221 matches
-
În linia Întâi. Aceleași reguli se aplică sau În orce caz ar trebui În pizda măsii. Îmi miros cusătura dintre picioare și cracii pantalonilor negri de flanel. Simt o duhoare intensă și nedefinită de transpirație clocită Întreruptă ocazional de un damf străpungător de pișat. Of, o spălătorie cu servicii decente. Acum am mai multă nevoie de o puicuță care să știe să gătească și să facă curat decât de una care să știe să fută și să sugă pula. Bineînțeles biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe nas și niște material pentru o labă. E ultima variantă căci Bladesey trece lejer prin vamă. Mă simt mai ușurat că nu mi-au deschis mie geanta. Pantalonii, cămășile, șosetele și chiloții ar fi emanat de-acolo dinăuntru un damf senzațional de-ți dădeau lacrimile. Pe când Îmi recuperez bunurile, chiar dacă sunt evident fericit să am niște prafuri de calitate, În timp ce Confratele Bladesey se mai pișă o dată În aeroportul din Edinburgh, sunt și puțin dezamăgit că Bunty n-a avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din mintea ta sau paranoia. — Bruce dragă, declară Maisie (pe bună dreptate), cu un pupic pe obraz pentru cinstitul mandea. — Deci Maisie. Cum merge? mă interesez eu, tolănindu-mă pe spătarul canapelei și ducându-mi mâinile la ceafă. Simt un damf de la subraț și sunt cât p-aci să-mi las mâinile În jos cuprins de panică. Mă fut. Lassă-l miroasă puțoii pe Bruce Robertson. Masie nu are nici o reacție. O curvă tresă se obișnuiască cu mirosurile neplăcute. Acu o cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
jos la budă și mă șterg de transpirație Între buci. Apoi Îmi căptușesc fesele și pulpele cu hârtie igienică, trăgându-mi chiloții deasupra. Asta ar trebui să absoarbă umezeala. Îmi pun pantalonii pe care i-am spălat și simt un damf de detergent dinspre ei. Pare că sunt și decolorați. 0000000 mănâncă mănâncă mănâncă, așa N-am chef nici mtrebuie.000000000000000000000000000000000Potcar o labă, așa Încât mă Întorc În bsimți cum a fost pentru tine. Când mesele ligii de fotbal fantasmagoric. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e voie: Ahoe! Un salut din Cantemir: hai sictir!" Când autobuzul a intrat pe poarta taberei, într-un nor de praf, ne-am repezit la bagaje și le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sunt prea bune. Asta Înseamnă că va trebui să lucrăm mai repede și mai temeinic. Vom Întoarce orașul ăsta cu susul În jos dacă va fi cazul, dar trebuie să Îl găsim. Aproape că puteai mirosi hotărârea din sală sub damful grețos de polițiști mahmuri. Insch citi lista echipelor de investigații așezându-se din nou pe birou, În timp ce acestea părăseau Încăperea. Logan rămase la urmă pentru a aștepta instrucțiunile și Îl văzu pe inspector chemându-l la el pe Steve, Bețivanu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împăturește. La șase și douăzeci și trei, inspectorul Își băgă capul pe ușa camerei de interogatoriu și-i ceru lui Logan să vină pe hol. — Ai scos ceva de la el? Îl Întrebă Insch când se aflau amândoi afară. — Doar un damf cumplit! Insch Își aruncă un drops cu fructe În gură și mestecă gânditor. — Ei bine, declarația lui se confirmă. Dubița primăriei Îl lasă după muncă În același loc zilnic, Înainte de ora patru. Fac asta de ani buni. Ia autobuzul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
curând soția și voia ceva care să-i ia gândul de la faptul că era mereu singur. Stătea la masă lângă Bernard Duncan Philips, privind spre mutrele Încruntate ale inspectorului Insch și sergentului McRae. Mica Încăpere puțea. Nu era doar inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
modul de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E un miros atât de puhav În casa asta, că, atunci când nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura e deci o formă de concupiscență. L-am redescoperit pe Gib Mihăiescu; el divulgă acea senzualitate a actului de a scrie ce te consumă material ca și cum te-ar extenua o Îndelungă gimnastică sexuală. Plăcerea scrisului este superioară oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doi stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte păroase. Doar un smoc de fire lungi și subțiri, lipite de transpirație. Înăuntru soarele tăia în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cap, iertător ca un preot care iartă un asasin. Dar meritam eu atâta milă, fetițo? În colțul acela întunecat, un nenorocit mă primea, mă călăuzea. Pe strada udă pe care el visa și unde visam și eu acum, lipit de damful acela de viață, căreia nu-i aparținea nimic, departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era aici poanta reală, până când Fima avu senzația că prin firele telefonice se infiltrase mirosul caracteristic al tatălui său: un fel de cocteil est-european În care se Îmbinau un miros vag de colonie, un iz ușor de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de impulsul dintotdeauna de a-l irita pe tatăl său, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tatălui. Dar copilul plîngea, urlînd cu gura deschisă, ca o sirenă, apoi respira convulsiv și urla din nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre de pușcărie Închise. Mirosea a pușcărie - picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
persoană pe care-am cunoscut-o, Julia. Stăteau cu capetele sprijinite de ușa neagră a turnului, și-și Întorseseră fețele una spre alta, pentru a-și vorbi Încet. CÎnd Julia rîse, Helen Îi simți respirația aproape de gura ei: caldă, cu damf de vin și un miros ușor acru, de tutun. — Nu crezi că-i straniu, spuse Julia, să te aduc aici, la ruina unei biserici, În toiul camuflajului? Nu, cred că-i minunat, zise Helen simplu. — Mai bea niște vin, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă. Acuma, mi-a venit, iar, mirosul acela, ca o întrebare: ce fel de Profet o fi ginerele acesta și ce bază putem avea noi în Iov? Zădărât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i cu nu este interesat și încearcă să ignore mirosul puternic al parfumului îndoielnic amestecat cu damful de transpirație dospită și dinți nespălați care-i întoarce stomacul pe dos. Dar prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piesa stîrnise și în Franța, patria tuturor licențelor poetice, un scandal, cu care marea actriță de teatru (și film) era obișnuită, iar vestea era preluată de ziarele locale făcînd reclamă ereziei. Aristocratului Leon totul îi pute, de la înghesuiala prostimii cu damfurile ei la prețul insignifiant, cinema-ul la începuturi este ruda săracă a teatrului, o prăpastie desparte cele două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate în întuneric, Leon cunoaște revelația, rîsul său umple fosele
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
nu le miros. E vreun nou mod de-a înțelege arta? Magritte mirosind a pepeni. Chagal duhnind a lampă cu gaz. Sabin Bălașa, a spirtul de pe mâinile Elenei Ceaușescu. Luchian, a mai știu eu ce; Garoafe albe și roșii - ce damf de murături!“ „Ha-ha, foarte nostim. Eu chiar vorbeam serios. Să știi că m-am apropiat de el.“ „Și?“ „Și-am simțit un miros slab, aproape imperceptibil. Am rămas câteva minute cu el în nări, apoi l-am uitat cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]