232 matches
-
înghițituri, își clătește gura. Cu fața nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă în chiuveta de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de interior, să se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foarte păroase. Doar un smoc de fire lungi și subțiri, lipite de transpirație. Înăuntru soarele tăia în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cap, iertător ca un preot care iartă un asasin. Dar meritam eu atâta milă, fetițo? În colțul acela întunecat, un nenorocit mă primea, mă călăuzea. Pe strada udă pe care el visa și unde visam și eu acum, lipit de damful acela de viață, căreia nu-i aparținea nimic, departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maimuța fusese un fel de broască sau pește mai Înainte, iar la Început bacterie: aici era totul: nici o bacterie, cît dura Universul! Adio, maimuță! Adio, om! Antonia judeca după ceea ce vedea În preajma ei, auzea și mirosea, viciul avea și un damf, ea Îl simțea, desigur; altfel de ce, Închizînd ochii, ar mai fi tot adulmecat - nemulțumită - de jur-Împrejur, ori de cîte ori se ivea prilejul? Thomas o surprinsese În mai multe rînduri: Ce faci? o Întrebase. Mai toate put, Thomas! răspunsese Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din miros de mațe calde, din mașina de tocat, din țuică, din damful primei porții de pecine la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor și-l vede pe Lionel, îmbrăcat într-un chimono de karatist. E ușor băut, dar foarte ușor, așa că damful de vin roșu, ieftin, nu trece prin ușă. Asta pentru simțul olfactiv al lui Liliane, că pentru nasul lui Robespierre e o chestiune de câteva secunde să identifice un Côte du Rhône de 5 euro sticla, de la Monoprix. Bichonul începe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește coborând pe urmele lui Cargobot, căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful rataților lumii, observând că timpul se scurge incredibil de repede, acum era luni și a doua zi lunea cealaltă, ieri fusese început de primăvară și tot așa într-o viteză care nu prevestește nimic bun, mânca-ți-aș! Simbolul libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simplu divină. E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, când simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
La sală! zice tare, pe urmă. Dă burtica asta jos! Și mai ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
imenși. Lupine, ăsta era termenul care îl descria cel mai bine. Asta dacă lupine însemna lupesc. Până pleci de-aici o să ajungi să fumezi câte șaizeci de țigări pe zi, m-a asigurat el cu un rânjet răutăcios și un damf insuportabil de transpirație î„O, Vincent, ce miros puternic ai!“). L-am căutat din priviri pe Mike, în speranța că o să mă apere, dar parcă intrase în pământ. M-am întors cu spatele către Vincent cât de mult am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au ridicat cu trup și suflet ca un singur om în apărarea țării. Dar s-au dus acele timpuri. Atunci toată țara era alături de președintele țării, acum președintele țării este împotriva țării întregi. Actualul bețivan de Murfatlar, cu veșnic damf de whisky a călcat în copitele-i prezidențiale, în anul 2010, orice categorie socială care mai există în țara asta și mai rămăsese doar armata. Însă chiar din prima lună a anului a urmat rândul acestei categorii sociale care întotdeauna
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ușă, dar ceva l-a făcut să zăbovească câteva clipe în cadrul ușii. S-a întors în prag și a privit încă o dată sala, cu numai câteva minute înainte plină. Dinăuntru se simțea venind căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate deja amintire, poate, cândva, după un timp lung, plăcută. GHEME DE LÂNĂ Niciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de Valium, directorul venise lângă el. Primul lucru pe care-l simțise a fost tocmai parfumul puternic de Cellini Per Uomo, un produs din gama de parfumuri și cosmetice bărbătești Harold Acton. Directorul era un adept convins al auto-promovării. După damful de parfum, un fel de echivalent olfactiv al Fernet Branca, rama albastră a ochelarilor apăru în câmpul vizual al lui Bull. Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părea că se strecoară În pieptul lui ca o sabie, arcuș asasin care scotea zgomote metalice, inumane. Căreală i-a pus mâna la gură, și cu ultimele puteri i-a șoptit la ureche, iar Vasile a remarcat fără să vrea damful de țuică: — Trebuie să vină de la București ăla mare, de la , de la cultură, și Parolică e foc și pară că nu s-au făcut cireșele, ca să-i dea ăluia câțiva saci, așa că vrea să Îl dea gata cu un scriitor tânăr
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice, și un damf de nostalgie o încălzi din interior. Cât e de fragil totul. Și cât e de estetic să privești camera ca pe o operă de artă , departe de tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au impresionat ținuta sa destul de elegantă și îngrijită, felul sau casual de a se purta, și mi-a plăcut și damful de alcool pe care îl simțeam când îmi vorbea de foarte aproape . Urmară seri cu șampanie, rochii de seară, tandrețe și distracții) Îl întâlnesc în tren. Este noapte și liniște în vagonul de clasa I (însă cu aspect de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu se poate așa, i-a răspuns, ca și cum îi făcea o favoare, dar, în cele din urmă, le-a luat cu totul și au pornit. Estuarul lui Shatt al-Arab scotea o duhoare de mâl, înfrățită atunci cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de bani. De afară se auziră cocoșii. Nuntașii începură să plece. Caii trăsurilor venite să-i ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în curte? Da de unde! Ăsta nu-i stăpînu meu, zice, și mă latră. Păi stăpînu meu miroase frumos, a rachiu, dă damfuri! De-aia îmi beau dorobanțul meu. El, cum mă simte, îmi iese înainte, la pompă. Dă din coadă și se bucură..." Pușcă în toată mahalaua Cuțaridei n-aveau decât oltenii. A plecat cu fierul încins, plin de cositor, în mână
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]