464 matches
-
suntem croitorese, gândind că vom lucra mai ușor. Eu am ajuns Într-adevăr la munca de croitorie, Însă mama a ajuns la construcții. Ce Însemna asta? Toată ziua cărau pietre În arșița soarelui, de dimineața până seara. Era acolo un dâmb și urcau cu pietre grele, coborau cu pietre, era un fel de... cum să vă spun... să chinuiască oamenii. Eu am fost mai norocoasă, că am ajuns Într-un depozit unde făceam lucruri mai ușoare. Seara Însă mă Întâlneam cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prieten când eram asistent... O vreme, cât a trăit mama, acasă, acum îmi pregătesc singur ceva necomplicat... Vă invit la braseria asta..." Vorbăria îi slăbea atenția? Simula neatenția? Literalmente parcă nici nu auzi că o invitam la masă. Urcasem un dâmb plin de brazi, ca să se uite ea mai aproape la acea casă care avea cocoțată sus acea odaie ca o hulubărie. Cine o fi acolo? Se rezemă de gard și rămase minute lungi cu ochii ei mari zgâiți în sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Zi mai bine că nu mă iubești și lasă tu teoria transferurilor misterioase." "Oare?! reflectai. Stai să mă gîndesc!" " Gîndește-te!" spuse cu o astfel de intonație încît înțelesei că nu-mi acorda pentru asta prea mult timp. Stăteam pe un dâmb lângă un mic afluent al râului care înconjura orașul. Pădurea, în zare, pe marele deal veșnic prezent, își arăta strălucirea de aramă, de galben și de verde, uriaș covor care cădea prin văi adânci și se ridica pe creste sub
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caraghioși) se pomeneau surprinși de ceva și se vedea clar ce-o să li se întîmple: schiurile o luau vizibil înaintea picioarelor în timp ce schiorul încerca disperat să se redreseze; cădea aiurea, alunecând apoi pe pârtie până hăt departe. Surpriza era un dâmb care te sălta brusc în aer, mă trântise și pe mine de câteva ori. Cei experimentați, ca Suzy îl treceau rămânând câteva clipe în sbor de pasăre, cu trupul înaintea schiorilor, care apoi, la atingerea pîrtîei erau răsucite de schior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a fost prezentat de către Petri Mor în lucrarea sa ",Monografia comitatului Sălaj”(Szilagy varmegye monographiaja) cuprindea următoarele terenuri: Braniște, Ungur, Șesul din sus, Fânațe, Dâmburele, Iezer, Dumbrava, Săcături, Mestecini, Dos, La șanț, Dumbrăvița, Poiana Munteanului, Valea Indreichii, Satul Bătrân, Ceredești, Dâmbul Morii, Șesul din jos, Cănepiște, Valea Fulgilor, Piatra Lată." 1898: 520 locuitori; 1900: 545 locuitori (508 români și 37 unguri); erau 506 greco-catolici, 4 ortodocși, 10 romano-catolici, 16 reformați, 1 unitarian, 8 izraeliți. 1903: 596 locuitori; 1906: 605 locuitori; 1910
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
pentru clasificarea culturii în fazele A, B și AB; în afara acestei așezări, în cadrul sitului se mai găsesc așezări din eneoliticul târziu (cultura Horodiștea-Erbiceni), perioada geto-dacică și secolul al III-lea e.n. Alt sit arheologic de interes național este cel de la „Dâmbul Morii”, la marginea de nord-vest a aceluiași sat, unde s-au găsit alte vestigii ale culturii Cucuteni, faza AB. În rest, alte șapte situri arheologice și alte trei clădiri sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente
Comuna Cucuteni, Iași () [Corola-website/Science/301271_a_302600]
-
de interes local. Situl arheologic de la „Bogdăneasa” (1 km vest-nord-vest de satul Băiceni) conține așezări din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n. (perioada Latène), secolele al VIII-lea-al IX-lea și secolul al XVIII-lea; situl de la „Dâmbul lui Pletosu” cuprinde așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A), secolele I-al II-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al IV-lea (epoca post-romană), secolele al IX-lea-al X-lea și secolele al XVI-lea-al XVII-lea; situl
Comuna Cucuteni, Iași () [Corola-website/Science/301271_a_302600]
-
nodul centralizat al rețelei feroviare. Teritoriul orașului este împărțit de Dunăre, care traversează capitala ungară în direcția nord-sud. Contrastul este evident și geografic, pe partea dreaptă a fluviului se situează dealuri, munți; iar pe partea stângă câmpia Pestei, cu micile dâmburi spre nordest, unde încep Dâmburile Gödöllő. Partea Buda este zona de locuit și de odihnă a capitalei, cu zone economice în nord și în sud, iar Pesta este centrul administrativ, comercial și industrial, cu cartiere mari rezidențiale și cu mari
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
Teritoriul orașului este împărțit de Dunăre, care traversează capitala ungară în direcția nord-sud. Contrastul este evident și geografic, pe partea dreaptă a fluviului se situează dealuri, munți; iar pe partea stângă câmpia Pestei, cu micile dâmburi spre nordest, unde încep Dâmburile Gödöllő. Partea Buda este zona de locuit și de odihnă a capitalei, cu zone economice în nord și în sud, iar Pesta este centrul administrativ, comercial și industrial, cu cartiere mari rezidențiale și cu mari stabilimente de divertisment. Pe aria
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
