287 matches
-
alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu se Întrezărea, circulația mijloacelor de transport era ca și inexistentă. Tony Pavone, vădit afectat de proporțiile stânjenitoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare dârdâind de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de frică - am alergat la prietenii mei nemți dela Ciclop, Încercând să mă interesez ce-i cu arma aceia secretă, și iam Întrebat cam În felul următor, Încercând să nu fiu bănuit prea indiscret. “Arma secretă V3 poate fi mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă mai dezlipeam de geamul luminatorului, o priveam până nu mai eram în stare s-o văd, îi urmăream cele șase cozi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diavolul din mințile lor. Preot de leac L-am văzut în noiembrie 1998. O umbră în sutană neagră se ruga continuu. Rugăciunea era întreruptă pentru ca fiecare bolnav să-și rostească numele. «Piei, diavole!», striga uneori părintele, în timp ce un oligofren plângea dârdâind lângă ușorul chiliei. Două femei strângeau acatistele și banii. Să nu minți... A plecat apoi în lumea umbrelor. Mă duc la Mânăstirea Cernica să văd ce a rămas din amintirea părintelui Argatu. Îl caut pe părintele Ieronim», zic unui călugăr
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
are un neamț la ea face rost de permis de vândut țuică, face rost și de lemne, dacă dai ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Așa înțelese, paginile acestea sânt o punere în gardă asupra supremului pericol care ne pîndește: cel de a fi în toate mințile. joi, 4 iulie Conferință a lui Vladimir Bukovski la "Noua Europă", în 1983, la Heidelberg, îi citeam cărțile dârdâind de emoție și nu mă îndoiam nici o clipă că este singurul personaj în jurul căruia poate să se nască un mit contemporan. Omul continuă să mi se pară enorm, iar prin ceea ce a făcut până la expulzarea sa din URSS și prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu însă din asta trăiesc, suspină evreul. Habar n-ai cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare că ce-i mai bun abia acum Începe!” „S-a terminat ceea ce puteați să vedeți dumneavoastră. Nu se poate. Să respectăm ritul. Hai să mergem”. Intră din nou În pădure, repede absorbit de umezeala ce ne Învăluia. O pornirăm dârdâind ușor, alunecând pe stratul de frunze putrede, gâfâind și În dezordine ca o armată În fugă. Ne reîntâlnirăm pe șosea. Puteam ajunge la Milano În mai puțin de două ore. Înainte de a urca În mașina lui Împreună cu Garamond, Agliè ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stai la bulău cuiel ar fi ca curu de important. Nu crezi asta Ocky? Ajutor! Ajutor! țipă ei la gardieni, bietele modele. Nu că le-ar folosi la ceva. Așam auzit și io Robbo, rânjește Ray. Puțoiu mucos stă acolo dârdâind. Al nostru e. Întotdeauna a fost. — Mi-au zis că acu are HIV. Dal izolează oare pe puțoi? Întreb eu retoric. — Pula, replică Ray. — Atunci e efectiv o sentință la moarte pentru toți puțoiii care stau cu el În celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și mă prăbușesc Într-un somn nimicitor. „... firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu-mi corp. Transpir și dârdâi. Nu-i nici o curvă lângă mine, da coaielemi sunt roșii și jupuite. Încep să disting obiectele prin Întuneric. E camera din hotel din Amsterdam. Mă gândesc la Carole și o durere năprasnică aproape că mă rupe-n bucăți. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dăult mai departe decât oricare dintre puțoii ăia.tot ce-mi trebuie ca să În spate pe rsupraviețuiesc. Dar ca să trăiesc, am nevoie de multforme, iar o lumină stroboscopică, care mai mult. Simt nevoia să simt că fac parte dinând și dârdâind În vreme ce Coulson taie ceva mai mare, poate cat scâncet, iar Underwood este pus pe din ceva ce este o parte din mine. tubul În incizie și suge 0000000000000000000000000000nd din sticlă și Îl face pe bătrânu Gus să 000000000000000000000000000000trebuie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și Lennox e pe acolo. Cădem de acord să mai amestecăm hârțoagele vreo oră, apoi ne cărăm. E nemaipomenit să te plimbi prin jur cu mașina. Sunt absorbit la greu, iar