490 matches
-
explic”. Pot doar să-ți spun că s-a întâmplat, dacă nu chiar împotriva voinței mele, fără participarea voinței mele. Iar eu trebuie să accept. Nu o pot alunga pe Antonia acum, nici nu-ți poți închipui cât este de dărâmată, nici n-aș fi crezut că e posibil. Trebuie să am grijă de ea. Categoric. Mă întreb dacă ai să mă înțelegi. Tot ce se întâmplă este atât de neașteptat încât nici n-am cuvinte să mă exprim, și extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă. Acceptau convențiile fără a se preface, însă, că nu observă în ce hal de dărâmat și amărât sunt. Erau pline de atenție față de mine și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată arătându-și bucuria de a mă vedea din nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor persoane mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stăpânului locuinței. Dar, unde să mergem? Nu că n-aș putea aicișa, nu sunt io atâta de sensibilă, dar e foarte posibil ca să-și dorească și domnii o partidă, mai pe urmă. Ori io nu mint, când ziceam că sunt dărâmată complet. Mai am un pic și mă prăbușesc, fac o comoție, trag un nănel, de cât am mai umblat, și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
liniștea mea sufletească, n-ar fi cazul să-l întrebăm și pe... Alo, Îngere, tu ce părere ai, bre? Tu ești expertul. Ce crezi? Aia e formula magică? E bună? Ca să nu greșim... Nici un răspuns. Ce dracu' o fi așa dărâmat? Omne animal triste, post coitum. Totuși... Nu-mi explic ce se-ntâmplă cu el, de vreo jumătate de oră, de nu-și mai revine! Și era vocal, domnule, avea zvâc și argument la orice! E de rău! Lăsă-l pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... -5- întunecarea lumii. Diogene din Oenanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie a sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ori și se aprinse, cu o bubuitură de obuz. Soldatul Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
podeaua murdară. Și pentru că totul îi este atât de penibil, Freddy scoate banii din portofel. Taximetristul râde ca un tâmpit tot timpul și îi spune ceva lui Freddy despre un pângăritor de cadavre, când o vede pe Grete stând așa dărâmată. Freddy pune două sutare pe masă și zice tare că s-a cam ars cu bătrâna plevușcă de acolo. Acu' Hannelore mai râde o dată tare și-i mai arde pe loc lui Grete câteva, de-i alunecă tot părul fals
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... -5- întunecarea lumii. Diogene din Oenanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie a sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Încă de mai multă vreme am băgat de seamă câte lucruri greșite primisem dintru început drept adevărate și cât de îndoielnice sunt cele ce am clădit ulterior peste acestea, prin urmare că toate trebuie, odată în viață, de-a binelea dărâmate, spre a începe munca din nou, de la temelii, în cazul că năzuiesc a statornici un lucru sigur și care să rămână."108 Starea descrisă este una haotică. Adevărul și falsul sunt prezentate doar ca idei. Nici un element nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a "dărâma" lumea existentă. Rolul său nu este al deconstrucției, ci al ordonării lumii în lucruri certe sau incerte. Îndoiala metodică reprezintă modalitatea prin care va fi ordonat cosmosul: "prin urmare că toate trebuie, odată în viață, de-a binelea dărâmate, spre a începe munca din nou, de la temelii, în cazul că năzuiesc a statornici un lucru sigur și care să rămână"109. Îndoiala se manifestă ca metodă, dar și ca formă a Cogito-ului. Ordonarea ce urmează va fi realizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pentru care, și prezența unei biserici chiar modeste era justificată. După o inscripție slavonă de deasupra ușii pridvorului, data zidirii acestei biserici este 1638. După plecarea din domnie a voievodului Vasile Lupu, biserica a fost cuprinsă de un incendiu și dărâmată, apoi rezidită și iarăși ruinată și refăcută. Biserica din Podgoria Copou, având hramul Sfântului Atanasie (18 ianuarie) este o biserică mică, iar în urma deselor refaceri nu mai seamănă întru nimic cu cea inițială. Din anul 1960, este cuprinsă în interiorul Grădinii
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... 5 Întunecarea lumii. Diogene din Oenoanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie a sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenoanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
financiare alocate ar fi permis acest lucru. Iar închisoarea de la Giurgiu, recent dată în folosință (ca și cea de la Rahova, București), este un exemplu clar al perseverării într-o viziune totalitară despre pedeapsă, modelul arhitectonic adoptat fiind copiat după închisorile dărîmate acum în mai toată Europa. În ciuda eforturilor bugetare uriașe, există încă numeroase stabilimente aflate în condiții foarte proaste, ce necesită urgent demolarea, orice modernizare fiind inutilă. Cele mai degradate închisori sînt Jilava, Codlea, Baia Mare, Poarta Albă, Vaslui, Tichilești, Aiud, Botoșani
