317,866 matches
-
porumb care trebuia cules și curățat, erau glugi de paie, de fân și de coceni, de înălțat, era iarba de prășit în lungul gardului de la stradă, pe lățimea trotuarului și de întreținut rigola de la marginea acestuia (obligație prin lege, iar curtea noastră era cam de vreo 50 de metri lățime) și multe alte treburi de făcut... Îmi plăcea grozav de mult când venea vremea de cules a porumbului. Parcă ne ascundeam în munții de foi unii de alții și aruncam printre
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
mai apoi, am lucrat în producție câțiva ani, care m-au maturizat și m-au pregătit pentru viața de familist de mai târziu, chiar dacă aceasta s-a desfășurat departe de acele locuri, socotesc că nu este doar casa propriu-zisă și curtea sau grădina, ci este întreaga localitate în care s-au aflat toate aceste lucruri. Iar acum, trăind de ani buni în altă localitate, dorul acela mă strigă și mă îndeamnă să merg periodic acolo, acasă, pentru că acolo, în acea localitate
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
crucial în viață poetului, pentru formarea personalității literare a lui. „La Cernăuți Mihai trase la început la bunul Aron Pumnul, bolnav pe moarte acum, si se așeza acolo că bibliotecar. Pumnu avea case proprii, mai spre marginea orașului. Într-o curte cu portița de lemn înecata în verdeața, se aflau o casă mai mare cu cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul și alta mai joasă, unde locuiau școlarii ținuți în gazdă și se adăpostea așa zisă bibliotecă a gimnaziștilor rămâni.”( Istoria
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
a ortodocșilor. Paul Meyendorff, succesorul lui Alaxander Schmemann (și actualul titular) la Catedra de Liturgică de la Institutul Teologic "Sf. Vladimir", detaliază tabloul: "Din moment ce mulți erau foști uniați, cultul lor era adesea latinizat. [...] Stilul muzical varia de la stilul de operă al curții imperiale rusești de secol XIX până la prostopenia carpato-rusă și galițiană. Ciclul bogat al slujbelor zilnice și săptămânale era redus, la scară largă, doar la Liturghia duminicală, adesea suplimentată de o slujbă numită Obedniță. Cum era cazul și al celorlalți ortodocși
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di by http://confluente.ro/Parintele_profesor_alexander_schmemann_stelian_gombos_1337086317.html [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > CUMPANA VIETII Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cap. din romanul CAT DE MULT TE IUBESC... A doua zi, Săndica nici nu a ajuns bine în curtea I.A.S. -ului când portarul a venit într-un suflet la ușa biroului și a anunțat tragedia. Noaptea, mama ei se stinsese... Nu a mai apucat să iasă din comă cu toate eforturile medicilor din cadrul spitalului. Când a auzit vestea
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
situația existentă însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși. Stătea mai mult pe afară, prin curte, evitând să rămână mult timp între pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva dar tot
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om în vîrstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
în agricultură nu este ca cea din oraș, de birou sau de la catedră. Este dură, dar este viață adevărată. Ai văzut? Pui un ou sub o cloșcă sau în incubator și peste trei săptămâni vezi cum se mișcă ceva prin curtea ta. Este viața. Pui un sâmbure de fructă sau o sămânță de legumă și răsare o salată, sau un pomișor. Peste ani devine un copac viguros, parcă acolo a existat din totdeauna. Eu fiind născută în acest mediu, m-am
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
De ce avea nevoie de o introducere la dezvăluirea ce-o așteptam?! De ce?! mai cugetai nerăbdătoare ... Când ridicai privirea, observai cum quinta se repartizase în cele două mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu de taclale... În fine, eram gata să pornim, când vecina cea grijulie se-arătă în poartă c-un săcăteu uriaș pe umăr. -V-adusei ceva de-ale
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
O văzuse cu darul și-și scosese capul pe fereastră. Ne ducem ca vântul și ca gândul, n-ai tu grijă! Nu! Dar niscai fructe pus-ai, drăguțo? schimbă ea foaia însetată și pofticioasă. Îi pomenise Nicole că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură Bun drum! și zâmbi larg făcând trei
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
o să am eu grijă să nu mai primești nici o alocație! - Nu știu ce să fac cu ei, se răstise cu tupeu Vasilica! - Da’ cum să faci copii la cinșpe ani ai știut? Nebuno! - Am învățat, ce crezi!? O alungase pe femeie din curtea lor, dar de fiecare dată când o vedea, o apuca tremuratul. Nu uitase cuvintele pe care i le aruncase peste gardul pe jumătate putrezit: - Fiecare om își alege drumul în viață, iar tu ai ales un drum greșit, nebuno! Nu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
am moștenit-o de la tatăl meu, pe care și el și ceilalți trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu. De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