híd (Podul Margareta), Margit körút (Bulevardul circular Margareta) după Margareta a Ungariei, fiica regelui Béla al IV-lea. După regele Matei Corvin a fost denumită Biserica Mátyás din Cetatea Buda. Ocupația otomană de 150 a lăsat urme și în denumiri, Dâmbul Rozelor (Rózsadomb) fiind numit după "Tatăl rozelor", dervișul Gül Baba. Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI, Terézváros (Orașul Tereziei) și Teréz körút (Bulevardul circular Terezia). Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi: Lipótváros (Orașul lui
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
nici gardul, cu-atât mai puțin culoarea. Farurile orbecăiau prin apă și beznă. Drumul dispăruse, mașina se scufunda ușor, roțile patinau pe dedesubt. Puteam să fim și-n Techirghiol, nu era mare diferență. „Aici!“, a mârâit Mihnea, „Urc-o pe dâmbul ăsta!“ Am tras de volan și-am ieșit din apă cu roțile din față. Nu era bine: parcă simțeam cum se ridică aburii din motor. „Stai că-ți deschid eu.“ Mihnea a sărit din mașină, l-am auzit fleoșcăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu oameni, Pajura deplasa pe alei și prin părculețe o cantitate egală de frică și splendoare. Cartierul stătea într-o rână, supraânălțat deasupra restului orașului, ca o insulă de plante, pământ și beton. Străzile dispăreau și apăreau după câte-un dâmb sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei, Hrisovului, Poligrafiei. De-aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl stropeam cu acizi, pe care îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de protecție ale barajelor și Colentina, Herăstrăul sau Lacul Tei se revărsau pe magistrale, luând casele și mașinile pe sus. Când apa depășea Dâmbul Morii, un sfert din oraș bolborosea, din Griviței în Drumul Taberei și din Militari pe Victoria Socialismului. Admiram platforma Casei Poporului sub valuri și cazematele Grozăveștiului sfârâind în fumuri verzi, Piața Unirii scufundată, magazinele universale topite în câteva secunde. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Alte Donau, locul părea ideal pentru o capcană: izolat, la periferie, cu cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o capcană: izolat, la periferie, cu cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau spre cer creneluri de cărămidă adevărată, săpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am ridicat din umeri și-am închis ușa. Afară, l-am lăsat pe Mihnea s-o ia înainte. Opelul nu ne mai aștepta la poartă, mocirla dispăruse. O zi deosebită, strălucind de soare și gigabiți. Drumul arăta curat, neted, fără dâmburi și gropi. Ploaia se potolise, cerul devenea lucios cu fiecare pas. Mă simțeam mulțumit, trist, ușurat. Bunicu’ Vitalian se putea odihni la Moroieni, în dosarele Arhivelor, în cutele poveștii sau oriunde-ar fi fost. Schimbasem lumea, îmi salvasem țara colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grădini și cordele de stânci și de ape: "Numai o Tîrnovă este, și nimic mai mândru nu-mi văzură ochii, încît abia îndrăznești să iei caietul de schițe, pentru a însemna pe hârtie măcar aproximativ minunata icoană". Formația stîncelor și dâmburilor orașului, petrecut în curbe fantastice de râul Iantra, e atât de labirintică și aventuroasă încît nu există punct din care ar fi cu putință de a cuprinde unitatea părților orașului, încuibate la răzămătorile deosebitelor terase de var. Amestecul de case
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vagoneți sau locomotive fabricate în Manchester, legate la capătul unor vagoane bolnave acoperite de bărbați înfășurați în pături și de soldați. Deja din oraș, de-a lungul drumului ce ducea la mină, gunoiul era aruncat într-o vale mică, cu dâmburi gelationase de materie în putrefacție; aici locul era înțesat de vulturi. Și într-unul dintre cele mai înalte locuri pe care le puteai zări cu ochiul liber, pe un țanc de piatră, era o cascadă. Uneori era învăluită într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vegetația să crească agresiv. Palmieri înalți, cedri, liane prin care alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
preț. Un "macho" poate stârni pe bună dreptate nedumeriri, însă trebuie să recunoaștem că el acceptă mai degrabă să-și rupă gâtul decât să-și plece capul. amiază la Uxmal Soarele dogorește din ce în ce mai tare, înfierbîntînd ruinele de la Uxmal. Pe un dâmb, se dezgroapă un templu. Săpătorii înlătură pământul de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un obiect al regretului, dar, din păcate, istoria a fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
două ori. De fiecare dată, n-am văzut decât Nilul, sfincșii, lumina și nisipul. Am fost nu în "timpul istoric" al Egiptului, ci în cel "mitologic". În Grecia, la fel. Pot să dau mii de detalii despre Acropole sau despre dâmbul de sub culmile Parnasului unde a funcționat oracolul de la Delfi. Nu pot spune cum gândește grecul care trăiește de pe urma acestor ruine. În Mexic, repet aceeași experiență. Din seara când am coborât pe aeroportul din Ciudad de Mexico, am fost în miezul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe o potecă noroioasă care străjuiește un ogor negru - acum, gol. SÎnt vreo 5 kilometri pe care urmează să-i facem Într-o oră, sub cerul Închis. Nu ne grăbim, că n-avem de ce, avem ce ne povesti. Pe un dîmb nu departe, În cîmp, stă așezat un om, cu hainele În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]