1,497 matches
-
cui vrei tu. Plante oracol, plante magice, plante tămăduitoare, sânzienele sunt ipostaze vegetale ale zânelor cu același nume... “Du-te Soare, vino Lună, Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Să le prindă în cunune...”. Iulia Gorneanu (jurnalul.ro)
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
angajamente legate de serviciu, familie etc. În acest context, apare disprețul față de slujitori sau distanțarea față de viața bisericească. De aceea, vom găsi creștini care nu sunt reprezentați de mesajul Bisericii. Deși participă la slujbele de Paști sau de Crăciun, se cunună în biserică și își botează copiii, ar vrea cumva, ca ceea ce spune biserica într-o anumită chestiune mai sensibilă, să cuprindă ceea ce ar spune ei despre subiectul în cauză. Adevărul nu este fracționat: eu dețin 10%, celălalt 40%, iar restul
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
mântuire și credință, proslăvindu-i pe Maică și Fiu: Sub o salcie pletoasă Maica Sfântă se opri Și cu vocea ei duioasă Către salcie grăi: -Salcie, dacă și-e milă, Apleacă-ți crengile-n jos, Să faci din ele-o cunună Pentru fiul meu Hristos. Dacă îmi cunoști durerea Și dorești să mi-o alini, Fă-mi din ramurile tale O cunună fără spini. Fiul meu e sus pe cruce, Însângerat și-n mare chin Și cu ea la el m-
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
-n van îi tot certară/ Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge,/ Calea le-am bătut prin veac./ Niciodată și niciunde/ Nu aflarăm flori de leac. Veșnic ne stă-n fire cearta,/Blestemata pizmuire/ Și ne-am cununat cu vrajba,/De la Herodot cetire... Noi, scriitorii, am fost uniți până acum vreo 8 ani și cred că dădeam un exemplu bun românilor, dar au apărut doi „cai troieni” în asociație și după un timp au creat „vrajbă” , au făcut
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. - Tovarășa Țâru, mi‑a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care a încuiat‑o apoi în fișetul de lângă biroul mare din lemn de stejar, ce faci dacă
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
s-a desfășurat o Întreagă producție folclorică, care Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucît totul ar părea sărăcăcios și ciopîrțit În comparație cu originalul. Să nu mai vorbesc de lista nuntașilor, numele nașilor și al preoților care i-au cununat, orațiile, cîntecele, darurile cu dăruitorii lor, lista mîncărurilor și a băuturilor. Urmează apoi o Întrerupere de cinci luni, Între noiembrie și mai, cînd tînăra pereche se instalează la Belgrad, după care se ajunge la aranjarea camerelor, mobilarea, prețul mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aprecierea fiecărui cititor poezia „De ziua ta”, scrisă în 4 februarie 2002: „Tu, icoana vieții mele, Dintr-un crâng de viorele, i-am cules de ziua ta Floare de nu-mă-uita. i-am iubit sufletul bun și cu el să mă cunun, 114 Cât îi luna, mi-am dorit Până când m-ai părăsit. Poate mă privești din cer, Când sunt trist și sunt stingher. i-aș trimite-un semn să știi Că mereu ești printre vii.” Cei doi băieți ai lui Ilie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
umblau prin sat cu sticla de băutură și chemau la nuntă, era „tocmită” muzica, o orchestră de departe, iar casa și curtea erau pregătite pentru primit nuntașii. într-o perioadă mai veche, era suficientă căsătoria în fața lui Dumnezeu, tinerii se cununau la biserica satului; acum e nevoie de căsătoria civilă dublată de căsătoria religioasă. La căsătoria civilă e nevoie de martori, dar la cea religioasă e nevoie de nași de cununie, o pereche care ia pe tinerii căsătoriți sub aripa lor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sophie părea o fată cumsecade, Însă că legătura aceea poate era prea convenabilă pentru ea, că măcar un an să mai aștepte... Antoni a replicat că știa deja suficient despre viitoarea lui soție. Restul nu-l mai interesa. S-au cununat În bazilica Pino și au petrecut o lună de miere de trei zile Într-o stațiune balneară din Mongat. În dimineața dinaintea plecării, domnul Fortuny l-a Întrebat În mod confidențial pe domnul Molins cum trebuia procedat În tainele alcovului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care, cu cele trei simboluri ale lui: fluviul, barca și lampa, compune un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe și din flori. dar s-a dus pasărea noastră, bântuită de blestem vine rar pe la fereastră când adesea eu te chem, vine-n amintiri și-n vise să dezlege fără rost, pasărea e pare-mi-se, umbra ta
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363795_a_365124]
-
mister, În care te zăresc grăbit, prin viscol când vii, Ca să-mi asculți sufletul cum cântă Leru-i Ler, Prin magia iernii cu zăpezile-i târzii. Și-acum te-aștept în casa visurilor noastre, Sub streașină de gânduri să te adăpostesc, Cunună să-ți împletesc din priviri albastre Și-n ochii umezi să-mi citești cât te iubesc. De focul dorului ce-n suflet mocnește, Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare, Când iarna amintirilor îmi troienește Tâmple argintii încărcate de ninsoare. Roiuri
