196 matches
-
și diatonic pe margini (Simfonia a V-a-Litanii pentru plinirea vremii de Ștefan Niculescu), fie că planeitatea formei suferea imprevizibile și salutare accidente (Concertul pentru violoncel și orchestră de Costin Miereanu) ori că unghiul de protecție era mereu fluctuant, în funcție de avatarurile cvintei atât de dragă cântăreților medievali și de referințele structurale proprii catedralelor sud-europene (Cantigas de Magnus Lindberg). Trei lucrări care au conviețuit, aș spune, deopotrivă în plan material și spiritual. Trei compozitori ce pot locui în cel mai luxos hotel de
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
depresivă/expansivă rămânând aceeași în ambele interpretări. Concertul debutează cu o suprapunere de acorduri. Cel propriu-zis, un acord micșorat cu septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept originator<footnote În sistemul funcțional, cvinta acordului minor, deci invers, este numită originator, ea corespunzând cu armonicul 1 în sens descendent. În ordinea descendentă a cvintelor , acordul fa-la bemol-do este dispus: do-fa-(si bemol-mi bemol) -la bemol, în care do = originator, fa= fundamentala, la bemol
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
septimă mică în răsturnarea I (la-mi- fa#-do) este considerat de Cuclin ca având drept originator<footnote În sistemul funcțional, cvinta acordului minor, deci invers, este numită originator, ea corespunzând cu armonicul 1 în sens descendent. În ordinea descendentă a cvintelor , acordul fa-la bemol-do este dispus: do-fa-(si bemol-mi bemol) -la bemol, în care do = originator, fa= fundamentala, la bemol = terța, elementul cu cea mai mare tendință de sensibilitate din acord footnote> sunetul Mi<footnote Cf. Dimitrie Cuclin, Tratat de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
mersul semitonal fa#-fa♮ și la#-la♮, în care cromatismul este tratat ca sensibilă<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 63 footnote> La nivelul mișcării funcționale de la un element la altul, distanța parcursă între sunetele semitonului cromatic este de 7 cvinte. Tonal, din perspectiva armoniei tradiționale, în măsura a treia ne aflăm pe subdominantă, dar aceasta este dominanta, în modul invers sau în modul minor în concepția lui Cuclin. Așadar, conform interpretărilor funcționale date de Cuclin, un scurt ascensio către subdominanta
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Cuclin, Tratat de forme muzicale, (București:tip. Bucovina,1934), 48-49 footnote>. Dezvoltarea debutează cu o secțiune de instabilitate tonală care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 187 footnote>. Mișcarea ascensională este asociată cu creația umană, ca răspuns la gestul creator inițial, și cu aspirația
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de tema episodică, expusă în tonalitatea sextei napolitane, Si bemol major, puntea conducând către Mi bemol major, tonalitatea primei teme a grupului secundar. A doua temă a aceluiași grup este prezentată în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare finală, ce readuce tonalitatea inițială, la minor. În scrierile sale, Cuclin compară planul dramatic general al simfoniei (gândită în 4 părți) cu lupta și unitatea contrariilor. Acțiunea (partea I) și reacțiunea (partea a II-a
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
ritm, timpul ca pulsație care nu se manifestă liniar, ca un tren pe șine ci ca un râu vălurind, raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet fundamental, se află o depănare de douăsprezece cvinte în șapte octave, ajungându-se astfel la cadranul tonal construit prin utilizarea a șapte alterații suitoare și șapte coborâtoare, diezi și
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet fundamental, se află o depănare de douăsprezece cvinte în șapte octave, ajungându-se astfel la cadranul tonal construit prin utilizarea a șapte alterații suitoare și șapte coborâtoare, diezi și bemoli. Detaliind analogia cu jocul de șah, regele este identificat cu tonica, regina cu melodia, turnurile cu armonia. Se
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat repede de Motet. În faza tatonărilor (secolul al X-lea) pe un plain chant (cantus firmus) se grefează o voce organală, duplum (dublă) care evoluează paralel la distanța de cvartă sau cvintă, notă lângă notă (punctum contra punctum). În secolul al Xll-lea, apare în orașele franceze Dechantul (discantul), în care vocea organală renunță la paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Subintitulat " În memoria unui înger" opusul bergian mărturisește un lirism profund, dar nu în exces, un "canto jondo" fără nici o violență expresionistă. Este o muzică dodecafonică de tipul "work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de gamă pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
