1,641 matches
-
de ploaie pe pervazul nostru. Ce radar avea femeia asta! Iar asta se-ntâmpla înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puturoși de băiețel. Aici însă, la baia turcească, de ce-oi fi jucând atâta tontoroiu’? Aici nu sunt femei. Nici femei - și nici goimi. Cum s-ar putea una ca asta? Nu-i nici un motiv de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui albe, ies din dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Park, pentru că asta va deveni În câțiva ani. Voi trăi și eu ca să le amintesc. Era mândră de capacitatea ei de-a profeți, deși nu trăise Încă să-și vadă nici una din profeții Împlinite. Ia o expresie din prezent, o cută trădând sănătatea șubredă, o umbră din voce, un gest care unei persoane obișnuite și fără spirit de observație nu-i spun nimic mai mult decât liniile și cercurile din ghidul Baedeker, suprapune-le pe lucrurile care se știu despre ambientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face notă discordantă..." Gîndul ăsta nu-l mulțumește. Ca din treacăt, privește de cîteva ori spre bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm un autor local. Eu îi car programele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
480 de ani, au reușit să-l prepare, Huangdi a luat puțin din licoare și și-a simțit dintr-o dată corpul mult mai ușor, asemenea unei rândunici care urcă spre cer. Părul și mustața lui albă s-au înnegrit, doar cutele pielii i-au rămas neschimbate. Brusc, dintre stânci a țâșnit un izvor cu apă roșie, caldă și parfumată. Fu Qiugong l-a îndemnat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi s-a îmbăiat șapte zile și șapte nopți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se cuvine să așez dedesubtul pozei cu Norman la birou un balonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa am ajuns a doua oară În Cornhill. Prima oară fusesem purtat aici pe apele mișcătoare din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea peste nas; cutele din jurul ochilor blazați - toate astea Îi risipiră Îndoielile. — Detectiv particular, exclamă el. — Ai ghicit de la prima vedere. Totuși, omulețul ăsta anonim avea un nume... — Jones, presupun, zise Rowe zîmbind. — Orice-ai spune, domnule Rowe, Între dumneata și omul acesta - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altceva decât un carierist insistent cu doctoratul luat de un filon de idealism nativ, de ciudata lui viziune asupra automobilului și a adevăratului rol al acestuia în viețile noastre. Rămase lângă balcon, uitându-se la tamponarea de jos. Farurile iluminau cutele mari ale țesutului cicatrizat de deasupra sprâncenelor și gurii sale, puntea nasului rupt și pus la loc. Încă mai țineam minte de ce fusese curmată brusc cariera lui Vaughan - la jumătatea serialului său, fusese grav rănit într-un accident de motocicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
retez cât mai repede, ca să mă îndepărtez, să dispar. Tu, firește, ai vrea să știi mai mult despre ea, dar numai câteva elemente apar pe pagina scrisă, chipul ei rămâne ascuns între fum și păr, ar trebui să înțelegi, dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dispar. Tu, firește, ai vrea să știi mai mult despre ea, dar numai câteva elemente apar pe pagina scrisă, chipul ei rămâne ascuns între fum și păr, ar trebui să înțelegi, dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]