469 matches
-
greu de făcut deosebirea, aici, Între punctele de vedere ale lui Plutarh Însuși și cele ale filosofilor citați. Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ale lui Plutarh Însuși și cele ale filosofilor citați. Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele sacre. Apoi, ea este susținută cu tărie de cele două anecdote care atrag atenția În egală măsură asupra fenomenelor stranii pe care le declanșează moartea acestor daimoni: una este cea bine cunoscută a morții Marelui Pan, În cealaltă e vorba despre un eveniment petrecut În Britania. În ambele cazuri observăm o deosebită grijă pentru autenticitate. Sursa pentru cea dintâi și cea mai celebră este Epitherses, tatăl retorului
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ne conduce la extremitatea occidentală a lumii romane. Demetrius povestește că, ajungând pe o insulă din largul Britaniei, fu martor al unei furtuni Înfiorătoare, pricinuite, află el mai apoi, de moartea ființelor superioare kreittones, a unor suflete mari, megalai psychai - daimonii. Ultimele rânduri ale acestei anecdote ne amintesc de povestea lui Chronos prizonier În mrejele somnului pe una dintre acele insule, istorisită amănunțit de Plutarh În mitul din De facie...1 (941 a-942 a). Și acolo Chronos apare Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rânduri ale acestei anecdote ne amintesc de povestea lui Chronos prizonier În mrejele somnului pe una dintre acele insule, istorisită amănunțit de Plutarh În mitul din De facie...1 (941 a-942 a). Și acolo Chronos apare Înconjurat de numeroși daimoni, slujitori ai săi care Împart cu el rolul de ghicitori 2. Insula lui Chronos nu este accesibilă oamenilor, cu excepția corăbierilor care sosesc aici pe mare după o lungă călătorie plină de primejdii. În schimb, acești câțiva aleși trăiesc aici precum
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
trăiesc aici precum pustnicul de la marea Erythreea, Într-o deplină intimitate cu divinul. Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae: „a doua moarte” a daimonilortc "Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae \: „a doua moarte” a daimonilor" În același mit al lui Sylla găsim câteva lămuriri cu privire la moartea daimonilor. De Defectu... afirmă existența fenomenului, așa cum am văzut, Însă nu precizează dacă e vorba de o dispariție definitivă, despre o plecare Într-o altă lume1 sau despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
divinul. Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae: „a doua moarte” a daimonilortc "Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae \: „a doua moarte” a daimonilor" În același mit al lui Sylla găsim câteva lămuriri cu privire la moartea daimonilor. De Defectu... afirmă existența fenomenului, așa cum am văzut, Însă nu precizează dacă e vorba de o dispariție definitivă, despre o plecare Într-o altă lume1 sau despre o zeificare, dată fiind posibilitatea unei metabole, a trecerii de la un stadiu la
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a trupului pe care tocmai l-au părăsit. O dată ajunse pe lună, aidoma unor surghiuniți revenind În patrie după un Îndelungat exil, ele Încearcă o bucurie apropiată de cea a inițiaților În mistere 1. În timpul șederii pe lună, sufletele devin daimoni ce se consacră unei duble activități (e vorba, de fapt, despre convergența a două tradiții privind Îndeletnicirile daimonilor): 1. Contemplă (ephorosin) frumusețea și măreția astrului, ascultând În același timp armonia celestă (tes peri tou ouranou harmonias)2. Marcel Detienne a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
după un Îndelungat exil, ele Încearcă o bucurie apropiată de cea a inițiaților În mistere 1. În timpul șederii pe lună, sufletele devin daimoni ce se consacră unei duble activități (e vorba, de fapt, despre convergența a două tradiții privind Îndeletnicirile daimonilor): 1. Contemplă (ephorosin) frumusețea și măreția astrului, ascultând În același timp armonia celestă (tes peri tou ouranou harmonias)2. Marcel Detienne a evidențiat trăsătura profund pitagoreică a acestui pasaj, atrăgând atenția și asupra altor texte care fac din văz și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De musica, 25, sau Platon, În Phaidon, 111 b: „vederea, auzul, cugetul și toate celelalte facultăți ale lor le Întrec pe ale noastre cu atât cu cât aerul Întrece În puritate apa și eterul, aerul”. Lui Pitagora, care era un „daimon lunar”, Îi era cu putință să asculte „armonia sferelor”. În Epinomis (986 d), omul, datorită științei perfecte pe care o reprezintă astronomia, poate pătrunde, după moarte, În lăcașurile virtuții, unde contemplă cele mai frumoase lucruri care ar putea constitui obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
