654 matches
-
să fiu într-un film de desene animate Disney,” a declarat Bell. „A fost primul pe care mi l-am propus, și l-am înfăptuit. Părea a fi unul foarte visător.” Când Bell era doar o fetiță, a înregistrat pentru cutiuța muzicală, câteva dintre melodiile de pe coloana sonoră a filmului "Mica Sirenă", incluzând „Part of Your World”/„Din lumea lor”, după ce a crescut fascinată la gândul că într-o bună zi pașii o vor purta spre un rol într-un film
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
departe. După vreo cinci ore, când ea dormea cu un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
este o oglindă fălcoasă și buhăită a moacei lui tinere și frumușele, iar un trup cu mult mai greoi poartă capul obosit. Mariana și Wakefield l-au Întîlnit pe Anton la o vînzare de vechituri; Wakefield pusese ochii pe o cutiuță de lemn, cu o ferestruică pe capac prin care se putea vedea o bancnotă de un dolar, Mariana voia o păpușă cu păr blond, cîrlionțat. Rareori se Întîmpla ca interesele lor să conveargă În același loc și Wakefield s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acasă, să bem ceva și să ne ocupăm de ea acolo? Wakefield și Anton au pus fiecare cîte cinci dolari pentru obiectul ce costa zece și Anton i-a urmat acasă, În MG-ul lui de colecție. Au băut mult, cutiuța i-a chinuit pînă tîrziu, În noapte, iar la ora aceea Anton era prea beat ca să mai conducă. A dormit pe canapeaua lor În noaptea aceea, ca și În următoarele trei nopți. CÎnd Wakefield a plecat cu treabă În Egipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-a făcut rușine de mine și-am încercat să înjgheb o conversație cu omul de afaceri, zâmbindu-i mai mult decât ar fi fost cazul atunci când mi-a trecut tava cu mâncare, oferindu-mă, cu delicatețe, să-i deschid cutiuța de lapte atunci când am văzut că nu reușea, cedându-i bomboana mea de mentă ca să i-o ducă acasă fiică-sii, cu toate că el își mâncase bomboana lui - chestii din astea. Omul de afaceri s-a dovedit a fi o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Candace și George nu erau „împăcați“ cu serviciile de PR oferite din partea casei Devereaux așa că au invitat la licitație câteva dintre cele mai mari agenții din New York pentru a le reprezenta produsele. — Întârzie, a spus Franklin, jucându-se cu o cutiuță de medicamente din sidef. Mai devreme l-am văzut luând, nu foarte discret, jumătate de Xanax; m-am gândit că șovăia dacă să ia și a doua jumătate. Apoi, fără surlele și trâmbițele la care te-ai fi așteptat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
despre ce e vorba. Am bătut din palme (chiar mi-a plăcut partea asta, m-am simțit ca unul din băieții răi dintr-un film cu James Bond) și un chelner cu mănuși albe a adus pe o tavă o cutiuță mică și grea pe care i-a prezentat-o. (Repetasem mișcarea de mai multe ori înainte.) Cu ochii mari, Blythe a luat-o, a deschis-o, a rămas uitându-se lung la ea și a șoptit: —Oh, Doamne, asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a uitat la ceas. Neil nu se întorsese încă, ceea ce era bine. Hugo trebuia să facă urgent o vizită la Sainsbury înainte să se ducă să-l ia pe Theo de la Chicklets. În dulap nu mai era nici un borcan, iar cutiuțele cu lapte pentru copii deja preparat - Hugo încetase de mult să mai numere măsurile din varianta sub formă de praf - se terminaseră și ele. O, Doamne, și mai trebuia cumpărat și tortul pentru creșă. Așa cum le aminteau tuturor afișele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei prematură. În fine, bănuiesc că era o doamnă, deși cu unele nume chinezești nu știi niciodată, nu-i așa? Coșciugul mai conținea două obiecte: o urnă mai mică, tot din lac, cu numele câinelui eunucului, spanielul tibetan, și o cutiuță cu muchii din fildeș În care se auzeau zornăind trei boabe pietrificate despre care se spunea că ar fi bărbăția eunucului și cele două părți Însoțitoare ale acesteia. Mi-am dat seama pe loc că sicriul era În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-abia aștepta să fie fluturat în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai și-Antalya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un deținut ieșit în societate. Îl reabilitasem. Intram în apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până în picioare, fără să miște un mușchi. „Ai terminat? Am voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
