310 matches
-
invitam, în gând, să treacă căci pacea noastră cu ele este definitivă. N-aveau însă încredere ș-au fulgerat în fugă spăimântate spre hăitași. Au răzbit printre ei. Viziunea lor feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse și moarte. În viața popoarelor tot ce-i ambiție și forță, legat cu clipa, urmează legea obștească a distrugerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu.» După terminarea descîntecului, vrăjitoarea taie găina neagră și stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata trebuie să bea apa din ulcior, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat între prezența mea reală, dar imobilă, și umbrișul de rindea dănțuind nebunește, anchetatorul și-a pierdut stăpânirea de sine. Tot plimbându-se prin cameră, s-a apropiat zbierând de masa mea. Mă așteptam la o palmă. A ridicat mâna, apoi însă a prins între două degete un fir de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să dănțuiască, parcă năvălea asupra noastră un potop să înece lumea, așa clocoteau munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura și inima mea. Și doar nu eram așa stângaci cu carabina. Mai dădusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atitudine rezonabilă ar fi accentuarea dezordinii, a delabrării, a pervertirii. Ridicarea la patrat a demoniei pe care ne-ar inspira-o însuși scenariul cosmic. O demiurgie cu capul în jos. În fața nelegiuirii cu ocult izvor, poeta reacționează în chip nelegiuit, dănțuind aidoma unei vrăjitoare intrate în horă sabatului: "demonii călăreau pe coastele mele că pe niște fantome de cai/ și se-ndemnau la stricăciune./ Fiara eram si-aveam aripile întoarse pe dos ca niște mănuși" (Cîntece de îndrăcita). Sau: " Chircita desenăm
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
bunica și tata,/ o, fiule de nicicînd, cum se tăvălește nevrotic la picioare/ tinerețea mea de altădată!/ Sosi-vei cîndva din cerul burții/ că singurul meu bărbat perfect,/ adoratoare pînă la moarte ți-aș fi/ și numai pentru tine aș dănțui la banchet" - Delir pentru fiul din Neverland), într-o cochetărie canibalica: "iubitul l-am mîncat și tot nu m-am îndestulat,/ am mîngîiat înaripații de pe morminte,/ lacrimile orfanilor le-am lins că o cămilă în deșert,/ sîngele viu l-am
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
buni, / cînd vorbesc despre un miel alb" (Miel alb). Sau această acuarelă vag somnolentă în încețoșarea-i studiată: "Au zvîcnit de prin ceață și au dansat / Pescăruși peste rîu. / Erau albi, de un alb din zăpezi lucrat / Pescăruși peste rîu. // Dănțuiau ca-ntr-o nuntă ori ca-ntr-un vis / Pescăruși peste rîu. / Iar sufletul meu era de un gri închis, / Pescăruși peste rîu" (Pescăruși). Sau următoarea imagine modelată din sugestii sculpturale: "Pentru Sărutul lui Rodin // se cară această piatră / în
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
țările în care se deplasa. Era cuprins, și el, de atmosfera de bucurie generală care cuprinsese țara după dubla alegere. Va mărturisi după 19 ani, în 1878: "Cuvîntul magic de unire răsuna în toate gurile. Hora Unirii se cînta, se dănțuia de poporul întreg și fiecare om își uitase nevoile pentru ca să îngîne voios cu sperările unui viitor plin de adimeniri. Eu însumi, părăsind cîmpul înflorit al literaturei și aruncîndu-mă în torentul politic, îmi culcasem muza în fundul unui portofoliu ministerial și o
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
felul, gripă porcină, incendiară nesăbuință dintr-o parte în alta a hărții, Ucigă-l Toaca pare apucat de-a dreptul de streche peste Ocean, în textele foștilor tovarăși de drum în vecini, la petreceri de nuntă, într-o curte îngustă dănțuie toți acești autori ca-n ziua când îi chemasem la nuntă peste gard, în curtea cealaltă, în miezul nopții latră coruri de vietăți îngrozite cea mai lungă eclipsă de soare a adus zăpadă cât casa într-o țară în care
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Atomii mei abia dacă se mai țin laolaltă, simt cum stau gata-gata să dea bir cu fugiții, să se împrăștie în toate părțile, să se transforme în altceva, în roiuri de energie pură, fără memorie, care vijelioase vor hoinări, vor dănțui și se vor veseli, râzând în hohote, printre aștrii acestei lumi inexplicabile
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe care înotau în perle și care dănțuiau ca la horă cu puțoi dați cu gel în cap și antrenori de fotbal sau oameni de afaceri necurate însoțiți de manechine și prezentatoare de buletine meteorologice. Numai vreo doi rechini de presă veniseră cu nevestele și se holbau la
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Emil Brumaru Coapse habotnice ți-a dăruit, Iubito, blîndul nostru Dumnezeu. C-un șold din iad zmulgi raiul ruginit. O, între sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n nori Ca să-i hrănești și să-i adăpi, lihniți. Genunchii crini înșurubează-n vînt. Morișc-a poftelor de carne sacră Alții-ți vor fi. Eu
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam, pentru că tinerețea îmi cerea să cheltuiesc o energie prisositoare. Trăiam zile care nu-mi prilejuiau nici măcar acea senzație de voluptate că mă dedau unor experiențe inedite. Oriunde mă simțeam un intrus, jenat de propria-mi existență și prezență. Era
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
într-o singură ființă a celor două personaje, unul mistic și inefabil, celălalt, teluric și greu. Când e Ariel, are chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Dimov,/ a cărei grijă, dintr-un vraf/ de griji, era să-i șteargă zilnic,/ cu pămătuful de un praf/ tot mai cenușeresc și silnic,/ dar care, prins în cîte-un spot/ ( ca-n săli de cinematograf/ provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în cute, în cotloane,/ avînd să cînte numai cînd
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc, jucat de bărbați prinși în șir. Spre deosebire de "Tontoroiul" jucat de femei. De unde vine expresia "a juca tontoroiul", adică a dănțui fără ritm, eventual în stare de ebrietate. Revenind la dra Pavugadi, să notăm că ea este o amatoare, poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin asemenea întraripări voios-melancolice ale fanteziei străbate neîndoios un reflex esenian.(va urma)
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag...". Ritualul erotic actual apare artificios, mecanic: "în sfîrșit, Ťo perecheť. E trecut de zece, în bătaia felinarelor, fulgi rari dănțuie liniștit în gerul năpraznic. Strada-i pustie. Numai ei doi. Ea, cocheta, dispune de-un inimaginabil arsenal de gesturi, jocul ei, deloc frivol, juvenil doar, în jurul lui pare tot timpul un recital bine pregătit. Din cînd în cînd, el o
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
cosmice, ajunse la saturație, acum ea este cea a unui vates neînțeles. Vaticinarea i se pierde într-un climat al deriziunilor, al falsităților și decăderilor de sorginte omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt noile temple, poetul își recită singur stanțele printre hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
economice. Asediul cu aspect de casă de nebuni dezlănțuit prin presa și televiziunile aservite - adică majoritatea covârșitoare a rețelei media din România - a părut, timp de o lună și ceva, să sufoce totul. Pe acest fundal, ospățul demonic în care dănțuiau braț la braț liberalii Antonescu, Orban și Hașoti, "umanistul" Voiculescu, jalnicul Geoană, desperado-ul Vadim a lăsat impresia că țara a început să se dizloce. N-a fost însă decât un foc de paie - fie și unul ale cărui flăcări aveau
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar pe el însuși din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete scurte și ar fi dănțuit nervos, pe loc, bătătorind pământul sub tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]