1,517 matches
-
cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu te-ai spovedit? Sparg oul, las cojile roșii pe jos, fărâmițate, ca o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Beverly Hills cu șaptesprezece valize asortate migrând în cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi și mănuși și gulere scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din baia lui Evie și-o sticlă mare de Joy și-o sticlă mare de White Shoulders, și stropesc peste tot prin dormitor cu mirosul a milioane de flori de car votiv. Focul, infernul de nuntă al lui Evie, găsește dâra de flori îmbibate în alcool și mă urmărește în goană în coridor. Asta-mi place mie la foc, cum m-ar omorî și pe mine la fel de repede ca pe oricine altcineva. Cum nu poate ști că-i sunt mamă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
progenitura unui nobil din Sumatra și a unei papuașe din Irian. Avea părul des și ușor buclat, Încă umed de la dușul pe care-l făcuse la insin tențele ei. Era tuns scurt și pieptănat cu cărare pe-o parte, o dâră albă Într-o mare neagră, atât de net trasată, Încât ea abia s-a stă pânit să nu-și plimbe degetul de la un capăt la altul al acelei dungi. — Vă rog să mă iertați, a Început el și a tușit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fost mulțumit să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A pornit la Întâmplare pe culoarul cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat le dăduseră, și lui Johan și lui Adam, să Îmbrace cămăși, pentru că urma să fie prezentați străinilor simpatici care aveau să-i ia cu ei. Cămășile fuseseră proaspăt spălate, acum erau pline de noroi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic, ca și cum aș fi înțeleaptă brusc, muzică, răcoare bună în vară și pescărușii marini care zburau în cercuri cu burți albe, parcă suntem la mare, suntem la mare, eram acolo atunci, incredibila sferă de moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas și eu i le strângeam cu un șervețel găsit, las-o să plângă, a murit tatăl ei, știu, e normal, dar Prințesa nu mai contenea din plâns, Mihai era în fața mea, axiome ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
că dansează, nu-i vedeam, doar umbrele mâinilor în aer cumva, mișcătoare, și trupul meu care nu mai putea, nu mai voia nimic și nu-l mai simțeam, îl abandonasem în drum spre bucătărie din 3 pași pe lună, o dâră de vomă mi se scurgea în chiuvetă, ahhh, iar am ajuns în acest punct, în punctul din gaura chiuvetei, când Fetele, ce bune! ce chestie! cum le întâlnesc eu în momentele cheie și atunci, la mare, am cerut Postinor, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Dacă teoreticianul poeziei este sistematic raportat la spiritele de elită ale marii familii din care face parte, Călinescu - poetul, prin pertinente și interesante concluzii, este integrat în universul liricii românești. Definiția dată de Călinescu geniului ,,un gânditor care lasă o dâră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică dând o lecție de construcție umanității” i se potrivește și autorului Istoriei literaturii române de la origini până în prezent, (1941). Cartea Melaniei Livadă merită să fie citită. (Augustin Macarie - revista Limba și literatura română
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i se aprindă închipuirea! Într-o clipă, steaua magică sosi. Printr-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră de hârtii care să reconstituie viața Primului Eric Sanderson și fotografii - cu el, cu Clio Aames și cu toți oamenii apropiați lui. Dosare complete, care să demonstreze că acele vieți existaseră, că acele persoane, vremuri și întâmplări fuseseră reale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am învățat despre ludovician și despre dârele de cuvinte ale doctorului Trey Fidorous. Am învățat puținul pe care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce alcătuiau ne-spațiul. Am învățat cum să creez fluxuri conceptuale false și cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să urmez traseul pe care l-a parcurs primul Eric ca să-l găsească pe Fidorous când a început toată povestea asta. O să încep din Hull și-o să străbat apoi toată țara. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. De la est la vest. Dâra de cuvinte a lui Fidorous trebuie să fie acum e veche de ani de zile, dar e singura pistă pe care o am. Nu pot să rămân aici și să încerc să mă apăr, așa cum a făcut ultimul Eric. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
privi apa. Știam că nu se putea hotărî dacă să fie furioasă pe mine sau nu. Trecură câteva minute. Pescărușii mâncaseră sau pierduseră ceea ce le stârnise interesul și se ridicară țipând în înaltul cerului. Un avion lăsă în urmă o dâră dreaptă de fum alb. — Spitalul avea o bibliotecă proprie, știi? — Da? — O bibliotecă întreagă și nimic demn de citit. Nu vreau să mai văd niciodată în viața mea vreo carte de Arthur Conan Doyle. Am râs. — Le-am citit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi greu să înțelegi la început, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe Ian de capul nostru. Scout încuviință ușor, uitându-se la foc fără să spună nimic. Mi-am închipuit șase miliarde de oameni rotindu-se încet prin spațiu, o sumedenie de stele mici pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de hârtie, apoi alta și-apoi alta. Am urmat dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]