ce mai face prietenul ăla al tău care zicea că vrea să ajungă vedetă de cinema la Hollywood?... vru el să știe, amintindu-și de plimbarea lor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Stalin, tot acolo e și-acum! Ce-ți închipuiai, că e ca-n Italia?... Așa va să zică?... articulă Nando dezamăgit. Eu credeam că o să fie mai bine!... Își aprinse o țigară și rămase puțin pe gânduri. Apoi se uită la cumnatul său. Dar cu Pătrășcanu ce se mai aude?... Nu se mai aude nimic, răspunse Ticu. Cum nu se mai aude nimic?!... se miră Nando. Păi nu i-au dat drumul încă?... Ticu se uită la cumnatul său, ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Apoi se uită la cumnatul său. Dar cu Pătrășcanu ce se mai aude?... Nu se mai aude nimic, răspunse Ticu. Cum nu se mai aude nimic?!... se miră Nando. Păi nu i-au dat drumul încă?... Ticu se uită la cumnatul său, ca la un picat din lună. Auzi, cică i-au dat drumul! exclamă el ironic, luându-i pe ceilalți drept martori. Dar ce-ți închipui, că ăstia bagă pe cineva la pușcărie ca să-i mai dea drumul?... Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trecut timpul!... În cazul ăsta ar fi o crimă, dacă aș rămâne cu brațele încrucișate!... Nando, pentru Dumnezeu, nu începe iar..., îl imploră Mafalda cu lacrimi în ochi. Ticu își puse cruciș brațele pe piept și se uită lung la cumnatul său. Zău?! Și ce-ai de gând, mă rog, să faci? Vrei cumva să te duci să protestezi cu pancarta agățată de gât, să faci greva foamei ca Mahatma Gandhi, să-ți pui o rogojină-n cap și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cel mai înalt nivel. De data asta nu mai sunt un simplu cetățean italian venit în vizită în România... Bine, și ce-ai de gând să faci, mă rog? îl întrebă Ticu, uitându-se nu prea convins la hârtiile cumnatului său. Simplu ca bună ziua, cumnate dragă! se grăbi să-l lămurească Nando. Mâine de dimineață, la prima oră, am să mă duc la Gheorghiu-Dej și-am să discut cu el oficial problema Pătrășcanu! Direct și deschis, în calitatea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și spune-i că-l așteptăm la Festival!... 4 După ce se văzu afară în stradă, Nando stătu puțin pe gânduri, apoi o apucă agale spre jos înspre Universitate. Nu era deloc grăbit să se întoarcă acasă la sora și la cumnatul său. Sentimentul că se înșelase contând pe înțelegerea lui Gheorghiu-Dej în privința lui Pătrășcanu nu-i făcea nici un fel de plăcere. Se dovedise că avusese dreptate Ticu atunci când îl prevenise că n-avea să rezolve nimic pe această cale. Chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea la vreo câțiva zeci de metri în urma lui, de parcă l-ar fi urmărit. Putea fi însă doar o simplă coincidență. O porni mai departe, cuprins de dorința de a se vedea ajuns mai repede acasă la sora și la cumnatul său. Străbătu bulevardul aglomerat, trecu de Piața Unirii și își continuă drumul pe cheiul Dâmboviței. Merse o vreme liniștit, privind doar înainte, fluierând vesel o canțonetă. Dar deodată din urmă se auzi un claxon scurt și, când întoarse capul, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place s-o facă pe eroul, dar la ce bun?... Crede că tot ce zboară se mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare Leana lui Cosor, la care puteai să te duci când pofteai, dacă aveai o sticluță de coniac în buzunar, despre socrul lor, Grigore, și despre cumnatul Siminică, pe care-i întâlnise nu de mult în București, la Calul Bălan, bând cot la cot, ca niște frați, de parcă nici usturoi n-ar fi mâncat și nici mare dihonie între ei n-ar fi fost vreodată. Da tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra, pe care ar fi vrut să-l obțină mai înainte de sfârșitul anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase la băi, fără să fi rezolvat ceva în acest sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână cu câteva ceasuri plecarea, în speranța de a da ochi cu cumnatul său și de a afla cum stăteau lucrurile chiar din gura lui. În așteptare, rugat de copii, el se apucă să istorisească, cu mult har și cu vervă, povestea motanului Stan Bălțat, crăișor din sat, cu o sabie-narmat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult har și cu vervă, povestea motanului Stan Bălțat, crăișor din sat, cu o sabie-narmat, pe care o tot povestea de doi-trei ani, fără ca Anicuța sau Tudorel să se plictisească. Dar în cele din urmă, văzând că timpul trecea și cumnatul său întârzia să apară, se ridică să plece, motivând că Mariana îl aștepta să se întoarcă în acea seară și făgăduind să revină cât de curând într-o nouă vizită. 5 După întoarcerea de la băi, Stelian îi scrise lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi cuvenit să facă. După ce îi dădu copilului ceva să mănânce și un portofel cu care să se joace, el îl îmbrăcă în niște hăinuțe mai bune, după care îl luă de mână și o porni spre cooperativă, la cumnatul său. Deși trecuse de ora închiderii, Lazăr Popescu nu plecase încă acasă și, îndată ce-l văzu intrându-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]