337 matches
-
spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încât, tot privind-o pe furiș, m-am trezit spunând cu un glas fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am vrut să adaug, „mămico“, și chiar să mă apropii de ea s-o sărut, când dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a întors acasă abia către seară. Auzind-o cum se îndreaptă direct spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să o privesc, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să o privesc, mi-am dat seama de ce nu i-am auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu oamenii, această radioasă dorință de a îmbrățișa lumea întreagă, cum se spune, scoase imediat la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la gândul că Sonia mă așteaptă deja și că eu nu pot merge la ea, am nevoie de bani și pentru asta vând casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse mâna de parcă ar fi vrut s-o sărute, mă opri și, privindu-mă de jos în sus cu ochii rugători cu care se uita la icoană, îmi șopti: - Vadia, n-o supăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
este ziua în care a murit tatăl tău. Și, privindu-mă nu în ochi, ci la nivelul bărbiei, spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece ruble. Știam că strânsese acești bani în ani de muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aștept pe stradă. Cobor din birjă și încep să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut să-i mărturisesc că banii cu care plătesc birjarii sau înghețata pe care o mănâncă ea sunt economiile bătrânei mele dădace? Pe de altă parte, nu puteam fi sincer cu Sonia, pentru că nici măcar poveștile despre părțile bune și nobile nu s-ar fi potrivit: mai întâi, în viata mea nu existau fapte bune, apoi (în cazul când aș fi inventat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care tocmai trecusem se află ușa de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc cam în ce parte se află ușa care-mi trebuie, apoi mă apropii cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin pe dădacă, dar observ că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umflată îi acoperea aproape complet ochiul. La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca lui, care l-a ajutat eroic în tot acest timp, are ea însăși nevoie de ajutor, că un coleg de clasă, Stein, a plecat nu demult în străinătate și că nu știe unde se află alți doi colegi - Egorov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de două femei "seduse și abandonate", fiecare cu of-ul ei. După ce în familia mea am pus, la toate capitolele, lucrurile la punct, m-am gândit și eu, pentru a-mi umple timpul, să fac ceva concret, în afara sarcinilor de dădacă, șef de protocol, impresar... Așa că, urmând exemplul tău, am început să mă interesez de artă, respectiv de bijuteria de artă. Mai întâi am studiat și călătorit mult, atrăgându-mă nu kitsch-ul monden, ci arta, cea veche și adevărată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în vorbele lui Stănică. N-am crezut nimic. - Era totuși adevărat, până la un anume punct. - Ah, Felix, rămâi mereu un copil! Nu poate fi nimicadevărat din punctul de vedere care ne privește. Ți-am spus că te iubesc, nu sunt dădaca ta. Otilia îl trase pe Felix de o mână, așa cum ședea cu genunchii pe taburet, îl sărută, apoi cu cealaltă mână zdrăngăni fantezist pe pian, încheind: - Va să zică, totul e în regulă! După puțină gândire, Otilia zise: - Apropo, am primit o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale eliberărilor condiționate și le trimitea mîrlanilor cărți poștale la mititica. A fost reclamat pentru folosirea excesivă a forței, dar a scăpat cu bine de toate plîngerile. Dick Stens făcuse din el un detectiv pe cinste. Acum juca rolul de dădacă pentru magistrul lui: Îl menținea măcar pe jumătate treaz cînd erau În tură și Îl potolea cînd i se scula să tragă cu pistolul doar așa, de distracție. El Învățase să se stăpînească. Stens era acum doar viciu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o privire către onorabila adunare de infractori, totul cu regularitate de ceasornic. Înapoi la secția Hollywood, sictirit că făcea pe dădaca. Îl așteptau Breuning și două gagici cu aspect de curve, care rîdeau de se cutremura camera. Bud bătu discret În geam. Breuning ieși la el. Bud spuse: — Pe cine avem aici? — Blonda e Royko Fulgușor. Hei, ai auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
petrecuți În slujba acestei case și, pe o tavă de argint, ducea paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o privește, discută despre altceva, dar se uită la ea: n-are gusturi proaste Victor, e frumoasă metisa, cam plinuță dar frumoasă, părul n-are nimic neobișnuit, dar e frumoasă, cu picioarele solide, e bine Împlinită, e de cîțiva ani dădaca lui Julius, de cînd s-a născut, e frumoasă și e mîndră, uite cum se privește În oglindă, eu sînt urîtă, e frumoasă metisa... Și vulpoiul de Victor, a și pus ochii pe ea, uite cum Îi face Vilmei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică studentă la Facultatea de Pedagogie a Cuadricentenarei Universități Naționale „San Marcos“, Cea mai Veche din America. Și cu atît mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lovită de o nevoie incredibilă de a zăcea. Lisa a început să dea înapoi mai rău ca un rac. Nu își dorea un copil, ăștia îți distrug viața. Era ușor pentru modele și pentru Spice Girls. Alea au armate de dădace care să se asigure că tu dormi, antrenori personali care se asigură că îți revii la forma inițială, stiliști care să te pieptene când nu ai energie să o faci singură. Dar deja Oliver era mai mult decât încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]