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ortodoxe. Este tot mai clar că România nu putea să amîne la nesfîrșit modernizarea închisorilor și că deciziile de cosmetizare a unor clădiri degradate și inadecvate scopurilor pedepsei au fost greșite. Studiile specialiștilor 188 au arătat că cele mai multe închisori trebuie dărîmate și reconstruite, deoarece au atît o uzură fizică uriașă, cît mai ales una morală, încorporînd în arhitectura lor o viziune despre individ ca o simplă creatură care trebuie controlată, și nu ca un om cu nevoi specifice, caracter și aspirații
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
acordă mai puțină atenție substanței epice, privilegiind în schimb tipologia personajelor, dintre care se detașează Nicolae Brateș și Călin Bourean, întruchipări ale patriotului loial, capabil de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie vreun suflet candid rănit de brutalitatea existenței (Fals mandat de aducere, 1931), fie o figură de apostol jertfit „faptei bune” (Florin a popii). Basmele în versuri, povestirile pentru copii (unele, rod al colaborării cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
în priviri, aceeași sclipire de durere și de frumusețe... Într-o zi, într-un oraș polonez, trecând prin fața unei biserici pe jumătate distruse de obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
decenii de viață colaborează sporadic și la periodice precum „Bucovina”, „Gazeta de Transilvania”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta municipală”, „Cuget clar”, „Evenimentul zilei” ș.a. Prima carte a lui S., Bucureștii ce se duc, năzuiește să perpetueze în memoria colectivă monumente dărâmate sau pe cale de a fi dărâmate, dar și „fizionomia” de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene. Demersul pornește atât din spiritul pozitivist al vremii, cât și dintr-o înclinație romantică, manifestată prin pietatea față de trecut și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
Povestea lui HarapAlb este un „basm al ființei“ în regimul fabulosului, „dând personajelor individualitate psihologică, etnică, țărănească și chiar humuleșteană“ (Zoe DumitrescuBușulenga). - VARIANTA 4 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Max Blecher, Vizuina luminată) 1. sinonime: orașului - urbei, localității; dărăpănat - ruinat, dărâmat, năruit 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca pronunțarea împreună a două cuvinte cu valori morfologice diferite, precum și absența vocalei „î“ din forma pronumelui personal îi. 3. [(a se trezi) cu noaptea în cap, (a petrece/a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor atlanți dărâmați / în iarbă (Drum la Agrigentum, trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de luna este, la rândul său, urmat imediat de meditația despre trecerea timpului și despre pierderea dureroasă a tinereții. Vântul și colina, apoi pădurile din versurile următoare: Vântul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a memoriei ideologice, o amintire a tiraniei și a indecenței comunismului, amintire care duce la dărâmarea Palatului Republicii de pe Unter den Linden, pentru a reconstrui, într-o viziune cum altfel decât postmodernă, vechiul Palat regal, înlocuit de comuniști cu clădirea dărâmată acum. Încă se mai vorbește despre felul cum sunt reprezentați cei din Berlinul de Est. Iar turiștii în special dezbat problema stringentă: care oameni sunt „mai de treabă“, cei din partea de est, sau cei din partea de vest a Berlinului? În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pirați). În afara țărilor apropiate de marile porturi, regula de bază rămîne izolarea și compartimentarea. Drumurile nu sînt pavate și întreținute decît în imediata vecinătate a marilor orașe. În rest, peste tot nu se văd decît drumuri desfundate, poduri rare, adesea dărîmate, construite peste rîuri care sînt traversate adesea prin vad sau pe bacuri. Orașele legate prin rîuri navigabile sînt cele mai favorizate de soartă: mărfurile se transportă mult mai comod decît pe drumurile terestre. Parisul, datorită rețelei formate de Sena și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
excelență de mână omului, amenajat și re-modificat continuu, extins și reconstruit fără oprire. Orașele sunt medii artificiale, înconjurătoare ale omului, care au o viață proprie, care se reclădesc, se extind, isi conserva anumite cartiere istorice și culturale, spre a lăsa dărâmate alte cartiere, în alte zone ale lor. Orașele nu se opresc în a se re-defini drept conglomerate culturale, sociale, politice, industriale, financiare, educaționale, economice, în a se raporta la alte orașe (împrumuturi culturale), în a intra hotărâtor în viața politică
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
a-și atinge scopurile, orice mijloc, cel mai imoral fiind cel mai bun). Câștigă prin viclenie, corupere, șantaj, minciună, dezinformare, elementele capabile ale neamurilor în mijlocul cărora trăiesc, ajung subtil în fruntea bucatelor, parazitând neamurile creștine, plângând de formă zidurile Ierusalimului dărâmat. Canaanul lor este acum lumea întreagă, pe care vor să o stăpânească. Iată-ne sub amenințarea dominației talmudico-hazare. Toate patimile Asiei s-au amplificat și exacerbat sub ideea aleșilor lui Iahve, hazarii, care și-au descoperit vocația de sioniști: refacerea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]