reprezintă astronomia, poate pătrunde, după moarte, În lăcașurile virtuții, unde contemplă cele mai frumoase lucruri care ar putea constitui obiectul unei viziuni. Imaginea, adaugă Detienne, nu este departe de reprezentările acreditate de „matematicienii” sectei pitagoreice. 2. Spre deosebire de Înțeleptul din Epinomis, daimonii lui Plutarh „nu-și petrec toată vremea pe lună”, cufundați În contemplație, „ci coboară pe pământ pentru a se ocupa de oracole, pentru a asista și a participa activ la ritualul inițierilor, a pedepsi și Împiedica nedreptățile; ei strălucesc În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pământ pentru a se ocupa de oracole, pentru a asista și a participa activ la ritualul inițierilor, a pedepsi și Împiedica nedreptățile; ei strălucesc În chip de salvatori pe câmpurile de luptă și pe mare”3. Putem observa că rolul daimonilor este mai Întâi de toate unul religios. Funcția lor punitivă va dobândi aspecte Înfricoșătoare Într-un alt mit, cel din De sera numinis uindicta, unde ne sunt descriși ca personaje „Înspăimântătoare la vedere”, supuse, de altfel, marilor daimoni Adrastos, Dike
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că rolul daimonilor este mai Întâi de toate unul religios. Funcția lor punitivă va dobândi aspecte Înfricoșătoare Într-un alt mit, cel din De sera numinis uindicta, unde ne sunt descriși ca personaje „Înspăimântătoare la vedere”, supuse, de altfel, marilor daimoni Adrastos, Dike, Poine și Erinys, care Îi Înșfacă pe păcătoși, Îi jupoaie și, apucându-i cu un clește, Îi cufundă În metal topit. Toate acestea se petrec În infernul sublunar pe care Îl invocă, după cum am văzut, și dialogul De
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Poine și Erinys, care Îi Înșfacă pe păcătoși, Îi jupoaie și, apucându-i cu un clește, Îi cufundă În metal topit. Toate acestea se petrec În infernul sublunar pe care Îl invocă, după cum am văzut, și dialogul De facie... Dar daimonii osânditori sau salvatori nu sunt feriți de a face ei Înșiși greșeli În timpul misiunii lor terestre, ceea ce atrage asupra lor o pedeapsă (dike) pe care și-o primesc În „văgăuna Hecatei”, una dintre cavitățile cele mai mari de pe lună; există
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dublă variantă de pedeapsă, lunară și terestră, pune capăt unei contradicții ivite Între datele din prologul la Viața lui Dion și expunerea lui Cleombrotos: ideea unei reincarnări a sufletelor vinovate nu mai intră astfel În conflict cu aceea a existenței daimonilor invidioși pe soarta pe care ar putea-o avea oamenii buni după moarte. Mitul lui Sylla ne vorbește și despre o „elită” a daimonilor, alcătuită, În mod cam eclectic, la Apus, din slujitori ai lui Chronos, iar la Răsărit, din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ideea unei reincarnări a sufletelor vinovate nu mai intră astfel În conflict cu aceea a existenței daimonilor invidioși pe soarta pe care ar putea-o avea oamenii buni după moarte. Mitul lui Sylla ne vorbește și despre o „elită” a daimonilor, alcătuită, În mod cam eclectic, la Apus, din slujitori ai lui Chronos, iar la Răsărit, din dactylii 2 ideeni din Creta, din coribanții frigieni, din trofoniazii beoțieni și din mulți alții care locuiesc În Întreaga oikoumene. Cultele și denumirile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Așadar, după cea de a doua moarte, spiritul (nous) ajunge la soare și rămâne acolo, „impasibil și suveran”. Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ajunge la soare și rămâne acolo, „impasibil și suveran”. Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este cel care pune problema la sfârșitul lungii digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul pe care i-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul pe care i-l dă Ammonios (care, deși nu este protagonistul dialogului, se bucură totuși de o mareautoritate) se observă o alunecare către o explicație a influenței daimonilor asupra sufletului omenesc pe care o găsim În discursul lui Simmias din dialogul De genio Socratis. Primul care a avut meritul de a apropia cele două pasaje a fost R. Schmertosch 1. În ceea ce privește discursul propriu-zis al lui Simmias, nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cea a lui Lamprias, care se situează astfel Într-un raport de complementaritate mai degrabă decât de opoziție. Deși comparația cu De genio... ne Îndeamnă să-i atribuim mai degrabă lui Plutarh o demonologie axată exclusiv pe noțiunea de nous - daimon, trebuie să ținem seama de faptul că, pentru autorul Însuși, distincția foarte strictă Între diferitele tipuri de daimoni nu are o prea mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Deși comparația cu De genio... ne Îndeamnă să-i atribuim mai degrabă lui Plutarh o demonologie axată exclusiv pe noțiunea de nous - daimon, trebuie să ținem seama de faptul că, pentru autorul Însuși, distincția foarte strictă Între diferitele tipuri de daimoni nu are o prea mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]