467 matches
-
termenul prin „spirit”, trimițând, În nota de subsol, la sensul platonician. „Daimon” ar fi, În ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar Între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon, În literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, În contextul nostru, prin „spirit”, constituie dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea, mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („Îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară Întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, Înseamnă că Împărăția lui nu mai stă in picioare, nu mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mântuirea Întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
actuale. Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca În toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nici pur morale, ci frământări metafizice legate de destinul uman. Existența durerii dovedește că aceasta are o anumită funcție În planul existenței umane. Această funcție este raportată la Supra-Eul colectiv, la instanța de cenzură supremă care, ca și În cazul „daimon”-ului socratic, mă oprește să Întreprind ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
către care a aspirat. Ea implică stabilitate și satisfacție de durată. Mai mult chiar, ea produce o schimbare profundă a persoanei. Primul care a pus problema fericirii ca stare morală, ca experiență sufletească interioară, a fost Socrate. Prezența interioară a daimonului a comparat-o cu un semn divin cu o prezență a unui zeu interior, adică tocmai acea posesiune divină despre care vorbeam mai sus. Socrate spunea adesea interlocutorilor săi: „În mine vorbește ceva divin, un zeu”. A fi fericit Înseamnă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoane, Însă trebuie să vedem În ele o singură persoană, În două ipostaze complementare, care nu pot fi separate și nu pot exista independent sau Împreună cu altcineva, ci doar ca dublete. Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare din acțiunile celor de mai sus au ca moment inițial
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care mă pot aștepta din partea celorlalți, și-mi indică ce atitudini să adopt În cazurile respective. Evitarea este, sub acest aspect, o atitudine morală, conștient-rațională, pe care eu o adopt. Ea vine din sfera conștiinței mele morale, care, ca și „daimonul” lui Socrate, mă oprește de la efectuarea unei acțiuni. Evitarea este rezultatul cenzurii morale. Atitudinea de evitare este un proces psihologic și moral foarte complex. Ea ține, pe de o parte, de instinctul de conservare, ca trăsătură Înnăscută, funciară, a ființei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit sau rău. Este conștiința morală, acea voce interioară a etosului, „daimonul”-ul meu interior. Conștiința morală este cea care mă judecă ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi astfel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și e cam greu. Casa mea se află în prefectura Saitama, orașul Satte. Două stații mai înainte de Tōbu-dōbutsu-kōen, linia Tōbu Isesaki. Atunci până la sediul firmei care era în Gotanda făceam două ore. Da, era departe. Acum m-am mutat în Daimon și nu fac decât o oră și jumătate. Și acum e departe. Din Satte până la Kita-senju, stăteam jos. După aceea este mai greu. De acolo luam al doilea metrou. Erau foarte mulți oameni și nu mă puteam urca. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în oraș. Când merg pe autostrada Kanetsu, nu mai pot să înaintez deloc și ajung acasă pe la 21.00, 22.00. De aceea lunea următoare îmi iau liber ca să mă odihnesc. În weekendul respectiv (18-19 martie) am fost la râul Daimon din Nagano, puțin mai jos de lacul Shirakaba. Am ajuns acasă pe la 20:00. Lunea următoare aveam multă treabă la muncă și, oricât de mult îmi doream să chiulesc, nu puteam. Am lăsat uneltele mai mari pentru mai târziu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa! "Va, pensiero, sull'ali dorate...!" Merită să fim băieți buni, uneori. Iute! Vă explică mandea ce și cum, din mers
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lemn, proaspăt vopsit în negru lucios. John Robert aruncă o privire spre casa de vară, apoi spre gard. — Spune-mi, acest Hristos al dumitale face ceva pentru dumneata? — Mă oprește pe mine să fac anumite lucruri. Asta făcea și daimonul lui Socrate. — Dar... nu-i un lucru prea greu... — Vrei să spui că nu faci sacrificii? — Nu. — Deci, avându-l pe Christul ăsta al dumitale, nu există prea multe riscuri pentru dumneata. — Riscuri? Totul e numai risc. — Dacă, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un sfârșit miezul central al tainei victoriei. Răspunsul sportiv ar fi acceptarea asemănării sportivului prin sacrificiu cu ființele supranaturale, nemuritoare. Făt-Frumos, sportivul trăiește prin victorie etern, ca o umbră, ca un suflet, înrudit cu divinul, ca un fel de daimon. Ansamblul de concepte și noțiuni cu caracter general, care își dovedesc validitatea sau aplicabilitatea în oricare dintre domeniile umane concrete constituie reperele unei teorii generale a societății sportive. Registrul economic și social primește o mască de simbol, de sugestie, de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fugă după iluzia reîntrupării androginice, fiindcă ea pe care o așteaptă nu poate fi decât geamăna sufletului său, prin care acest perpetuu, incurabil îndrăgostit să-și poată exprima insațiabila dorință în stare să-l facă să uite precaritatea ființei: între daimonul său, a cărui prezență o semnalează uneori explicit și chemarea spre Transcendent, dragostea este, deci, singura pavăză. Simona-Grazia Dima: Interiorul lucrurilor Poeme ample, elaborate, din centrul cărora instanța lirică privește caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente și remontând-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