000 000 lei; buteliile de deodorant „Magnolia“, pe care le foloseam pe post de-aruncătoare de flăcări, carbonizând furnicile din baie; prima sticlă de vin - un „Tokay“ din ’56, insuportabil de dulce, găsit în pivniță; prezervativele chinezești cu talc, în cutiuțe mov, de câte trei (degeaba suflam în ele, cu gândul să explodeze; prin cauciucul gros ca o șosetuță nu trecea nici vârful unui ac); almanahurile vedetelor „Cinema“, cu pozele cărora jumătate din generația mea s-a delectat în baie (cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteau din buzunare dischete extraplate și USB-uri de dimensiunea unor supozitoare, circulau fără pauze, ca metroul, 14 ore din 24, 7 zile din 7, îmbrăcați frumos, la costum (femeile pe tocuri mici, comode, în taior și cu ochelarii în cutiuța căptușită cu velur), cei mai norocoși zburau dintr-o parte într-alta cu mașini pe care erau desenate sigle și nume cât portiera de mari, urcau, coborau, urcau la loc, vorbeau tare la telefoane mobile (uneori la două deodată), făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar noi. Maria s-a apropiat și ea cu scaunul, lejer, să nu se-observe. Clapele aurii au sărit cu un pocnet scurt, metalic, ca degetele unui cyborg. Tânărul Lupu și-a introdus mâna în deschizătură, de unde a scos o cutiuță de lemn, de forma și mărimea unui pachet de țigări. A așezat-o pe scaun în locul sacoșei. Apoi, cu un gest simplu, exact, a deschis și cutiuța, apăsând pe-o clapetă. Înăuntru, turnat în învelișul de lemn, un paralelipiped metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cyborg. Tânărul Lupu și-a introdus mâna în deschizătură, de unde a scos o cutiuță de lemn, de forma și mărimea unui pachet de țigări. A așezat-o pe scaun în locul sacoșei. Apoi, cu un gest simplu, exact, a deschis și cutiuța, apăsând pe-o clapetă. Înăuntru, turnat în învelișul de lemn, un paralelipiped metalic, mic, rafinat, cu taste de lemn și geam verzui. „Nanocomputerul lui Camil Petrescu!“, am exclamat. „Nano...ce?“, s-a mirat Maria. Am privit-o cu surprindere. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
degete, să nu se-audă declicul metalic. Maria a coborât și ea din pat și-a venit lângă noi. Pășea ca pisicile, pe vârfuri, încercând podeaua înainte să apese cu toată talpa. Lupu ne-a scos pentru a doua oară cutiuța, așezând-o pe drept, între perne. M-am uitat spre ușă: nu mișca nimic. Chiar dacă Mihnea ar fi intrat din senin, puteam manevra pernele. Am studiat din nou paralelipipedul. Tastele erau rotunde, ca la mașinile de scris de la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotografia încremenise în mâna lui Lupu. A ținut-o deasupra ecranului încă vreo cinci secunde, după care mi-a înapoiat-o. Am strecurat-o discret în geanta Mariei. „Ei?“, m-am interesat, cu voce scăzută. „Priviți...“ Tânărul Lupu a împins cutiuța metalică spre noi, printre perne. Pe mijlocul ecranului, cu litere verzi-gălbui, lichide, apăruseră două cuvinte. Străluceau ușor, dar se puteau citi clar, fără nici o problemă. Literele alunecau sub pelicula de sticlă, mici, grăsuțe și înfoiate, cum era obiceiul pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au întrebat ceva, dar nu i-am auzit și, în mod sigur, nu le-am răspuns nimic. Mi-am închis toate ecluzele memoriei, concentrându-mă pe ce avea să se întâmple. Rapotan, frații „Brothers“, tabloul lui Varo, hărțile misterioase și cutiuțele care schimbau istoria - toate urmau să se dezlege la întâlnirea cu impostorul. De nerăbdare, îmi venea să apăs pedala accelerației sau să fac un salt prin timp, să derulez gândurile, șoseaua și pelicula de apă și să fiu deja staționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cănilor și farfuriile aplecate pe burtă, să se scurgă de apă sau, cine știe, să ia o mamă de bătaie. Castroanele stăteau la colț; tacâmurile nu scoteau un cuvânt, aliniate în trei sertare: dacă deschideai, te întâmpina o singură formă. Cutiuțele cu mirodenii erau încolonate după mărime, iar magneții de pe frigider întorși cu fața în sus, unul lângă altul. Noptierele respectau desenul mochetei; patul, la fel, fixat pe-amplasament. Pernele staționau corect, sub pătură, cu puiuleții deasupra, iar cuvertura venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cizme verzi de cauciuc. „O rezolvăm noi acuma, stai oleacă...“ Am ridicat capul de după coș: prindeam exact colțul în care se oprise bărbatul. Purta flanel, pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să coboare de pe scaun. „Așa, tataie, vezi c-a mers.“ Din ușă s-a mai auzit o voce: „Gata, nea’ Titi? Hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intri. Doar farmaciștii făceau figuri, când venea vorba de antibiotice; trebuia să te înțelegi cu vreo puștoaică descurcăreață, să ți le lase după program. Iubeam să trag cu ochiul seara prin farmacii, urmărind cum necazurile bucureștenilor încăpeau în mii de cutiuțe aliniate pe etajere. Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază și plăcere, aburind vitrinele cu vârful nasului, ca o femeie aflată la cumpărături pe Calea Victoriei. Cutiuțele cu sute de culori și inscripții urcau și coborau odată cu privirea mea, pe treptele unui turn de jucărie: le studiam ambalajele cubice și etichetele în formă de stegulețe, desfășurate calm și exact. Din spatele turnului ieșeau halatele farmacistelor, cu numele prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale noptierelor, fie pe geam. Pe noptieră mai așezam lanterna de voiaj, mică, tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]