am moștenit-o de la tatăl meu, pe care și el și ceilalți trei frați ai lui o moșteniseră de la tatăl lor, moșu’ Chircuț; ea, săraca, îl avea aproape alb, dar, altfel, era zdravănă și aprigă la mânie. Stătea în aceeași curte cu Gheorghe, fiu-său, fratele mai mic al maică-mii și unchiul meu, într-o căsuță separată, întocmai ca Chircuț, bunicu-meu.De pe peretele din față, cum intrai, veghea cu ochi de vultur, dintr-un tablou vechi, mama ei și străbunica
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
celor cinci elevi, cei mai buni la învățătură, să venim luni curați și îmbrăcați frumos, căci urma să fim făcuți pionieri. La întoarcere, am dat și pe la moșu’ Chircuț, bunicul din partea tatălui meu, mi-era în drum, stătea în aceeași curte cu nea Titu, unul dintre cei patru băieți ai lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
celor cinci elevi, cei mai buni la învățătură, să venim luni curați și îmbrăcați frumos, căci urma să fim făcuți pionieri. La întoarcere, am dat și pe la moșu’ Chircuț, bunicul din partea tatălui meu, mi-era în drum, stătea în aceeași curte cu nea Titu, unul dintre cei patru băieți ai lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Se împletesc armonios ocupațiile și năzuințele dumneavoastră, între profesie și familie? Sunt un om sensibil dar și puternic. Iubesc țara mea și oamenii ei, iubesc locurile în care m-am născut. Iubesc animalele, mai ales caii și câini. Locuiesc la curte și am doi câini pe care îi îndrăgesc nespus. Firește, nu omit sentimentele și „ocupația” de familist. Sunt căsătorit de 35 de ani cu Nicoleta, am un băiat căsătorit, nu sunt încă bunic, dar îmi doresc. Mai am o soră
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
rutieră de ultimă oră, cum că la următoarea intersecție s-a format un "bușon" care te va întârzia cu o oră. Dar numai dacă ești mototol ratezi să faci dreapta pe loc, în zece metri, cotind în ultima clipă prin curtea Operei și ieșind pe lângă gura de metrou, în timp ce faci cu mâna mocofanilor fără navigație prin satelit, blocați neconsolați în ambuteiajul din urma ta. Ce frumos sună vocea uniformă a dispecerei-navigatoare, când te anunță: „ați ajuns la destinația dorită”, după ce te-
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Deosebit_de_altfel.html [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
mâna mocofanilor fără navigație prin satelit, blocați neconsolați în ambuteiajul din urma ta. Ce frumos sună vocea uniformă a dispecerei-navigatoare, când te anunță: „ați ajuns la destinația dorită”, după ce te-a ghidat pe un traseu numai de ea știut, peste curți de ferme cu galinacee speriate, tangente la grădini cu terase umbroase, pline de mușterii cu halba în mână, iritați la vederea unei mașini care traversează câmpul lor vizual. Flutură pe miniecranul mașinii binecunoscutul steag al Formulei 1, careuri în alb-negru
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Deosebit_de_altfel.html [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
apar puii de pisici și de câini pe străzi, unii dintre ei fiind aruncați de stăpâni iresponsabili. Cum încercați să stopați acest fenomen? Abandonul puilor este cauzat de persoanele care locuiesc în medii rurale ori urbane, preponderent la casă cu curte care, în loc să-și sterilizeze animalele, preferă să le lase să-și urmeze instinctul, iar puii rezultați sunt abandonați în piețe aglomerate, la periferii, tomberoane, etc. O altă problemă este abandonul câinilor de apartament - au apărut pet shop-urile, iar tentația
Adopția animalelor, un act de responsabilitate by http://www.zilesinopti.ro/articole/12891/adoptia-animalelor-un-act-de-responsabilitate [Corola-blog/BlogPost/100562_a_101854]
-
Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă la poartă și pătrunse în curte. Era îngrijorat de starea nevestei, mai ales că în gospodăria sa nu simți nici o mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i s-a făcut rău?” Ca un uragan pătrunse disperat pe ușă. - Elena! Unde ești iubito? În camere
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
gheață de la școală până acasă. Mami era foarte strictă și după ce îmi terminam lecțiile, trebuia să stau să citesc. Singura mea răzbunare era realizată de Cartuș, care, mirosindu-mă că îmi doream să mă joc în zăpadă, cum intram în curte, îmi sărea în piept și până când nu mă punea jos și își punea labele pe pieptul meu, nu mă lăsa. Când reușeam să mă ridic, plină de zăpadă pe palton și fără căciulă, aruncam cu zăpadă în el și nemulțumit
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mănușile, nu se astâmpăra. În fiecare an de Crăciun avea și el un cadou care, adesea, era un os mare de porc la care rodea mai multe zile în șir în cușca lui. Iarna, mami ne tricota, la toți din curte, șosete și mănuși din lâna adusă de tataie de la țară. Cum erau prin casă mai multe vechituri din lână, a hotărât să-i facă, în iarna aceea și lui Cartuș o vestă, care să-i înconjoare burta și spatele. În
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
avut certitudinea că ocupăm locul doi în inima lui tata-mare, după Cartuș. Gelozia mi-a piscat inima, dar m-am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi păsa de Ciobănel. Pe cât era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]