1,698 matches
-
dreptului că, apreciate, considerate În Înțelesul lor profund și nu În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește de asemenea sancțiunea opiniei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește de asemenea sancțiunea opiniei publice) nu este mai puțin puternică și eficace, În practică, decât cealaltă sancțiune care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și a individului și, În final, prin aceea că individul nu posedă cunoștințe despre importanța obiceiului pentru conservarea vieții, ci Îl resimte ca pe o cerință absolută sau lipsită de temei, un „imperativ categoric”. Domeniul real În care dreptul și cutuma Își au locul este, de fapt, viața socială cu Întreg sistemul său de relații dintre indivizi și viața individuală. Funcția propriu-zisă a moralei obiective este, În fond, reglarea relațiilor intersubiective. Conținutul a ceea ce dreptul și obiceiul prescriu individului În toate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o impună și să o afirme În așa fel ca ea să fie observată” (Ă) „Modurile de manifestare ale acestei voințe sociale predominante se numesc izvoarele Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1. Cutuma („consuetudinea” cum Îi spune Giorgio Del Vecchio) și 2. Legea. Un loc special Între acestea Îl ocupă Jurisdicția. 1. Cutuma (sau consuetudinea) este modul originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie observată” (Ă) „Modurile de manifestare ale acestei voințe sociale predominante se numesc izvoarele Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1. Cutuma („consuetudinea” cum Îi spune Giorgio Del Vecchio) și 2. Legea. Un loc special Între acestea Îl ocupă Jurisdicția. 1. Cutuma (sau consuetudinea) este modul originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1. Cutuma („consuetudinea” cum Îi spune Giorgio Del Vecchio) și 2. Legea. Un loc special Între acestea Îl ocupă Jurisdicția. 1. Cutuma (sau consuetudinea) este modul originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2. „Legea este gândirea juridică deliberată și conștientă, exprimată de organe speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe care fiecare o poate dobândi fie singur, fie cu ajutorul tehnicienilor. Legi constituționale și Legi ordinare. Controlul constituționalități Legii. Del Vecchio face distincții și corelații În hermeneutica sa de excepție; astfel: Între activitatea constituantă și activitatea legislativă ordinară; relațiile dintre cutumă (consuetudine) și lege cu dinamica lor de detaliu. Toate Îi servesc autorului de a contura teoretic (conceptual) ce este Știința Dreptului. 3. Dreptul Subiectiv În viziunea lui Giorgio Del Vecchio - fidel peste tot lui Immanuel Kant - dialectica obiectiv-subiectiv este axul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate Încă să producă noi norme juridice, dând, de regulă, pecetea, sigiliul autorității sale, legilor apărute independent de el, sub forma cutumelor, de exemplu. Puterea Statului nu este totuși niciodată un raport de pură forță: el găsește totdeauna sursa sa și limita sa În concursul real al factorilor care au determinat geneza sa, și care Îi aduc, În mod continuu, propriile lor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
directivele organizației juridice deja stabilită ca Stat. De exemplu, În viața juridică ordinară, În materie de contracte, „voința particularilor desfășoară o acțiune cvasilegislativă, a cărei validitate este, În principiu, ratificată și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca părți integrante. Filosoful ia În considerare, aici, și „clasa muncitorilor determinați” și practica deliberărilor anumitor organizații sociale, care, fie că sunt recunoscute În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lumea Florilor de mucigai? O categorie damnată care pare izgonită din corpul omenirii, alcătuită din succesorii nemîntuiți ai lui Cain: "Cîțiva au ucis./ Cîțiva ispășesc ori un furt, ori un vis". Dacă în societățile primitive violența putea fi curmată, conform cutumei, prin sacrificarea victimei ispășitoare, a pharmakos-ului grec, în cele moderne funcționează "reciprocitatea violentă", altfel spus răzbunarea raționalizată prin aparatul judiciar. Opinia lui René Girard: "Sistemul judiciar și sacrificial au deci în final aceeași funcție, dar sistemul judiciar este mai eficient
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna și cei dintîi, sunt binecunoscuții V. Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
