392 matches
-
paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum îmi exprimam politicos părerea de rău pentru neajunsul pe care-l îl reprezenta ignoranța mea, a răspuns, foarte curtenitor: — Nici eu nu cunosc araba, vorbită totuși jur-împrejurul Mediteranei. Ar trebui să vă prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și mie tot în italiană, ceea ce nu limpezea cu nimic lucrurile. Am tușit și am spus: — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiind subtilă). Această bună organizare a triunghiului conjugal, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache” rolul cavalerului curtenitor: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Referitor la această relație, Pompiliu Constantinescu îl cataloghează drept „un imbecil care nu crede în evidența coarnelor puse de Tipătescu”<footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
carnavalului), presupune implicații mai ample. footnote>, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea recunoscută a femeii, situație ce convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale. Acesta are pe lângă Zoe Trahanache rolul „cavalerului curtenitor”: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Relația Tipătescu - Zoe este bazată pe atracție, vanități, interese. „Momentul de criză” intervenit prin pierderea scrisorii determină la cei doi o precipitare care duce la uitarea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îmbrăcat simplu. Nu-l însoțeau ajutoare, numai un paj de unsprezece-doisprezece ani, care îngenunche în spatele lui. Omul era atât de puțin ostentativ încât, în lipsa săbiei și a pajului, ar fi părut o căpetenie de sat. Kanbei, din partea lui, era extrem de curtenitor cu acel general fără fasoane. — E o mare plăcere să vă cunosc. Sunt Kuroda Kanbei. În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata, răspunse curtenitor omul cel mai vârstnic. Când înclină capul, tânărul făcu același gest: — Eu sunt Sutan, tot din Hakata. Străjerii păreau să nu fi înțeles nimic din aceste prezentări, dar căpitanul lor, care stătea în fața corpului de gardă din curte, le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ba chiar întreaga făptură - pătrunsă de deznădejde. Căpăstrul calului său era ținut de Toshinaga, care-i alergase în întâmpinare. Cei opt oameni care-l însoțeau rămăseseră dincolo de poartă. Prin urmare, Katsuie era singur. — Îți sunt nespus de îndatorat. Cu aceste curtenitoare cuvinte adresate lui Toshinaga, Katsuie descălecă. Îl privi pe Inuchiyo drept în față și-i vorbi cu glas puternic, plin de silă de sine însuși: — Am pierdut! Am pierdut! Era surprinzător de bine dispus. S-ar fi putut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască. Geni aduse o foaie mare de hârtie și o întinse pe podea. Un plan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mari, ca și cum revenirea lui ar fi fost complet neașteptată. — La Inuyama era totul bine? întrebă el. Înainte ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am suferit aici o înfrângere, Hideyoshi va suferi una și mai mare. Privește într-acolo. Și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la pravalia lui și cinste de a gusta la braga și la covrigi... În tot acest timp, Alî plutește pe lângă noi ca o umbră până la ușă, unde rostește plin de evlavie: Alah se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Da. —Doamne Dumnezeule! îmi venea să plâng. —Cum arată? Cam de un metru optzeci și doi, brunet... Nu! Cum arată la față? Adică, arată fericit, arată ca și cum ar fi înnebunit după ea? —Bea, mi-a spus Brigit indicându-mi foarte curtenitoare paharul cu băutură. Plecăm. Nu, am protestat eu cu voce scăzută, dar foarte hotărâtă. Vreau să stau. Trebuie să stau să-i văd... Nu, mi-a tăiat-o Brigit cu fermitate. în nici un caz. Nu e bine pentru nimeni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine, am încercat să-mi dau seama care-i sunt sentimentele pentru mine, dar expresia lui era indescifrabilă. Când a ajuns la mine, nu ne-am salutat plini de efuziune, nu ne-am îmbrățișat și nici nu ne-am sărutat. Curtenitor, Luke m-a întrebat: —Cum îți merge, Rachel? Apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea, oferindu-mi, pentru două secunde, imaginea delicioasă a zonei genitale îmbrăcate în piele, care, însă, a dispărut imediat sub masă. Nu înțelegeam cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de armă, deși avea pușca de vânătoare. Zâmbește la comparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cine e? — Nu, zice Suze, apărând în hol. A zis doar că să‑l suni. — Am înțeles. Mă uit din nou la mesaj. Dar cum părea după voce? Suze își încrețește puțin nasul. — Cum să‑ți zic. Destul de stilat. Destul de... curtenitor. Formez numărul, intrigată. David Barrow. Mi se pare aproape familiar. Poate e producător de film sau așa ceva! — David Barrow, îi aud vocea - și Suze are dreptate, e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați lăsat mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
împins-o, el admirându-i toate fustele, încurajând-o sè-și prindè pèrul, ajutând-o în toate problemele, atent și disponibil, având timp s-o ia cu mașina, dintr-un loc sau dintr-altul, însoțind-o oriunde ar fi avut nevoie, curtenitor, sunând-o, scriindu-i email-uri, trimițându-i sms-uri, fècând-o sè râdè, error reporting = E ALL & ˜ E NOTICE, Ceața de afarè nu pare deloc sè se diminueze, nici controlorul n-a venit deși mi-am pèstrat biletul la îndemânè, în buzunarul de la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trebuia neapărat să-și comande. Surprins, croitorul nu mai știa ce să facă. Să stea și să-l asculte pe tânărul boier din considerație pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar să asculte. ― Am aflat că țarul i-ar fi scris împăratului o scrisoare prin care îl somează, în termeni ultimativi, să nu treacă Elba. Ha, ha!... Ultimativi!... Și împăratul i-a răspuns în termeni cu mult mai ultimativi, dar curtenitori: „Dacă fatalitatea va face războiul dintre noi inevitabil, aceasta nu va schimba cu nimic sentimentele pe care Majestatea Voastră mi le-a inspirat”... bla-bla! Auziți cum se exprimă: fatalitatea! Păi, fatalitatea este însuși Napoleon! El face inevitabilul. El face războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum să te arăți curtenitor față de acela care vine să-ți Împarți odaia cu el, fără să catadicsească măcar să spună cine este? — A fost de ajuns să-ți spun numele meu ca să mă copleșești cu vorbe necuviincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum să te arăți curtenitor față de acela care vine să-ți Împarți odaia cu el, fără să catadicsească măcar să spună cine este? — A fost de ajuns să-ți spun numele meu ca să mă copleșești cu vorbe necuviincioase, ce-ai fi zis oare dacă m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atâta din partea americanilor, Parlamentului, care ne-a angajat În ciuda tuturor presiunilor Îndurate, că Morgan Shuster este un străin ca toți străinii, un farangui. De Îndată ce-mi voi fi făcut cele dintâi vizite, va ploua cu invitații; diplomații sunt oameni curtenitori, primitori și cultivați, vorbesc limbile pe care le cunosc și eu joacă aceleași jocuri. Aș trăi fericit aici, domnule Lesage, Între bridge, ceai, tenis, echitație și baluri mascate, iar când m-aș Întoarce acasă, peste trei ani, aș fi bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este mai mult decât politicos toată ziua, se abține chiar să mă ia la întrebări în legătură cu lipsa a doi biscuiți din pachetul lui favorit. Aceasta e maniera lui Barney de a trece peste crizele lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]