284 matches
-
2); zgribulit (2); zgudui (2); adie; afară; agita; agitație; alcoolic; Alzheimer; anxietate; baba; bătrîn; bătrînețe; băutură; cald; caldă; carne; carnea; casa; căldură; cățel; cianură; cîrnaț; convulsie; convulsii; copil; copilul; corpul; creanga; creangă; după deal; degera; deșteaptă; dinte; discurs; dîrdîie; a dîrdîi; durere; emoții, frig; emoționat; examene; familia; fior; frică, a-i fi frică; îi frig; frică/emoție; friguros; genuflexiuni; genunchii; gheață; greiere; își face griji; incertitudine; inconfort; iubire; încălzi; înfrigurat; înghețată; înlemni; întîmplare; lecție; leșina; marmură; a mișca; mișcare; mîini; murmur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ I.L. Caragiale Teatrul Giulești Prelins din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
menționat nici banii de buzunar lăudați. I-a dat mama mai mult, deși el n-a vrut să accepte. Și tot mama a fost cea care l-a condus la locul de întîlnire cu clasa. 3 În dimineața plecării, Alin dîrdîia de frig. Ca să fie băgat în seamă, își clănțănea cu zgomot dinții și-și freca cu putere brațele. Era o dimineață friguroasă. Deși era vară. Diminețile de vară n-ar trebui să fie atît de friguroase, cînd ziua te topești
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bătrân, pe care îmi era imposibil să îl evit, în ciuda faptului că mă ascundeam tremurând sub pătură"39. Un alt coșmar ce revenea cu obstinație în fantasmele copilului Ernesto era că se făcea că, fiind singur sub o cupola cosmică, dârdâia de frica în fața cuiva sau a ceva nedeslușit, ceva ce aducea vag cu tatăl său, pe care scriitorul de mai tarziu îl evocă obsesiv, ca și Kafka, ca fiind un om extrem de dur, care înțelegea că fiii lui să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
le dăm nimănui. Cartierul e-al nostru: noi ne-am rupt picioarele în gropile de pe trotuar, pe noi ne-au mușcat cîinii și țînțarii, pe noi ne-a durut burta de la apa de la robinet. Noi am transpirat vara, noi am dîrdîit iarna, noi am pășit prin băltoace, prin fleșcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit mașinile cu noroi, noi am mirosit gunoaiele neridicate cîte o lună... Ale noastre sunt băncile rupte, ale noastre leagănele ruginite din parc, ale
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
s-a transformat în dureroase strigăte de ajutor". Cu toate că este salvat, în cele din urmă, de slugi, cel asaltat nu-și revine din șoc: "Zadarnic încerca să-și țină dreaptă șira spinării și zadarnic vrea ca pasul să nu mai dârdâie ca la paralitici". Notabil este că întreaga scenă este înregistrată cu acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși decide, inițial, ca fiecare dulău să primească cincizeci de bice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
diferențe În privința dansurilor. Spectacolul, atât catarctic cît și coregrafic, prezintă diferențe neînsemnate. Scopul principal este unul terapeutic, de vindecare a celui luat de căluș, „adică pe acela care are un dor În cap și la inimă, Îi tremură capul și dârdâie, slăbește, are aiurări, ba se mai zice că adesea se Întâmplă să bată și din pinteni ca, călușarii.” Vindecările au la bază atât dansul ritual, cât și formule magice. În această datină a Călușarilor, precum și În cea a Căiuților se
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mă mai plâng, sunt profesor și asta e o parte din îndatoririle mele. Taximetristul fierbe în suc propriu, zece ore pe zi, mereu pe aceleași străzi desfundate. Minerul înghite cărbune amestecat cu sudoare, la zeci de metri sub pământ. Centurista dârdâie în întuneric, întrebându-se de ce brută beată o să aibă și-n noaptea aia parte. Eu corectez lucrări, n-aș mai corecta. Sunt obișnuit cu tot felul de extemporale, teze, lucrări de examen și lucrări de licență. De la douăzeci și patru de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire înșelătoare ne amăgise la Paris, dar era prea târziu pentru a da înapoi. Nu ne aștepta nimeni, nici măcar un ghid, și ni se promisese o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
le producea cu intenția de a atrage atenția cuiva. Hangiul speriat ieși pe hol, să vadă ce se întâmplă. Văzu un om palid bine îmbrăcat, care scrijela peretele cu unghia. -Dați-mi hârtie și un creion. Hangiul aduse hârtie și creion dârdâind de frică, punându-le pe masa care era pe hol. Personajul misterios scrise : -Toți cei treizeci de negustori, suntem morți. Am fost îngropați aproape vii, în căminele de canalizare. criminalii sunt în cartierul rău famat. Pentru mâine noapte, pregătește-ne
