299 matches
-
cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului În contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, pînă la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor, putem descoperi urma fertilă a spuselor unui Louis Aragon din Le paysan de Paris despre „viciul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe măsură ce își intră în drepturi exact după împlinirea centenarului: 1903-2003. Repetata șicană a cercurilor academice, cum că Yourcenar nu putea inova forma literară, este numai o parte din întregul tablou; nu a fost nici avangardistă nici suprarealistă, nici cubistă sau dadaistă, dar formele ei literare datorează ceva artelor vizuale europene moștenite din epoca lui Dürer și a naturii moarte olandeze până la pictorii postromantici ai generației sale. Vederea, mai mult decât alte simțuri, i-a surprins și stimulat imaginația. Mirosul și pipăitul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
6. "MOARTEA OMULUI" ? Franța a dat lumii două categorii mari de filosofi : iluminiștii, enciclopediștii legați de revoluția franceză, raționaliștii și stîngiștii (Descartes, Diderot, Voltaire, Rousseau) și cei din a doua jumătate a secolului al XX-lea : existențialiști (Sartre, Malraux, Camus), dadaiști (Tzara), suprarealiști (Breton, Eluard, Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner, Glucksmann, Morin), tot stîngiști și nonconformiști. Există un termen grec care îi caracterizează și anume parresia, însemnînd sinceritate, vorbire deschisă, îndrăzneala de a spune ce trebuie spus cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru nunțile necesare": "Beat, din zale/ siderale/ scoate/ telescoape scufundate". Se poate vorbi la Horia Zilieru de un univers floral, de motive de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune că dincolo de litere foșnesc trestiile". O suită de poeme, în care se joacă de-a vocalele și de-a consoanele (cărora le zice tot "vocale") ne trimit tot la un maestru, propunând și o inventariere de cuvinte în stil dadaist: "La început au fost propozițiile întregi/ pe care le decupam din ziar/ cu mare grijă. Apoi am/ început să decupez cuvinte,/ apoi litere și acum, împins de un demon al consecvenței,/ caut ultimele forme inteligibile/ înăuntrul literelor mari de tipar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre moarte. Fără multă filozofie, I. Nicolescu lunecă pe panta emoției mascate sub semnul unui intelectualism confirmat într-o formulă cunoscută în poezia noastră începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer". Devine și eminescian, în formulă soresciană, și îl mimează pe Creangă la modul sentimental: "vei fi nebun după o cupă/ în parc a adormit un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
artă, apărut la Zürich la începutul sec. XX; o promova renunțarea la orice fel de organizare a materialului artistic o a fost reprezentat de: Tristan Tzara - „Douăzeci și cinci de poeme”, „Șapte manifeste Dada”; Marcel Iancu - împreună cu Tristan Tzara a fondat curentul dadaist; Kurt Schwitters -„Ursonata”, „Cigarren”. -Cubismul o Pablo Picasso - „Guernica”, „Domnișoarele din d’Avignon”; o Georges Braque - „Vasul albastru”, „Măsuța roșie ”. -Suprarealismul o curent artisitc și literar de avangardă, antitradiționalist, antiacademic; o propunea libertate totală de expresie; o a avut ca
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice a impresiilor receptate la Moșii (Tablă de materii). În Sfaturi, 1893, I. Constantinescu a descoperit o rețetă dadaistă: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă bună pentru a afla adevărul". Un veac de caragialism demonstrează imensa influență a marelui scriitor în literatura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt transferate și asupra personajelor care dobândesc o structură în zigzag (Leonida, Cațavencu), anunțând-o pe aceea a noneroilor farsei tragice 81. Neașteptată este descoperirea unei autentice rețete dadaiste între Sfaturile (1893) lui Caragiale: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o bine cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă adeseori bună pentru a afla adevărul"82. De o estetică avangardistă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
produsul final devenise "o parodie de piesă, o comedie a comediei"106, moment ce marchează deja pătrunderea pe un teren specific avangardei literare. Forma și conținutul sunt deopotrivă afectate, modificările în spirit parodic pornind chiar de la titlu, ales după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi asigură într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e însă șca dinamicăț inferior dadaismului. Suprarealismul e în analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținând de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (în înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și în cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat însă că poetul se arată de la început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată, îndepărtându-se evident de nihilismul dadaist. El amendează, astfel, opinia după care „arta nouă e o artă de revoluție, lipsită de suportul continuitate în timp”. După el, momentele revoluționare sunt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei stări de fapt și de cristalizare lentă a unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-a observat, pentru întreaga avangardă românească) unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că acestea urmau să ia naștere nu în virtutea inerției unor limbaje moștenite, ci ca rezultat, niciodată sigur, mereu amenințat cu eșecul, al unei proprii experiențe vitale, trăită în regim prin excelență interogativ. Suntem departe, în acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a însemnat la Voronca decât un scurt popas, cu urme în textele antipoetice tipărite în 75 H.P. Ceea ce rămâne din negația inițială este însă, în continuare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
inițiază, alături de pictorul Victor Brauner, revista 75 H.P. (al cărei „redactor” e și Stephan Roll), Voronca pare a-și fi însușit principalele repere ale programului constructivist, în direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, încât e în stare să propună el însuși, în câteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica poeziei, momentul 75 H.P. înseamnă totuși pentru el mai curând un stadiu preparator: textele publicate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte texte trimit în chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, încadrate într-un foarte lax tipar formal: stadion crasmic debleiat meridiany intestin afiș cântă în mi bemol amiral numără inevitabil & Co. pian cauciuc împarte salariu submarin avion subt umbrelă oferit în gradație miracol intermediar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvânt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului în contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, până la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzând imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, în momente diferite, cu conținuturi variind între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scânteierea în argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că în multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor, putem descoperi urma fertilă a spuselor unui Louis Aragon din Le paysan de Paris despre „viciul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
H.-R. Patapievici, considerat un model de filosof postmodernist (numai că Patapievici, între timp, a început să se lepede de postmodernism!), crede că rațiunea de a fi a tineretului este să deconstruiască specificul național și conceptul de patrie. Autoarea parodiază dadaist titlul unei cărți postume a lui Emil Cioran, zicând propriului op Tzara mea. 203 Tamara Carauș etalează un număr important de lecturi postmoderniste și arată suficientă inteligență spre a surprinde, cu oarecare nedumerire, câteva dintre paradoxurile postmodernismului autohton. "Tzara" (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decât uitarea”. Deși s-a putut crede că mișcarea inițiată de Ț. și propria lirica sunt manifestări de nonconformism instinctual și dezorganizat, nu e de ignorat că poetul este dublat în permanență de teoretician. Și aici trebuie despărțita fază nihilismului dadaist de aceea a „normalizării” actului creator. În Manifestul despre amorul slab și amorul amar (1920) era teoretizata o poetica a hazardului, șocantă prin seriozitatea cu care se propunea metodă colajului arbitrar: „Luați o pereche de foarfeci. Alegeți din ziar un
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]