400 matches
-
importante, publicația nu are un program cultural sau literar clar, iar aceste colaborări rămân doar accente de prestigiu. În primul număr este inserat Avertissement à l’Europe de Thomas Mann, tradus în românește. În numărul 4/1938 apare articolul De la dadaism și suprarealism la realismul socialist de Victor Iliu, în care autorul își exprimă opțiunea partizană pentru acesta din urmă, văzut ca soluție și reacție la o anume criză literară impusă de primele două („Acesta-i realismul socialist sau romantismul revoluționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286640_a_287969]
-
bun-simț ireproșabil că inovația nu este fatalmente generatoare de capodopere. El replică, de pildă, la teoriile lui H. Bergson, formulând un judicios punct de vedere: „funcționarea reală a gândirii nu-i un automatism psihic pur”. Cât despre „marafeturile” și „scrântelile” dadaismului, i se pare că exhibă ceva caricatural. Chiar punctată de ciudățenii, e vădită aplecarea către filosofia religiilor și a culturii. Era convins că, în această sferă, are un cuvânt definitiv de spus. Nici o inhibiție nu îl încearcă când lansează provocarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
rîndul maselor. La Paris, devenit mai mult ca oricînd un centru cosmopolit unde se întîlneau numeroase naționalități, elitele intelectuale suportau asalturile veneticilor, a căror origine incertă nu era decît un popas întîmplător pe calea care-i aducea din orienturi îndepărtate. Dadaismul se etala, în plină ofensivă împotriva clarității și a bunului simț, al cărui joc suspect urmărea în taină o politică dizolvantă; belle-artele și literatura erau infestate de paraziți ale căror manifestări conjugate creau o stare morbidă, vătămătoare pentru redresarea nației
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stare universală, ci un aspect sufletesc particular câtorva indivizi: „Urmează deci să aflăm nu ce este, ci cum este poezia”. Se face apoi un expozeu asupra poeziei românești de avangardă din deceniul al patrulea, unde sunt caracterizate, cu bogate exemplificări, dadaismul, futurismul, suprarealismul. Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
care acuză „critica postbelică românească” ca fiind „cea mai extravagantă școală a exagerărilor”, iar curentele literare nou apărute le consideră „deformări ale realității ce au devenit odioase”, deoarece „impresionismul a produs cele mai imposibile mostre literare”, odată cu „arta contaminată”: cubism, dadaism, futurism. Publică poezie Gerry Spina, C. R. Ghiulea, E. Marghita, Enric Furtună ș.a. și se reproduc versuri postume de A. Steuerman-Rodion. Proză semnează Maur S. Săveanu, Petru Gâdei, Adrian Pascu. Se remarcă rubricile „Siluete literare” și „Medalioane”, unde sub sigla revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]
-
cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd modernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
el mai caută încă sărbătoarea unei răni.” O abordare mai sistematică - și, fatalmente, mai didactică - se întâlnește în Avangarda în literatura română (1990). Teza rămânând aceeași, accentul cade acum pe radiografia limbajelor și nu a autorilor. Odată delimitate compartimentele (precursorii, dadaismul, constructivismul, futurismul, integralismul, suprarealismul, „marginalii”), comentariul se desfășoară pe trei niveluri: discutarea manifestelor (de unde se deduce o posibilă suprastructură retorică ce urmează a fi verificată prin confruntarea cu textul literar), descrierea poeticilor individuale și o foarte aplicată analiză de text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
sa de cea a predecesorilor săi737. Despre literatura modernistă se menționează că aceasta pătrunde în Finlanda pe filieră suedeză. Prima reprezentantă a acestui gen de literatură este Edith Södergran. Din versurile acesteia reies tendințe ce țin de expresionism, imagism, parțial dadaism, suprarealism și futurism. În afară de Edith Södergran mai sunt și alți poeți care au cultivat ritmul liber, absența rimei. Moderniștii de expresie suedeză s-au grupat în jurul a două reviste "Ultra" și "Quosego", expresionismul de sorginte suedeză manifestându-se până după
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
își îndreaptă preferința către artele plastice reprezentate de Georg. Grosz la Berlin, caricaturist feroce al burgheziei și al militarismului german, de Hans Arp și Max Ernst la Koln și de Kurt Schwitters la Hanovra. Tam-tam-ul provocator al ramurei pariziene a dadaismului și acțiunea sa exclusiv distrugătoare îi va determina curînd pe membrii săi cei mai creativi, în special echipa de la revista "Literatura" să părăsească mișcarea. Rupînd legăturile cu Tzara, André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard și Robert Desnos vor lansa în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Partidului Comunist fără să se rupă total de estetica suprarealistă care a marcat profund epoca și s-a extins dincolo de fronturile Hexagonului, așa cum este cazul lui Paul Éluard. Ca și curentele de avangardă care i-au precedat fovism, cubism, futurism, dadaism -, suprarealismul este în același timp o mișcare culturală transnațională care are ramificații în mai multe țări europene și din afara Europei, dar și un fenomen "parizian" care s-a instalat pe acel "Mal stîng", ce reprezintă la mijlocul anilor douăzeci polul principal
