463 matches
-
mai Înțelept să presupunem că doar s-a prefăcut că o ia În direcția autobuzului pe care știa că nu poate conta și că, de fapt, de la bun Început intenționa să meargă cu metroul și deci a luat-o pe dîmb În jos? Îmi imaginez că a avut o Întilnire la stația S tocmai În dimineața aceea deoarece, dacă s-ar fi dus direct la serviciu, autobuzul i-ar fi fost mai convenabil... — Dar nu s-a dus la nici o Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
9.40. Am făcut cercetări cu privire la originea cutiei de chibrituri. Cam la douăzeci de minute de mers pe jos de la casa clientei mele, În direcția stației S, pe drumul principal și privind spre dreapta din stația de metrou de la poalele dîmbului, am văzut În stînga o parcare În aer liber. În diagonală privind, se zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de locuințe și extinderea satului pînă la dimensiunile actualului oraș F. Zona era Înțesată de camioane mari. Vechiul sat, unde se află locuința domnului M, ține În prezent de circumscripția numărul unu și se Întinde spre vest, mărginită de un dîmb acoperit cu tufăriș, pe partea dreaptă a magistralei. Aveți, spre exemplificare, o schiță a orașului F. Aceeași zi, ora 16.28. Prima la dreapta de la a doua stație de autobuz de după PECO. Am oprit mașina În fața oficiului poștal și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci de metri. Un stîlp alb, perpendicular, În iarba uscată, mustea de semnificație, dar nu-mi puteam da seama ce anume vroia să Însemne. Pe fundalul digului, atacanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
admiți că modul ei necondiționat de a avea Încredere În el era un soi de tînguire pentru cel mort. Am avut impresia că Înțeleg și de ce n-a vărsat nici măcar o lacrimă cînd a vorbit despre fratele ei la poalele dîmbului, la interval de numai zece minute de la scoaterea sicriului. În camera de zi, plină doar de șoapte și gînduri de prisos nu era cazul să mai fii oficial chiar dacă un „mort” a intrat Într-o asociație. Același lucru era valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de cafea tare. Dacă plecam la 5.30, puteam să ajung la poalele dîmbului pe la 6.10. Dacă Îmi luam mașina și făceam cîteva ture prin fața localului Camelia pentru a cerceta terenul, se făcea 6.30, exact cum scrisesem În raport. M-am bărbierit și m-am Îmbrăcat. Mă uitam peste ziarul din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă cu camere de Închiriat... ca un ciorchine la jumătatea pantei. Un alt drum ducea de la poalele dîmbului În altă parte și cum pe-acolo nu prea m-au purtat pașii, nici nu-i de mirare că amintirile mele erau cît se poate de Încețoșate. Doream să-mi pun toată speranța În faptul că asemenea contururi de memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o asociație obișnuită de idei ce iese prin hornul băii publice. Părea să-mi fie lesne să deduc, după mușchiul ușor murdar ce se extindea de la zidul protector și pînă la caldarîmul din beton, că aceea era partea nordică a dîmbului. De fapt, dacă presupuneam că această senzație de familiaritate nu era În realitate recunoaștere, ci mai degrabă o impresie falsă a unui lucru știut Îmbrăcat În hainele, amintirii, atunci chiar și concluzia la care ajunsesem că mă Îndrept spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel. În clipa În care am schimbat direcția, În spatele meu a răsunat un claxon, ciudat de comic. Urca dîmbul o camionetă Încărcată de legume, plină de urme de lovituri, lăsînd după ea un nor de fum alburiu. Era oare o iluzie optică? Am Încercat să mă feresc din calea ei luînd-o spre zidul protector și Într-o clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile de la poalele dîmbului erau aprinse, dar zece metri mai Încolo era Încă suficientă lumină afară. În orice direcție priveam Însă, totul părea pustiu și m-a cuprins o panică de nedescris. Mă simțeam ca prins În capcană Într-un peisaj În care pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe o masă, o farfurie cu karēraisu din care ieșeau Încă aburi. Am luat-o la goană. Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-am oprit și mi-am ridicat privirile spre vîrf. DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai anemic, apoi mai tare. Sunetele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai anemic, apoi mai tare. Sunetele s-au topit În peisajul părăsit și lipsit de orice conținut, absorbindu-le cu totul. Nici urmă de ecou... Am pornit pe lîngă dîmb și am dat fuga Înapoi În oraș. Am trecut prin pasajul de sub șinele de pe estacade, la colț am luat-o la stînga. Aici au Început să-și facă apariția, una după alta, mai multe clădiri: o tutungerie, atelierul unui instalator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Tu erai? zise ea nevinovată, pe un ton blînd. Ce spuneai? — Mă cunoști?... Știi cine sînt?... Cineva... — Lasă glumele astea prostești. — Vreau să mă ajuți, am spus cu un ton implorator, concentrîndu-mi toate gîndurile. SÎnt În cabina telefonică de la poalele dîmbului ce duce spre Orașul de Sus. Te rog. Vino și ia-mă de aici. — Ești Îngrozitor... la ora asta... Ești beat? — Te rog! Mi-e rău. Te implor! Te rog, fă ceva... — Ești imposibil! Fie... Așteaptă acolo. Nu te mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cei mai mulți dintre ei, să rămână pe vapor. martie 2000 Mihaela: Eclipsa În apropiere de ultimul Paște am văzut prima oară că aproape de șirul mormintelor alor mei crește un pin vechi care mai are doar un ciuf verde. Stau pe un dâmb în fața pinului și-mi beau cafeaua de la șase dimineața. Acolo îmi regăsesc, in integrum, locul pe care ni-l dă Dumnezeu ca natură. El ca natură, nouă ca natură. E o colină cu un șir lung de morminte, ascunse între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună. Beam o înghițitură și una o turnam alături. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De ce nu mi-ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe drumul acesta a fost hanul Boului... A fost odată... cucoane Dumitrașcu... Acuma, în locul acela a rămas un dâmb și pe dâmb crește iarbă mare. A ars hanul, cucoane Dumitrașcule... —A ars? rosti boierul, pe gânduri; de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost hanul Boului, dar nu l-am apucat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe drumul acesta a fost hanul Boului... A fost odată... cucoane Dumitrașcu... Acuma, în locul acela a rămas un dâmb și pe dâmb crește iarbă mare. A ars hanul, cucoane Dumitrașcule... —A ars? rosti boierul, pe gânduri; de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost hanul Boului, dar nu l-am apucat când am venit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-n urmă-i oamenii zâmbeau și-și făceau cu ochiul. Calul pornea la umblet, și când ajungeau aproape de curte, pe-o cărare de dindos, vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână. Și lucrul continuă. În groapă, după o haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
asupra turcilor. (scrisoare) „M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo, cu o căruță, vreo 13 km prin păduri; am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni care m-a condus până la locul la „Dâmb” cum se zice acolo. De acolo am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban Vodă 43 ȚĂRÂNA de la PODUL ÎNALT (scrisoare) „Am luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un leu în cușcă cât a fost noaptea de lungă. A doua zi, în zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii, de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe hangiță măcar pentru o clipă, așa cum un însetat nu-și poate lua gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o minută în prag, cântărind din priviri pe cei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a pornit o vântoasă de culca copacii la pământ. Și am horhăit prin pădure până către ziuă, când am văzut că sunt în marginea ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întoarceți fără altă acțiune. Atenție la numărarea secundelor. ― Am înțeles, domnule căpitan... Dumitru pășea apăsat alături de comandantul grupei de avangardă. Prin stratul subțire de zăpadă îmbibată cu apă mergeau cu greutate. Când abia mai puteau respira de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]