309 matches
-
așa ca cel care i-ar privi să moară de frică”). în Epopeea lui Ghilgameș, monstrul Huwawa este înzestrat cu „șapte spaime” și „numit să fie groază pentru muritori” (1, p. 125). Dragonul biblic Leviatan posedă atribute similare : „înaintea lui dănțuiesc spaimele” (Iov, XLI, 14). Într-adevăr, măsura monstruozi- tății unui demon este dată de cantitatea și calitatea spaimei pe care o inoculează. Legile după care sunt imaginați și „construiți” în general monștrii și demonii, precum și toate aspectele care îi definesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îmbată elenii cu vin, însă numai trăgând pe nări mirosul [= fumul] răspândit din fructul care arde aruncat pe jăratic ; cu cât aruncă mai multe asemenea fructe, cu atât se îmbată mai tare, până când, sculându-se în picioare, se apucă de dănțuit și de cântat. Așa se spune c-ar fi felul lor de trai (Istorii, I, 202). De data aceasta, Herodot nu menționează vreun context magico- -ritual, ceea ce nu înseamnă că el nu ar fi existat. în secolul al II-lea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moravurilor, luată contra vițiului beuturei celui forte răspânditu la popoarele trace. Credem însă că aci este ceva mai mult decât o prohibițiune ; este o reacțiune contra cultului Bacchus-Sabazius, contra orgielor bacchice, în care vinul juca rolul principal [...], în care menadele [...] dănțuiau și cântau învârtind tyrsii lor ca niște lănci, iară preoții beți de vin și de zgomot profetizau (100). Ultima remarcă se referă la informația lui Aristotel, consemnată de Macrobius, conform căreia, „în Tracia, există un templu închi- nat lui Liber
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe un lemn putrezit”). Minor ca tematică, dezvoltare epică și realizare stilistică, lui V. i se recunoaște statutul de scriitor în măsura în care din munca lui au rezultat niște cărți. SCRIERI: La indicativul prezent, București, 1971; În vara fierbinte, București, 1972; Isaiia dănțuiește și alte povestiri, București, 1976; Noapte peltică, București, 1980; Gândește-te la altceva..., București, 1993. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „La indicativul prezent”, LCF, 1971, 21; Nicolae Balotă, „La indicativul prezent”, RL, 1971, 22; Silviu Guga, „La indicativul prezent”, O, 1971
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
dar cu mari inegalități valorice. Astfel, în prima carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și trandafiri, cu gazele și flori de lotus, care este țara imaginară a poeziei, ori încăperea în care îngeri și serafimi din paradis dănțuie în sunetele clapelor clavirului sau lacul cu zâne, care trezește reveria îndrăgostitului, cât și peisajul ruinelor unei cetăți de odinioară, prin care vântul plânge, căci apasă „vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme este să râzi; vreme este să jelești și vreme este să dănțuiești” (Ecleziastul 3, 4). Numai retragerea aparentă a sufletului într-o subtilă nepăsare putea pregăti inima de țigan pentru atâta creativitate. Folclorul o atestă din plin. Fără a se amesteca, nici românii, nici țiganii n-au agreat vreodată- în tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jetul clocotitor al balenei înfuriate; vîslașul acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte în redarea detaliilor anatomice ale acestei balene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În proecția de lumină pe care o aruncă puternic Negura. De-ar fi vietate cartea, ar spinteca-o, așa cum au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau. S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
flori, prin urmare koumbaros, un bărbat pe nume Pelos, care era și cavaler de onoare, a mutat coroana de cânepă a regelui pe capul reginei, coroana reginei pe capul regelui și iar invers. Mireasa și mirele au ajuns la „Isaiia dănțuiește“. Cu șoldurile lipite, cu brațele Împletite În așa fel Încât se țineau de mâini, Desdemona și Lefty l-au Înconjurat pe căpitan o dată, Încă o dată și Încă o dată, țesând coconul vieții lor Împreună. Nici urmă de liniaritate patriarhală aici. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tonul lui sporește: — Prețul acestui joc atât de îndrăzneț este desfătarea pri virilor... — Stai așa, măi cocoș! îl întrerupe batjocoritor instructorul. Simte că-și iese din fire. Dacă nu-ți place, ce cauți la Roma? De ce n-ai rămas să dănțuiești bălăngănind din sulă printre săbii? Pusio se înfurie: — Avem și alte distracții, nu-ți face griji! Rufus bagă de seamă că e a doua oară când refuză să-i dez văluie ce l-a îndemnat să-și părăsească meleagurile natale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și descoperi urme încâlcite de pași: Băștinașii au trecut deja pe aici! zise el către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește printre valurile potopite de lumină în soarele de vară. Curând, dincolo de ape se iviră niște munți lini și domoli și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lupta nevăzută Elena Marin Alexe Îmi trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveșmântate în negru puhoi Și lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii urlând negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția brusc acolo. Dar cum?... Sufeream îngrozitor, dar preferam orice, numai să nu fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc, în jurul căruia se dănțuia. Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face și acum să tremur.) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare îl întruchipează pe eroul mitic Aori. "Poartă îmbrăcămintea pe care o purta Aori, potrivit mitului; ca și Aori, are chipul înnegrit, iar în plete, un love asemănător cu acela pe care Aori l-a smuls de pe fruntea lui Iviri. Dănțuiește la poalele muntelui și-și întinde brațele tot așa cum Aori își întindea aripile... Un pescar mi-a spus că, atunci când se pregătea să prindă pești (cu arcul), se credea Kivavia. Nu cerea mila și ajutorul eroului mitic, ci se identifica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
șapte.“ Câteva săptămâni mai târziu, când Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și pe Sara să fugă de acolo atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apă de-a lungul căruia merg caravanele și se zice că orice om care trece pe acolo trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli. Să fi fost cam zece seara. Un vacarm ne-a ajuns la urechi venind dinspre stradă: un grup de tineri se adunase, cântând din gură și la instrumente și dănțuind în piață. Aveam să mă obișnuiesc curând cu hoinarii ăștia, care aveau să revină în tot timpul șederii mele. În noaptea aceea, spectacolul mi se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile fluturau în încăpere, zburând ca luate de un vânt al lor, șoldurile i se mișcau în ritmul muzicii negre, picioarele goale desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]