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este organizată de regim ca o reacție împotriva "Artei degenerate", altfel spus, arta sănătoasă și plină de elan vital a reprezentanților germanismului triumfător se opune morbidității estetice "cosmopolite" și "iudeo-bolșevice" reprezentată în concepția conducătorilor celui de al III-lea Reichde dadaism, suprarealism, expresionism și de arta abstractă. Rezultatul nu este cel scontat, căci afluxul vitalizator la "acest adevărat infern al omului inferior" (potrivit catalogului expoziției "degeneraților") este considerat de organizatori drept suspect, ceea ce-i va determina să se abțină în viitor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
înclină uneori spre o modalitate manieristă. Volumele Fără de pierdere, ca o iubire (1976) și Reverberata (1978) continuă pe linia subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
posibile ale problemei, stăruind asupra versului european (antecedente, origini, cronologieă, mai ales a celui francez, cu referiri bogate la versul liber românesc. Nu vom găsi referiri la poeții europeni ai secolului XX și nici la diversele mișcări poetice "revoluționare": suprarealismul, dadaismul etc. Sfera de investigație cuprinde, așadar, versificația modernă europeană și o cercetare exhaustivă asupra versului românesc. Vladimir Streinu are permanent în vedere nu doar aspectele tehnice ale versificației ci și condiția estetică a versului liber, în legătură cu care nu exista o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
primii pași în spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, în esență, de constructivism, încât 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă în forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacând marile probleme ale artei și literaturii, supunând unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltând spiritul novator și experiențele ce-l ilustrează - participând
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atâta încordare, încât secvențele de timp avute în vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă în care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le împinge de fapt pe toate acestea într-un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul Ion Călugăru - cărora autorul Restriști-lor le dedicase câte un ciclu al cărții sale - au suferit un șoc similar, cu urmări nu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afiș cântă în mi bemol amiral numără inevitabil & Co. pian cauciuc împarte salariu submarin avion subt umbrelă oferit în gradație miracol intermediar... În ansamblul exercițiilor predominant ludice din 75 H.P., astfel de texte sunt un fel de omagiu tardiv adus dadaismului - acea „pușcă încărcată cu zgomot pur” sau „mitralieră de confetti”, cum îl vor defini, cu umor, chiar camarazii avangardiști ai lui Voronca. Acestui, ca să zicem așa, intermezzo ludic, îi urmează însă o etapă cu mult mai ambițioasă, în care echivalențele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, în momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aceste rânduri pe care urma să le reia, aproape fără modificări, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent: „Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poezie pentru care declararea școalei literare ar fi o ușurință făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprarealism? Sunt toate și nici una. Lipsa copulației obicinuite între cuvinte, a ortografiei și arhitectura babilonică a paginei aparțin futurismului. Împerecherea întâmplătoare a imaginilor (metoda scoaterii din pălărie) este dadaismul. Iar pretenția de ocultism mai semnificativ decât realitatea prin extragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
școalei literare ar fi o ușurință făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprarealism? Sunt toate și nici una. Lipsa copulației obicinuite între cuvinte, a ortografiei și arhitectura babilonică a paginei aparțin futurismului. Împerecherea întâmplătoare a imaginilor (metoda scoaterii din pălărie) este dadaismul. Iar pretenția de ocultism mai semnificativ decât realitatea prin extragerea esenței lucrurilor aparține suprarealismului. // Dar nici ortografia nu-i așa de originală în absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gând, ca să fie vorba de dadaism și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este dadaismul. Iar pretenția de ocultism mai semnificativ decât realitatea prin extragerea esenței lucrurilor aparține suprarealismului. // Dar nici ortografia nu-i așa de originală în absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gând, ca să fie vorba de dadaism și nici gândul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
decât la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rând pe rând, în publicistica de la revistele 75 H.P., Punct și Integral, apoi de la unu, spații de confluență ale unor idei emanate fie dinspre dadaismul târziu, futurism și, mai ales, constructivism, fie - prin rapide ajustări și adaptări ale primelor adeziuni, dinspre suprarealism. Fapt remarcabil, atari remodelări n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizându-se în genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atât cât este, intră în aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]