străzile-s mai libere. Lennox se simte evident nasol, dârdâind Într-o jachetă necorespunzătoare din piele Întoarsă. — Te Îmbraci În funcție de vreme, ei Ray, zâmbesc eu cu Înțeles. — Alocația pentrumpuțitele de haine civilei nașpa, bombăne el. Puțoi smiorcăit. Dacă nu și-ar cheltui toți banii pe haine de designer, poatiar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pune pistolul În gură și trage. Nu se poate uita, dar gemetele Încetează. Bruce tremură, iese din birou și traverseată curtea exterioară. Ușa e Înțepenită și abia se poate strecura ca să ajungă sub razele soarelui din Sydney. Intră În panică, dârdâind de anxietate. Încearcă să-mi telefoneze, dar eu sunt la mama. Ce n-aș da să fi fost acasă ca să-i fiu alături. Bruce se plimbă un pic, apoi dă de o prostituată, o fată pe jumătate aborigenă, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
primul lucru la care v-ați gândit a fost masonică sau portocalie râde el. — Iar io pumpariu că a fost ultima porcărie la care te-ai gândit tu! i-o taie Gus. — Hă? face Ray năuc, aproape dând pe spate. Dârdâi de-atâta râs În spatele ziarului meu. Ho! Ho! Trage-i-o bătrâne, dă-i drumul și Învață-l pe puiuțul ăsta dăștept un lucru-două! Dă-i drumul, bătrâne. Ieștân stare s-o faci! Ham! Ham! — Doar noi credem că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gât. Dârdâi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strâns cureaua În jurul gâtului Înainte de-a putea spune ceva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dârdâi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zâmbesc eu, Încercând să-mi recapăt stăpânirea de sine. — Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare. ― Aide, băiete, nu-ți fie frică, murmură plutonierul înfricoșat către caporalul scund, luîndu-i de spate și împingîndu-l ușor spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos tunica! strigă atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă nu poate fi călău! Într-un minut caporalul întinse iarăși mâinile spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. Afară însă, în tăcerea frământată de vânt și în întunericul necăcios, îi veni inima la loc și-și zise că Cervenko a început să nebunească, de vreme ce visează numai încăierări, atacuri... Sublocotenentul dârdâia în observator și salută pe Bologa ca pe un mântuitor. ― La infanterie se zice că o să ne atace muscalii chiar în noaptea asta, șopti Apostol. Tu ai observat ceva? ― Aș... liniște și frig, răspunse sublocotenentul, disprețuitor. Infanteriștii așa fac, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ață. CARTEA A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. În paturile curate cei doi ofițeri, în halaturi cenușii, stăteau lungiți, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceru o căruță, apucîndu-se să-i povestească pe larg tot ce știa despre cazul prizonierului. Klapka stătu câteva clipe, ca și cum ar fi ascultat sporovăială sublocotenentului, fără se înțeleagă o vorbă. Se uita însă la Apostol cu atâta groază, încît îi dârdâiau și brațele și picioarele. Apoi, curmând cu un gest istorisirea tânărului ofițer, se repezi la Bologa și-i zise, schimonisit de frică: ― Vasăzică totuși ai încercat?... O, o, presimțirea mea!... Și azi-noapte te-am visat... Apostol plecă ochii în pământ
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebă în gând de ce se uită amândoi la gâtul lui? ― Și haina... și pălăria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul înfricoșat, întinzîndu-i-le deodată, ca și cum n-ar mai fi îndrăznit să le ție. Apostol Bologa luă haina pământie și o îmbrăcă repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia albă, lucitoare. Urmă o tăcere în care tremurau numai privirile speriate. În sfârșit, pretorul își drese puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu-i de tot al ei: niște butuci, bușteni, buturugi. Nu se văd bine, că-i Întuneric. Dar chiar de-ar fi, nu s-ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa, Înălțând un deget, ca mama, dar numaidecât coboară degetul, se lasă și ea pe vine, lipită de mine. Ei sunt veșnic vii! - se cuibărește În ce-ar vrea ea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]