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Stihuri > Prietenie > NE AGĂȚĂM DE MUCHII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubire în noapte tu ce mult semeni cu luna numai zeii îmi închipui purtând al tău trup a ta cunună trup înălțat zărit acum în ceruri tresar trec clipe văd chipul tău în ape curg ceruri toate curg prin noi și pe aproape clopote bat amor în eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
cândva. - Da, eu și soția mea ne-am despărțit. M-am întors aici, la Maria. Demult, noi doi am fost logodiți. Apropo, mi-a venit o idee. Dacă ne vom căsători, și privi spre Maria, ce-ar fi să ne cununați voi? Face parte din proiect, zâmbi Bogdan. Tânăra surâse. - Am mai discutat despre asta și i-am lăsat lui Bogdan libertatea de a ne alege nașii. - Of, Doamne, oare vouă nu vă trece prin minte că ați avea în față
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
tămâie și cetine de albe gânduri împrejmuiesc a iernii taina vie Colaci de pâine dăltuiți în file ceasloave de jăretec copt în spuză cu mierea picurând din struguri asteaptă fulgii stelele de platini buze Colindatori cu flori în vise întind cununa de mirări ținând în brațe veșnicia alungă teama din cântări Calești de dalbe salbe fețe iluminate candeli de vâltori alunecă pe taine pleo.ape ca niște falnice strân.sori O să uităm atâtea sterpe vorbe mundane fără sens și înțeles când
COLIND HIERATIC VIII- TÂNJET DE ALABASTRU de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362325_a_363654]
-
a putut să ne-o susțină, Să trecem văi, cu umbrele adânci. Am învățat, cu soarele și luna, Să înțelegem ale lumii creșteri, Să fim, aici, acum și-ntotdeauna, Pe viața noastră, noi, stăpâni și meșteri. Iubirii dacă îi purtăm cununa, Atunci vom mai putea ieși din peșteri. ARMONIE Să nu întindem coarda foarte mult, Că s-ar putea degrabă să se rupă, Nici înainte n-o să știm, nici după, Tu, ce-ai cântat și eu, ce-o să ascult. O să dispară
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
rază de lumină Prefăcută-n copilandru. Cântece, o sută, o mie Incantații se aud, Un poem, o simfonie. Iar vapoarele se duc. Lore, Loreley fecioară. Frumoasă, din rouă născută, Adiere de miresme-n seară Și dorințe legănate-n undă. Se cunună, Lore. Iată... -Vântule tu ești dator Ca să porți a ei solie Peste globul rotitor. Lore plânge și visează Visul se transformă-n dor, Cu pas stins merge prințesa În stingherul dormitor. Referință Bibliografică: Loreley si visul / Petru Jipa : Confluențe Literare
LORELEY SI VISUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362424_a_363753]
-
a-și vedea apoi de cu totul alte treburi. Întrebat dacă a lucrat cu securiștii, arhimandritul Tatu care era stareț la o mănăstire bucureșteană și parlamentar FSN, răspundea ritos: „Ei au lucrat cu mine! Ei veneau la mine ca să-i cunun pe ascuns sau, tot așa, să le botez copiii, sau să le fac diverse slujbe la modul secret, ca să nu se afle; de asta mă cultivau!”...Era aceasta o formă de a te manifesta bigot și cu partidul marxist-leninist căruia
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului.Referindu-se la această nuntire onirică, criticul George Călinescu afirma: ”când Eminescu face versuri, el a și început, figurat vorbind, să doarmă, să pătrundă în acea lume bolborosită a sunetelor auzite dinlăuntru
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
pe care i le transmite impetuos din interior viața psihică, dobândindu-le neîncetat pentru a le transforma în materia sa specifică, spirituală, pentru a le forma. ”( Henri Focillon - Viața formelor, Editura Meridiane, București, 1977, p.8) În Universul poetic „ se cunună” forma cu fondul, le signifiant ci signifie, rezultînd, la nivel lingvistic „semnul”: Ce să faceți voi cu mine / plin de semne de ruine / golit până în mistere / între gemenele sfere? Îmi dezbrac rănitul eu / Sub Talpa Lui Dumnezeu! Vino fiu al
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Tanti Florica este o femeie de la țară. Ea nu a știut altceva, în viață, decât să muncească, să-i fie credincioasă soțului cu care s-a cununat în urmă cu patruzeci și cinci de ani și să aibă frică de Dumnezeu. Norocul ei este că are alături un bărbat care încă o mai iubește, o respectă, și foarte gospodar. Au un băiat care este realizat; medic -chirurg
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
toate Vise, speranțe primăveri Le-am înșirat pe-un șnur făcut din noapte cu Lună, cu stele și alți sori Am strîns, apoi în poala dimineții boabe de rouă cît pîinea lui Dumnezeu Și am vrut să fac din ele cunună tinereții Dar anii mei se scutură mereu ... Referință Bibliografică: Anii mei / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ANII MEI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360983_a_362312]