1,599 matches
-
deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rahat și un popor de nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În echipa unui arhitect român, iar soțul ei predă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o adâncă și imposibilă suferință. Era însoțită de două fete mai tinere, pe care le-a cunoscut întâmplător, cutreierând aceleași nesfârșite drumuri. Eugenia s-a alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-am recunoscut după omoplatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plimbau ținându-se de mână. Fețele lor erau întoarse de la lume, nu le zăreai decât profilul când se uitau unul în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că nu-și poate da seama pe cine poate ajuta și pe cine nu, de asemenea, că nu-și amintește absolut nimic despre oamenii pe care i-a ucis în biserică. De când eram mic, somnul meu a fost un calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură pe punte, cu ochii pironiți în noapte. Barca a început să se miște lent către ultima ei destinație de a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ne trebuie o sculă modernă pentru a decodifica tot. Și de-abia peste o sută de ani vom ști. Așa că m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care privindu-l cu duioșie, Îl hrănea cu atenție instinctuală În timp ce gândurile sale cutreierau zone de mare tristețe despre care se discuta la masă cu subînțeles și cam cu jumătate de gură. Masa Îmbelșugată ca-n povești și vinul ghiurghiuliu, brumat, cu dâre de spumă fină și sifonat (din totdeauna mândria lu’ Ghiorghi a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ei suflet bun. După ce Victor a făcut mici târguieli, s-au urcat În căruța lui Mihai a lu’ Fuioagă, vărul drept al lui Victor, și În timp ce bărbații Își Împărțeau o sticlă de vin de țară, Va Își lăsa privirea să cutreiere peste șesul Vasluiului, verde și Întins de nu-l putea cuprinde cu privirea, peste locurile și oamenii tuciurii ai Rediului, peste câmpurile cu porumb, vii și livezi care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu privirea de aproape și până departe, priveliști necunoscute. Pe stânga, drumul era mărginit de o pădure Încă verde, tânără sau Întinerită, pentru că era mai deasă și mai joasă ca pădurea de la Poiană, acolo unde sufletul său Încă va mai cutreiera aproape zilnic. Când Victor a coborât un pic pentru o „necesitate fiziologică” așa cum Îi plăcea lui să spună, Valerică a găsit prilejul să inspecteze câteva zeci de metri din porțiunea de pădure situată de cealaltă parte a drumului și a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Închipuia pe Mercedes, sau poate că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Paleologu, Tudor Popescu, Valentin Silvestru, Eugen Simion, Mircea Zaciu, umoristul (minor) metamorfozat în autor de interviuri le pune întrebări de un sentimentalism ieftin: „... sunteți prin obârșie, prin cuget și simțire, atât de aproape de Transilvania, de acel dor mistuitor care-l cutreieră de veacuri și se cheamă Murășul. Ce faceți dumneavoastră aproape de o viață la București?“ „60 de ani e nu numai o vârstă, ci și o viață! Acum, în pragul unei primăveri, ce poate spune profesorul despre viață?“ etc. Uneori, el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adînc... Dar ce anume se ivește acolo?... Oricum, ceva strălucitor, vaporos, feminomorf și foarte, foarte plăcut. Ce mai?! O zînă! „Cum arăt, după părerea ta?“, mă trezesc că mă Întreabă cîte o domnișoară proaspăt Întîlnită. Simte că proximitatea ei mă cutreieră În toate direcțiile și așteaptă răspunsul zîmbind. „Ești... ești șatenă, cu ochii verzi, cu o privire... oarecum Întîrziată, tinzi a mă studia dintr-o parte... Ești...“ „SÎnt foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iernile a căror luminozitate venea mai degrabă din pămînt. Există din fericire un perimetru nu prea mare, unde universul a adunat cu dărnicie forme de viață și reliefuri felurite. Mi-a scos tocmai mie În cale acele locuri, pentru ca, pesemne, cutreierîndu le și admirîndu-le cu puterile cîte-mi rămăseseră, să iau aminte și să nu uit chipul lumii. Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai faimos personaj al Ardudului, tot o muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că principele transilvan Francisc Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
niște ciupituri ale nostalgiei) s-au destrămat odată cu miracolul din iulie. Era În 1991. CÎștigasem un loc Într-o tabără internațională de vacanță undeva, Între Barcelona și Tarragona. Două săptămîni pe Costa Dorada, altminteri spus, atîta cît să mă poată cutreiera, de la Începu turile vîntului În pînze, toate corăbiile Mediteranei. Lăsasem apartamentul din București În grija mamei care, profitînd de absența mea, s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să-L pot iubi mai mult. Mă gândeam eu că Tatăl Lui din cer trebuie să arate așa ca Zeus, cu plete ambroziene și când clătina din ele se cutremura întreg Olimpul (aflasem că așa spunea un cântăreț orb care cutreiera satele noastre cu mult, mult timp în urmă ...n-ai tu de unde să mai știi asta...). Dar cum îl tot trăgeam de mână pe taică-mio, uite că unul din ucenicii Lui chiar L-a întrebat ce vroiam să aflu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bucătărie, Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și al sumanelor, cu însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru a-i dovedi pe anticriști care, de la o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin de statornicia în credință a poporenilor săi, care sub niciun chip nu vor înceta să-l preamărească pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a plăcut de Vasile când ți-a mulțumit pentru flaconul cu pastile albastre: Mai bine îmi aduceai o macara, zicea, sau de nu, una nouă... Șugubăț Vasile al nostru!... Îi arde de glume! Și, ca să revenim la idee, eu am cutreierat întreaga țară cu șantierele mele și m-am ales până la urmă cu un apartament din prefabricate la Târgu și ... Nu degeaba îmi spunea tata când am părăsit învățământul pentru institutul de subingineri în construcții: Gavriluță, stai pe loc, tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]