556 matches
-
sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care păru că așteaptă răspunsul congregației, cu vreun ciatat În limba latină sau vreo replică din liturghier. — Amin să spuneți, cuvioase părinte. Că mare adevăr ați rostit, zise Fermín spre a salva stingheritoarea tăcere. — Ne spuneați ceva de primul an al tatălui meu la colegiu, am zis eu suav. Părintele Fernando Încuviință. — Încă de pe atunci Își spunea Carax, cu toate că numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate cu cîte un exemplar din liturghier. — Sălbaticule, bîigui preafericita din partea de est, care semăna În chip uimitor cu portretul oficial al generalului Yagüe. — Iată-le, zise Fermín. Trei sfinte are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mănăstirea Neamț, cursurile Facultății de Teologie Dumitru Stăniloae din Iași, iar unii au urmat și a doua facultate și cursuri post universitare. În fiecare zi în mănăstire ajung pelerini atât din țară cât și din străinătate. Cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, mănăstirea i-a avut ca oaspeți atât pe conducătorii Bisericii, cât și pe demnitarii din țară și din străinătate. Ne-am bucurat de vizita Sanctității Sale Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu I, de Preafericitul Hristodoulos, Arhiepiscop al Atenei și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
doagelor, Moș Iacob, lac de sudoare (și, Doamne, ce bine, ce ocrotitor, ce acoperitor mirosea sudoarea de cal a lui Moș Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei Domnica, mucenița ot Chizdruieni... Căpacul fiind al doilea fund - cel de sus; aștepta alături, pregătit și el „de dus, de torți” - adică de cele patru sfredelașe Înfipte În el, cât să poate fi luat și așezat... Ce urma era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cazania” sau „Carte românească de învățătură la dumenecele de preste an și la praznicele împărătești”, cu o bogată ilustrație reprezentând scene specifice din viața Bisericii din Moldova, precum: aducerea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și ale Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași dar și altele. Fiind scrisă în limba poporului, cu numeroase comparații pitorești și expresii plastice, într un stil viu și plin de culoare, Cazania, a avut un rol excepțional în formarea limbii române literare, cunoscând o largă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jur. Iorgu se trezi din vis, strigând... Fata, Fata...!”. Inima începu să-i bată mai tare în piept... și, într-o clipă pricepu rostul suferințelor lui... Afară, se lumina de ziuă... Prin fereastră se strecurau zorile. Era în ziua de Cuvioasa Paraschiva... ...În cimitir. A doua zi de Sf. Dumitru... Vremea sta într-un picior... În genunchi pe marginea mormântului, cu ochii spre cer, Iorgu se ruga pentru iertare și pentru odihna veșnică a Vasilicăi. Era în mijlocul toamnei... Era o liniște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un cuplu și se Împerecheau amestecați pînă spre ziuă, cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni. Era - Încă - loc pentru toată lumea; strîmbă, dreaptă, pocită, cuvioasă, nicicum; lume. Ori providența juca la două capete! - asta nu admitea Antonia. Sau nu pricepea. Acesta sînt eu cel adevărat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dracului, observă părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine! - Bre, cuvioase, îl mustră, cu prefăcută indignare, părintele titular, ți-am spus să nu mai pomenești pe ucigă-l-crucea. Ce păcatele, doar ești preot bătrîn! Doar atâta iertare să ai pe lângă Domnul milostiv. G. Călinescu Stănică deveni provocător: - Așa sunteți dumneavoastră. Pe alții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce ți se pun înainte". Popa Țuică cântă pe nas: "Mănîncă miere, fiule, că este bun fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău." Apoi întrebă, îngrijorat: - Oare, tăiculiță, mai stă mult cu țuica aia? Că mult numai am de trăit! -Hei, cuvioase, nu ne e dat nouă, păcătoșilor, să știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu cu trufia noastră. Domnul vede. - Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Țuică îi dădu replica dăscălește: - "Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea vavesti lauda Ta!" Și numaidecât bău țuica. Părintele, scuturîndu-și fărămi-turile de pâine de pe antereu și privind la ceas, găsi că e vremea să plece: - Să ne sculăm, cuvioase, să mergem, că s-a făcut amiază. Domnul să binecuvânteze această casă. Moș Costache, foarte serios, întrebă: - Și sufletul vede și aude ca și în viață? - Of, Doamne, zise părintele, silindu-se să scape depreciziuni compromițătoare, acestea sunt taine înfricoșătoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tu, împielițatule, cum e. "Și iată, zicela Apocalipsa, voi veni în curând; și răsplata mea cu mine este ca să plătesc fiecăruia după fapta sa. Eu sunt alfa și omega, începutul și sfârșitul, întîiul și cel din urmă", și celelalte. Haide, cuvioase, să plecăm, că e târziu. Și părintele porni pe ușă, urmat de popa Țuică, spărgând o dispută care nu-i plăcea. - Am vorbit și eu așa, declară Stănică părintelui în poartă,ca să stimulez pe bătrân, sa-l fac să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se atinge de paharul de vin, se închină, își făcu și el cruce. Mâncară ca și altă dată, cu aceeași lăcomie, dar cu demnitate. Numai popa Țuică își dădu în petic: - Trupul îl ia pământul și sufletul îl ia tartorul! - Cuvioase! îi reproșă părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la farmacie; e ca o bucată