4 februarie 1996 Fără a pretinde că fac o teoretizare a poeziei (au făcut-o atâția! dar poeții își văd de fantasmele lor ce le tulbură liniștea), eu cred că starea de poet ce transcrie cuvinte șoptite de daimonul creației este ceva asemănător revelației marilor preoți fondatori de religii. Cine nu reușește să se desprindă de concretețea lumii și să sugereze doar inefabilul ei, este departe de poesis. Am făcut această mică precizare pentru a putea debarca pe „ostrovul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
nici măcar nu realiza că fugea și nici nu-i trecuse prin cap că cineva sau ceva l-ar fi hăituit. — De ce crezi tu că fug, Zelda? a Întrebat-o. Ea a tăcut un timp, apoi a răspuns, destul de predictibil: — De daimonul tău. — De demonul meu? Întrebă el, deși auzise prea bine ce spusese femeia. Știi ce vorbesc, Wakefield. Daimonul tău. Dacă persiști În greșeala de a-ți confunda daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi hăituit. — De ce crezi tu că fug, Zelda? a Întrebat-o. Ea a tăcut un timp, apoi a răspuns, destul de predictibil: — De daimonul tău. — De demonul meu? Întrebă el, deși auzise prea bine ce spusese femeia. Știi ce vorbesc, Wakefield. Daimonul tău. Dacă persiști În greșeala de a-ți confunda daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea dreptate. Îi explicase Înainte cum e cu „daimonul“; era Îngerul destinului său, acel gardian și călăuză a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-o. Ea a tăcut un timp, apoi a răspuns, destul de predictibil: — De daimonul tău. — De demonul meu? Întrebă el, deși auzise prea bine ce spusese femeia. Știi ce vorbesc, Wakefield. Daimonul tău. Dacă persiști În greșeala de a-ți confunda daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea dreptate. Îi explicase Înainte cum e cu „daimonul“; era Îngerul destinului său, acel gardian și călăuză a vieții sale unice. Conform cărților Zeldei, să fugi de propriul daimon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
auzise prea bine ce spusese femeia. Știi ce vorbesc, Wakefield. Daimonul tău. Dacă persiști În greșeala de a-ți confunda daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea dreptate. Îi explicase Înainte cum e cu „daimonul“; era Îngerul destinului său, acel gardian și călăuză a vieții sale unice. Conform cărților Zeldei, să fugi de propriul daimon este o crimă, una dintre cele mai grave. PARTEA A TREIA WINTRY CITY Wintry City e ca și acasă, Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea dreptate. Îi explicase Înainte cum e cu „daimonul“; era Îngerul destinului său, acel gardian și călăuză a vieții sale unice. Conform cărților Zeldei, să fugi de propriul daimon este o crimă, una dintre cele mai grave. PARTEA A TREIA WINTRY CITY Wintry City e ca și acasă, Wakefield a fost aici de atîtea ori În ultimii ani, Încît e plin de nerăbdare cînd vede avionul planînd jos, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Acesta era felul lui desuet de a vedea lucrurile. Firește, există un cuvânt grecesc care să‑l desemneze, dar nu vă așteptați să‑mi aduc aminte toate cuvintele grecești pe care le‑am auzit de la el. Oricum, Eros era un Daimon, spiritul sau demonul oferit de Zeus În chip de compensație pentru cruda despicare a acelui tot uman androgin. Sunt convins că am reținut bine această parte a mitului sexual al lui Aristofan. Cu ajutorul lui Eros, mergem Înainte, fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ești o curiozitate. Artiștii se Îndrăgostesc, desigur, dar iubirea nu e darul lor de căpetenie. Ei Își iubesc menirea lor Înaltă, geniul lor, și nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice. Goethe, desigur, avea un daimon al lui despre care Îi vorbea tot timpul lui Eckermann. Și la bătrânețe s‑a Îndrăgostit de o copiliță foarte frumoasă. Dar, bineînțeles, Îndrăgostirea asta a fost dérisoire - o absurditate. Acesta era felul lui Ravelstein de a aborda un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Carolina Press, 1994, p. 222. 49. Charles P. Pierce, "The Goodwill Games", Boston Globe, 21 septembrie 2003. 50. Matthew Collin, Guerrilla Radio, New York: Nation Books, 2001, p. 41. 51. John Fraim, Battle of Symbols: Emerging Global Dynamics, Enfield, U.K.: Daimon, 2003, capitolul 8. 52. Saritha Rai, "Tastes of India in U.S. Wrappers", New York Times, 29 aprilie 2003, p. W1. 53. John Tagliabue, "U.S. Brands Abroad Are Feeling Global Tension", New York Times, 15 martie 2003, p. B3. 54. Rob Kroes, "American
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]