lapte și spermă, ale cărei vițe se suceau și se-ncolăceau în turbioane rapide. Vorbi către ea, cu brațele-ntinse spre ea, într-o limbă necunoscută. Uneori mi se părea că recunosc guturalele negrilor somalezi, sau glotalele arameilor. Plescăitul dogonilor, cvintele javanezilor. "Ti-kitan", striga foarte des, ca un tact obsesiv al discursului, și când rostea (lătra? blestema în torturi? scrâșnea din măsele?) cuvîntu-ăsta, făcea și cu mâinile un gest, mascat pe jumătate de efodul aurit și de manipulumul ce-i dubla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare grijă pentru viața de apoi. Prin urmare, acolo nu se poate fără adjuvante, nu-i așa? Simțurile dispar. Gustul, văzul și auzul. Dar pipăitul și mirosul? „Rimel Plumb Aut Mascara, luciu de buze Full de Popi, fard de pleoape Cvinta Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem. Trecuseră doar câteva minute de când îmi reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca răspuns. Apoi din nou Scout. O ceartă care se întețea undeva în față. Am încremenit în loc, năuc. Nu, ajunge pentru seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
absolută, implicînd toate nivelurile de realitate: cunoașterea este mereu deschisă. Considerațiile precedente permit să răspundem în mod riguros foarte interesantei între-bări formulate recent de logicianul Petru Ioan10 : de ce să ne limităm la terțul inclus ? De ce să nu introducem "cuartul inclus", "cvinta inclusă" etc.? În lumina schemei care tocmai a fost descrisă, cuartul inclus, de exemplu, ar trebui să unifice A, non-A și T. Or, tocmai termenul T' e cel care realizează această unificare! Termenul T' este atunci un "cuart inclus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu T. Altfel spus, structura cuartului inclus (A, non-A, T, T') se descompune în două structuri de terț inclus : (A, non-A, T) și (A', non-A', T'). Prin urmare, nu avem nevoie de un "cuart inclus", de o "cvintă inclusă" etc. În acest sens, terțul inclus este infinit terț sau, cum îl numește Christian Duchemin, terțul-fără-nume11. Acest rezultat trebuie apropiat de celebra teoremă a lui Peirce, demonstrată cu ajutorul teoriei grafilor: "...orice poliadă superioară unei triade poate fi analizată în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o octavă mai ridicat decât tonul fundamental al corzii. Deplasând puțin culisorul, coarda poate fi împărțită în trei cincimi, respectiv două cincimi; în acest caz, Pitagora a observat că, prin ciupirea celor două segmente obține două note ce formează o cvintă perfectă; aceasta este considerată ca fiind cea mai puternică și relevantă relație muzicală. Diferite rapoarte dau diferite tonuri, ce pot alina sau tulbura. (Discordantul triton, de exemplu, era poreclit „diavolul muzicii“ și nu era agreat de muzicienii medievali.) În mod
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a oficiilor mai sus prezentate, să se realizeze deasupra cântului ecleziastic anumite consonanțe care să aibă același etos cu melodia gregoriană și pe care să o imite, cum ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
expresie, imprimată de scările modale. Exemplul selectat din lucrarea lui Victor Giuleanu - Principii fundamentale în teoria muzicii, București: Editura Muzicală, 1975, paginile 205-206, demonstrează intonațiile modale (doric pe mi cu sunetul si mobil) și o intervalică alternantă între salturi de cvintă și sextă cu mers treptat, ascendent și descendent. Poporul român și-a exprimat simțămintele prin creații de o rară frumusețe, construindu-și un sistem modal propriu, diatonic și cromatic. Exemplele propuse din lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
nobilii trubaduri (în Ars Antiqua și Ars Nova) ce vor cultiva melodia simplă și expresivă. Din exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 182, vom observa mersul linear sau treptat al intonației, asociat cu salturi de cvartă, cvintă și mai rar de sextă și septimă, în modul lidian pe fa. În Renaștere, când sunt utilizate modurile apusene diatonice, compozitorii au realizat melodii simple, expresive. Un element important pentru creația muzicală de până acum îl reprezintă cuvântul, deoarece muzica
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
dus la cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să aibă o mai mare coeziune, s-a utilizat procedeul imitației, adică trecerea melodiei de la o voce la alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]