fundamentale, de eliberare psihologică și morală, această lume nefiind una îngropată: "Putem să ghicim în lumea balcanică, în lumea Orientului Mijlociu, răscolite de lupte etnice, dominate de despoți, în care dreptul civil și penal modern se implantează cu greutate, iar cutumele tradiționale posedă încă o mare forță, o lume propice tragediilor" (p. 126). Iar femeile ce plâng deasupra sicrielor, după atentatele de azi, amintesc de bocitoarele antice, lumea care a generat tragedia fiind încă o lume vie. Și în eseul din
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
un altruist, riscându-și confortul efemer și punându-și în pericol rudele cele mai apropiate? Spre deosebire de Josef K. al lui Kafka, ființa umană, în socialism, știe prea bine cine îi sunt judecătorii și ce preț trebuie să plătească pentru încălcarea cutumelor cetății. Acea societate a fărădelegii este obsedată de regulamente și decrete. Un uriaș corp polițienesc nu are altă misiune decât să împiedice încălcarea valorilor oficiale consacrate. Într-o atare ordine socială, morala este eradicată. Eul, eul reflexiv, glorificat de tradiția
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de colonizare a magnaților maghiari prin care li se garantau Împroprietărirea cu destule iugăre de pămînt, În funcție de numărul membrilor familiei, și păstrarea drepturilor și cutumelor din țara de obîrșie, dimpreună cu scutirea de impozite preț de o generație, scutirea de sarcini publice și de obligația Încartiruirii militarilor. Ba mai mult, tinerele cupluri, care aveau ori așteptau un copil fără să fi trecut pe dinaintea altarului, scăpau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
înturna bisericilor jefuite! Spânzurați-l la vederea pârcălabului din cetate! Nu, Luminăția Ta! Au nu cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la cei mari, cei mari îi apără pe cei mici în cazul unor neînțelegeri cu alții de teapa lor, iar după ce se mai înalță și până la apusul vieții trăiesc în armonie și își acordă susținere necondiționată ori de câte ori vreunul are nevoie. Cutuma aceasta este susținută de puternicul sentiment fratern ce se statornicește încă din fragedă pruncie și se potențează apoi prin participarea la eforturile comune pentru îndestularea tuturor. În situația dată, Vasilica avea responsabilitatea încredințată și asumată să vegheze ca treburile casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-ți lasă numai ochii la vedere voi purta pe cap?... Dar eu, sare ars Majed și nu știu mai cum, n-am harem, ci numai trei soții, iar tu vei avea un statut special, vei fi, ca femeie divorțată, conform cutumelor arabe, soția mea temporară, vei sta alături de mine câteva ore, câțiva ani sau până la sfârșitul vieții. Cât vei vrea tu vei sta, și nu-ți voi îngrădi cu nimic libertatea, decât doar că, formal, va trebui să soliciți îngăduința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă care, la intrarea în mănăstire, le-ar zice ceva în genul "Bine v-am găsit! Am venit cu reforma!"... Va voi cineva să primească un șef?... Asta îmi amintește de povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
2000, p. 86), dar, în timp, accentul pus pe calitățile fizice ajunge să implice o anumită suplețe a corpului femeilor. Departe de a fi efectul evoluției sexului, esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Enigel. Numai că în viața concretă, inclusiv în aceea a formelor simbolice, faptele nu urmează întocmai, iar, uneori, chiar deloc, predicțiile teoretice și schemele prestabilite. În urma întîlnirii dintre Eugenia Iftodi și Ion Țuculescu nu numai că nu a dispărut, conform cutumei mitice, nici unul dintre ei (sau, altfel spus, în pofida acelorași modele culturale, au dispărut amîndoi), ci s-au redistribuit, ca într-o adevărată procreație, într-o a treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
se vorbea la "Taica Lazăr", comercial și chiar cu o anume șlefuire intelectuală. Dominant rămâne limbajul adesea "golănesc" din "Târgul Moșilor" și din Șoseaua Colentinei, care imprimă și atmosfera aceea pestriță, cosmopolită (români, greci, evrei, armeni, muscali, unguri, țigani) și cutumele încă patriarhale din margine de București, în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
la profesori, scrie antena3.ro. Părinții le apără pe fete, un avocat îi contrazice Părinții elevelor susțin că banii erau strânși pentru banchetul de absolvire, însă avocatul uneia dintre tinere le contrazice. Apărătorul susține că strângerea de bani era o cutumă instituționalizată, pentru a obține indulgența comisiei de examinare. Membrii comisiei sunt aceiași în ultimii cinci ani. Avocatul celor trei tinere a declarat că elevele au recunoscut că strângeau bani pentru comisia de examinare.
Eleve arestate pentru șpagă la examen by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/76487_a_77812]