de zahăr, care se evaporează dacă n-o ții într-o pungă cu boabe de piper. - Ptiu, bată-l gheena! se cruci popa Țuică.Părintele arătă o supărare cu totul formală, după obicei. - Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmaiacum la praznicul unui răposat. Apoi părintele crezu de datoria lui să se ocupe și de Otilia, adresîndu-se însă din respect, pentru presupusa durere, celorlalți: - Dar domnișoara, fiica răposatului, c-am uitat cum îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moaștele unor sfinți din spațiul bizantin care au fost aduse sau ne-au fost dăruite, pe vremea lui Alexandru cel Bun, respectiv a lui Vasile Lupu, pentru a patrona principatul. E cazul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și al Cuvioasei Parascheva de la Iași, declarați ocrotitori ai Moldovei 137. Consolidarea ortodoxiei în spațiul extra carpatic, la adăpostul existenței unor entități statale, a permis supraviețuirea acesteia în Transilvania în condiții grele. Dovezile sunt multe, având în vedere bisericile și mănăstirile ridicate în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tradiție, o universitate de top, manifestări științifice, literare, tîrguri, expoziții etc. Nu putem să intrăm în concertul acestor orașe de elită culturală doar cu festivalul berii, cu tîrgul de oale, cu chiciul care au devenit "Sărbătorile Iașiului" ce însoțesc hramul cuvioasei Parascheva, sau cu nu știu ce formații plătite de Primărie să ne spargă timpanele în fața Palatului. Nu în ultimul rînd, avem nevoie de un lobby foarte puternic la Bruxelles, or, mă tem că pentru asta ne trebuie un primar care să cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din zi, aflîndu-mă eu pe Lunca Mare, viind din gios, s-au cutremurat pîmîntul". Lunca Mare se află și acum în șesul Siretului, pe moșia Brehuieștilor. Cu ce treabă umbla Vasile Iurașcu, așa de dimineață, pe această moșie? În ziua Cuvioasei Paraschiva, la Brehuiești este și acum hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă nu era strînsă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
casă... În țara aceea de pe înaltul podiș, sfintele și sfinții puteau fi văzuți în fiecare zi. și nu doar strălucind în statui, cu firave raze ieșind din părul de piatră. Uneori, în cartiere lăturalnice, se și arătau. Dona Ariadna, o cuvioasă - în ciuda numelui păgîn și ciudat -, îi povestise cum, în satul ei, un bărbat trecuse seara tîrziu prin cimitir. Întîlnise acolo un gropar pe care nu-l cunoștea. Omul mai avea doar cîteva cazmale de scos dintr-o groapă. Și-au
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
un alt mare fiu al acestor locuri, Mihail Negură, care pe atunci era ministrul cooperației și în a cărui casă funcționează astăzi Direcția Muncii și Protecției Sociale. De altfel, așa cum I. Rășcanu a contribuit cu mulți bani la ridicarea bisericii „Cuvioasa Parascheva” (începută în anul 1937), așa și Negură a procedat la biserica-soră „Sfântul Neculai”, începută tot în 1937, căreia i-a donat suma de 20.000 de lei, de departe cea mai mare contribuție bănească. În acest context, credem că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tras prin ele blestemul de a se fi născut, ci binecuvântarea de a trăi. Te-ai uitat cum sunt zugrăviți Papa ot Brâncoveni și Preda, și Mihai Vodă cel Viteaz și Constantin postelnicul? Nu prea înțeleg ce vrei să spui, cuvioase. Eram acolo, când vodă îi zicea meșterului Constantinos ce voia de la el. Și spunea așa; „Pe neamul meu cel răpus de moarte năpraznică, pe taica Papa, și ceilalți, moș Preda și Constantin Cantacuzinul să-i faci senini și frumoși ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a înălțat, nu i-a doborât! Rămăsese meșterul pe gânduri, se tot uita după vodă și fața lui era așa de bucuroasă încât m-am apropiat de el și l-am întrebat: „Ce-i meștere, ce s-a întâmplat?“ „Doamne, cuvioase, ce fericire, abia acum am înțeles de ce-mi cere canonul să-l fac pe Sfântul Ioan Prediteci, semeț, râzând, ducându-și într-o tipsie capul în mâini, așa a spus vodă, moartea i-a înălțat, nu i-a doborât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din cei apropiați, cum să ți fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei tale, întorcând și celălalt obraz. Uitaseși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci și moi icoane Împlu văile de lacrimi, de-un sclipit împrăștiet. Ale focurilor raze cearcă neguri să străbată Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stejar terminată în arc. Pardoseala bisericii este din dușumea de scândură, iar învelitoarea din tablă zincată. Fațadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind înconjurată de un brâu de lemn lucrat manual. ISTORICUL BISERICII COȘEȘTI Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” este o construcție veche din bârne de stejar cioplit cu forma de corabie datând din anii 1790-1795 și având ctitor pe Iordache Sion și soția sa Ecaterina. Biserica, ctitorie boierească a familie Sion, este așezată în partea de est
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
ne închinasem, ne cumpărasem câteva mici amintiri. Admirăm biserica, Mănăstirea și tot ce se poate vedea cu ochii trupesti, dar și cu ochii sufletești. Apoi ieșim, îndreptându-ne spre autocar. Ne continuăm drumul oprindu-ne la o altă Mănăstire, a Cuvioasei Parascheva, care era oarbă. Se spune că ea îl iubea mult pe Mirele Hristos. Cu mult zel îi slujea Lui, în ascultare, smerenie și supunere. Avea amândouă frumoase, sufletul și trupul. S-a întâmplat o dată să vină niște tâlhari să
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]