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înghețăm? - Nu înghețăm, zice, fac eu cald... Dar cu ce? N-avea un lemn... - N-are rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, stăm aici, e bine aici, ne băgăm sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare. ― Aide, băiete, nu-ți fie frică, murmură plutonierul înfricoșat către caporalul scund, luîndu-i de spate și împingîndu-l ușor spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos tunica! strigă atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă nu poate fi călău! Într-un minut caporalul întinse iarăși mâinile spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. Afară însă, în tăcerea frământată de vânt și în întunericul necăcios, îi veni inima la loc și-și zise că Cervenko a început să nebunească, de vreme ce visează numai încăierări, atacuri... Sublocotenentul dârdâia în observator și salută pe Bologa ca pe un mântuitor. ― La infanterie se zice că o să ne atace muscalii chiar în noaptea asta, șopti Apostol. Tu ai observat ceva? ― Aș... liniște și frig, răspunse sublocotenentul, disprețuitor. Infanteriștii așa fac, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ață. CARTEA A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. În paturile curate cei doi ofițeri, în halaturi cenușii, stăteau lungiți, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceru o căruță, apucîndu-se să-i povestească pe larg tot ce știa despre cazul prizonierului. Klapka stătu câteva clipe, ca și cum ar fi ascultat sporovăială sublocotenentului, fără se înțeleagă o vorbă. Se uita însă la Apostol cu atâta groază, încît îi dârdâiau și brațele și picioarele. Apoi, curmând cu un gest istorisirea tânărului ofițer, se repezi la Bologa și-i zise, schimonisit de frică: ― Vasăzică totuși ai încercat?... O, o, presimțirea mea!... Și azi-noapte te-am visat... Apostol plecă ochii în pământ
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebă în gând de ce se uită amândoi la gâtul lui? ― Și haina... și pălăria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul înfricoșat, întinzîndu-i-le deodată, ca și cum n-ar mai fi îndrăznit să le ție. Apostol Bologa luă haina pământie și o îmbrăcă repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia albă, lucitoare. Urmă o tăcere în care tremurau numai privirile speriate. În sfârșit, pretorul își drese puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brânză, vremea-i a ploaie, a ninsoare, este vrednic a mare întristare și lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... ) {EminescuOpXV 106} [TERMINOLOGIE CASNICĂ ȘI DE MESERII] [1] 2276A pârtie dârdâie dordora fleură zmeură 106 {EminescuOpXV 107} a le melița cânepa dracului fuiorul popei șperlă - cenușă amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108} Cuț, cuț, cuț - la căței Cu ți cu ți cu ți cu - la purcei pîs, pisică pîs - la mâțe a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tehnicile de respirație profundă, ca pregătire pentru călătoriile spațiale prelungite. Doar acest simplu fapt demonstrează cât de în serios iau rușii aceste chestiuni. Swami a ajuns în Moscova în mijlocul iernii, purtând doar un halat subțire de bumbac, în timp ce gazdele lui dârdâiau pe pista de aterizare, îmbrăcate cu haine groase, cu căciuli de blană și fulare de lână. Preocupați de sănătatea lui Swami, i-au oferit imediat o haină, dar Swami a refuzat politicos și a spus: „Eu îmi produc propria căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
stai la bulău cuiel ar fi ca curu de important. Nu crezi asta Ocky? Ajutor! Ajutor! țipă ei la gardieni, bietele modele. Nu că le-ar folosi la ceva. Așam auzit și io Robbo, rânjește Ray. Puțoiu mucos stă acolo dârdâind. Al nostru e. Întotdeauna a fost. — Mi-au zis că acu are HIV. Dal izolează oare pe puțoi? Întreb eu retoric. — Pula, replică Ray. — Atunci e efectiv o sentință la moarte pentru toți puțoiii care stau cu el În celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și mă prăbușesc Într-un somn nimicitor. „... firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu-mi corp. Transpir și dârdâi. Nu-i nici o curvă lângă mine, da coaielemi sunt roșii și jupuite. Încep să disting obiectele prin Întuneric. E camera din hotel din Amsterdam. Mă gândesc la Carole și o durere năprasnică aproape că mă rupe-n bucăți. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dăult mai departe decât oricare dintre puțoii ăia.tot ce-mi trebuie ca să În spate pe rsupraviețuiesc. Dar ca să trăiesc, am nevoie de multforme, iar o lumină stroboscopică, care mai mult. Simt nevoia să simt că fac parte dinând și dârdâind În vreme ce Coulson taie ceva mai mare, poate cat scâncet, iar Underwood este pus pe din ceva ce este o parte din mine. tubul În incizie și suge 0000000000000000000000000000nd din sticlă și Îl face pe bătrânu Gus să 000000000000000000000000000000trebuie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și Lennox e pe acolo. Cădem de acord să mai amestecăm hârțoagele vreo oră, apoi ne cărăm. E nemaipomenit să te plimbi prin jur cu mașina. Sunt absorbit la greu, iar străzile-s mai libere. Lennox se simte evident nasol, dârdâind Într-o jachetă necorespunzătoare din piele Întoarsă. — Te Îmbraci În funcție de vreme, ei Ray, zâmbesc eu cu Înțeles. — Alocația pentrumpuțitele de haine civilei nașpa, bombăne el. Puțoi smiorcăit. Dacă nu și-ar cheltui toți banii pe haine de designer, poatiar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]